Alegerile de după lovitura de stat din 1989 au instituit disperarea şi mecanismele de reinstalare a totalitarismului. Reacţia Occidentului la Mineriade a convenit perfect puterii incontrolabile a fostului partid-stat, acesta fiindu-i însuşi planul dus la capăt prin izolarea ţării. Aceleaşi instituţii din betonul armat al securismo-comunismului au fost reabilitate drept europene printr-un accept al tuturor condiţiilor de la Bruxelles. Astăzi legile româneşti sunt o monstruozitate plasând administraţia publică şi Guvernul în ridicol şi corupţie endemică. Puterea politică susţinută de o asemenea construcţie nu poate avea legătură cu realitatea publică în devenirea ei permanentă. Alegerile nu mai pot regla sub nicio formă România. Acel start securistic, din 1989, plus acceptarea unor conexiuni de tip colonist cu spaţiul comunitar, care au pus între paranteze ţara, în lipsa nor negocieri, dau chip azi realităţii curente.
Nici patriotismul de tinichea ridicându-se din tenebrele fostei propagande totalitare, nici clientela unor interese infracţionale care fac insuportabilă nomenclatura politică nu au cum să reprezinte soluţia magică. Aceste voci profită de contradictoriul creat de inerţia postotalitară, care le-a repus în mişcare, dând mediului electoral o lipsă de fond problematic absolută. Eşuarea schimbării regimului comunist şi eşecul integrării europene se întâlnesc fără a pune în discuţie realitatea, prin lipsa proiectului politic adecvat. Pentru unii comunismul, pentru alţii UE, aceştia sunt vinovaţii, aprecierile convenind unei retorici aducătoare de voturi ale îngheţului. Invocarea autorităţii a ajuns o problemă la limita legii în România, şi adevărată faţă a crizei. Avem o lipsă de transparenţă şi o rezistenţă la reformă, inclusiv în cazuri flagrante, de care politicienii profită făţiş.
România este, în acest moment, printre ultimele ţări în Europa fără ca mediul decizional să-şi pună problema situaţiei alarmante. Ultima, în sensul de foarte jos. Economia este, desigur, marea problemă, însă legislaţia deficitară primează. Foştii negociatori cu Bruxelles-ul nu au avut legătură cu democraţia, ca atare cu nimic, situaţia lor în ansamblu fiind unul dintre punctele negre ale istoriei. Suntem exact acolo unde acei corifei ai imposturii au preluat dosarele europene la pachet, şi le-au returnat cu propria semnătură drept gir naţional, în timp ce alte guverne negociau fiecare cifră.
În condiţiile de acum, nimic nu poate să meargă, oricât ar fi de bine intenţionaţi unii dintre politicieni. Fondurile europene intră în România doar printr-un sistem autoblocat, iar mediul administrativ este dominat de reflexele corupţiei care se manifestă ca atare în abordarea treburilor curente. Renegocierea aspectelor antinaţionale, vulnerabile ale Tratatului de Aderare la UE, având drept fundamentare situaţia legislativă internă dezastruoasă şi absenţa unui suport financiar legitim al proiectelor de interes general, trebuie asumată de viitoarea forţă politică majoritară şi nu numai.
Funcţionând în aceiaşi parametri ai neputinţei, corupţiei şi politicianismului, fără a renegocia în profunzime legislaţia intern-europeană, inclusiv responsabilizarea justiţiei aflate acum deasupra legii, ca majoritatea puterilor statului antidemocratic, şansele schimbării sunt zero.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.