Divergență și manipulare

Reușita mediatică de aducere a lui Klaus Iohannis în fruntea țării a reușit pentru un timp suspect de scurt, persoana dovedindu-se din start inaptă pentru importanta funcție reprezentativă. Faptul că a reușit să dobândească al doilea mandat intră cu evidență în sfera ocultă a tot ce se întâmplă în România din momentul în care o persoană se afiliază grupurilor care au pus stăpânire pe spațiul public, fabricând adversari pe măsura cauzei. De la opoziția creată de securisto-comuniști în interiorul unor comunități profesionale, ulterior poziționată fraudant în confiscarea mecanismului democratic, la preluarea și susținerea unui personaj precum Klaus Iohannsis, regăsim toate ingredientele dezastrului imagistic și manipulatoriu al totalitarismului.

Pe fond, toată clasa politică din România se află încolonată în disciplinele și protecțiile fostelor eșaloane ale fostei Securități. Intruziunea fostei Poliții politice a fost devastatoare, sub presiunea partidului totalitar care avea un activ de peste 4 milioane de membri, cifră înspăimântătoare pentru o forță politică de asociere forțată.Nu numai conservarea intactă a barbariei politice, dar și evitarea unei critici nimicitoare asupra sistemului printr-o legislație implicită au permis să avem asa-zise partide politice, în esență o reinventare continuă a unei puteri criminale.

Președintele Klaus Iohannis prezidează alegerile locale, și în perspectivă apropiată, cele generale, exact ca N. Ceaușescu, dacă nu cumva ca Vladimir Putin. Cine îi garantează președintelui în funcție al României un asemenea abuz, dacă nu întreaga clasă politică?
Numai o asemenea situație intervenită în gestionarea publică a alegerilor și acestea sunt compromise, efectul implicării președintelui fiind identic exprimării unui dictator.

Cu aceste alegeri, România intră în domeniul dovedit al unei dictaturi veritabile, în care partidele politice, și așa practic inexistente, nu mai au nici o șansă de a se poziționa în destructurarea criminalității politice, economice sau instituționale.

Președintele Klaus Iohannis nu mai poate lămuri pe nimeni asupra abuzului și a neînțelegerii statului de drept, pe care și-a construit un demers care sub nici o formă nu intra în atribuțiile funcției. Venit în așteptarea unei reformări a statului intrat în capcanele generalului Florian Coldea, Iohannis s-a prăbușit în propria sa armură de inamic redutabil al democrației și valorilor europene.