Probabil că majoritatea celor care urmăresc pas cu pas un festival internaţional de cinema observă că între filmele selecţionate în concurs şi în secţiunile adiacente există legături mai mult sau mai puţin vizibile. Există asemănări, trăsături comune care vin uneori chiar din subiectele abordate. Pentru mine, peliculele ediţiei de anul acesta a Festivalului de la Valladolid (cel puţin după prima ei jumătate) au avut în comun ideea de crimă. Crima a fost declanşatorul sau deznodământul multor poveşti.
Chiar nepremeditată, declanşată de un stupid accident de maşină, crima din coproducţia argentiniano-spaniolă „Fără întoarcere”, de Miguel Cohan, provoacă teribile dileme morale. Un tânăr biciclist imprudent e accidentat uşor de un artist ventriloc şi apoi ucis de un student care s-a urcat la volan după o noapte de petrecere. Artistul plăteşte cu închisoarea greşeala adevăratului vinovat, încurajat de părinţii săi să mintă, susţinut material şi moral pentru a-şi proteja siguranţa şi imaginea. Foarte interesantul scenariu scris de regizor împreună cu sora sa, Ana Cohan, ocoleşte clişeele filmelor poliţiste care pleacă de la întâmplări asemănătoare, ne surprinde mereu cu răsuciri ale firului narativ, care nu sunt făcute pur şi simplu de dragul suspansului. Investigaţiile făcute pe cont propriu de condamnatul pe nedrept, după eliberare, sugerează şi superficialitatea justiţiei, şi rolul deformant al presiunilor mediatice într-un caz nesoluţionat. Aşa cum bine spunea interpretul rolului principal, Leonardo Sbaraglia, pelicula „este o reflecţie asupra ideii de justiţie şi formulează mai multe întrebări decât răspunsuri”. Urmărit cu sufletul la gură ca o intrigă poliţistă, „Fără întoarcere” devine o meditaţie asupra relativităţii adevărului, asupra dreptăţii şi nedreptăţii.
Tot de la o formă de crimă porneşte şi foarte interesanta coproducţie israeliano-română „Misiunea directorului de resurse umane” de Eran Riklis. Este vorba despre un atentat cu bombă, petrecut la Ierusalim, printre victimele căruia se afla o femeie din România, angajată la o fabrică de panificaţie. Sub presiunea comentariilor presei (din nou văzută ca „ferment” democratic), patroana decide să-l trimită pe directorul de resurse umane pentru a repatria cadavrul angajatei ucise în atentat. Venirea şefului cu talent diplomatic în ţara noastră imprimă o traiectorie de road movie. Călătoria şi căutarea rudelor acumulează momente de suspans, dar şi de tragicomedie, inserarea contrapunctului umoristic având darul de a mai atenua senzaţia de clişeu în unele reprezentări „mizerabiliste” ale peisajului uman descoperit în ţara victimei. Din fericire, ceva autentic respiră până la urmă din relaţia stabilită între eroul venit din Israel şi ceilalţi. Câteva momente au chiar o savoare deosebită, ca transportarea coşciugului într-o maşină blindată. Iar dintre interpreţi se remarcă, în afară de Eran Riklis, în rolul principal, actriţa israeliană de origine română Rozina Cambos şi, într-un rol mic, dar foarte expresiv, Irina Petrescu.
Printre filmele cele mai admirate până în acest moment se numără şi producţia canadiană „Incendii”, de Denis Villeneuve, care, pornind de la o situaţie de policier (testamentul unei femei care le cere fiului şi fiicei sale să-şi descopere tatăl şi fratele, necunoscuţi până în acest moment), devine o mărturie despre războaiele nesfârşite din teritoriul palestinian. Aici crima are motivaţie politică, asasinatul comis din „idealism” marcând tragic destinul unei tinere fanatizate de idealuri înalte.
Şi pentru că tot vorbeam despre personaje feminine implicate în crime, trebuie spus că povestea plină de suspans a adolescentelor din „Websitestory”, de Dan Chişu, a interesat în mod deosebit publicul din Valladolid. Pelicula sa de debut a fost una dintre cele mai bine primite din secţiunea „Punct de întâlnire”. Au mai rămas destule titluri atractive de văzut în următoarele trei zile şi voi reveni cu noutăţi de la festivalul castilian.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.