DNA se extinde și se dezumflă

Pe măsură ce lupta anticorupție se intensifică, rezultatele sunt tot mai șubrede, iar conducerea, tot mai mult chinuită de nemulțumirile politicienilor. Peste 2.000 de abuzuri în serviciu îngroașă dosarele, sertarele și mapele DNA, despre care nimeni nu știe cîte sunt cu încălcări ale legii, cu ce prejudicii și dacă au fost făcute cu intenție și cu rea-credință. Dosarul cu Ordonanța 13 a fost restituit la Parchetul General, deși la fel de bine un procuror ar fi putut să înceapă cercetarea lui Polițeanu și a celor care l-au sfătuit să depună o plîngere.

Tot tărăboiul stîrnit de Laura Codruța Kovesi și de procurorul general ar fi putut fi socotit ca intervenție nefirească în procesul de legiferare din statul de drept, operațiune în care nici CSM nu poate comite ingerințe. Și dacă amestecul CSM în procesul de legiferare constituie o ingerință în (atac la) statul de drept, de ce n-ar fi același lucru și implicările celor doi procurori de la Parchetul General și de la DNA?

Pe zi ce trece, portretul lui Augustin Lazăr și al Laurei Codruța Kovesi se completează. Și profesional, și moral, și cu ponderi diferite în cazul fiecăruia. Dacă procurorul Augustin Lazăr riscă să devină proverbial prin declarațiile și explicațiile sale, Laura Codruța Kovesi devine personajul central al unei campanii care va rămîne în istorie. Așa cum Ana Pauker a fost figura feminină simbolică pentru proletcultism, cum Elena Ceaușescu a marcat imaginea comunismului sub Ceaușescu, cum Elena Udrea a fost socotită un simbol al sforăriilor, corupției și aranjamentelor din regimul Băsescu, la fel, Laura Codruța Kovesi se așază pe zi ce trece în poziția de simbol, de portdrapel al faimoasei campanii anticorupție. Dar unul negativ, din galeria de portrete feminine repudiate de populație.

Mare, lentă, greoaie în trucuri, judecăți, expresii și jocuri politice, Laura Codruța Kovesi are mai degrabă comportamentul unui utilaj greu care astupă gropi, deviază rîuri, îngroapă ruine, totul în stil heirupist, fără duioșii și fără regrete.

Cercetarea modului în care a fost pregătită și adoptată OUG 13 n-a fost decît o diversiune de procurori. Pentru a clătina Guvernul, pentru a furniza argumente și vitamine demonstranților din Piața Victoriei, pentru a-l speria pe Liviu Dragnea și pentru a aduna cancelariile europene și ambasadele de la București în jurul personajului supranumit Madam. Nu neapărat trîntirea OUG 13 a fost scopul acestei campanii, ci clătinarea Guvernului PSD pînă la limita prăbușirii. În acest fel, marele val de legi noi, ordonanțe și OUG pregătit de PSD s-a înmuiat, dacă nu cumva a murit de tot.

Iohannis, Kovesi și Hellvig și-au atins scopul. Au blocat debutul în forță al guvernării PSD. Dar cu tot tărăboiul internațional provocat, Iohannis s-a penibilizat la populația adultă. A trîmbițat anticorupția pînă cînd populația a ajuns să-i răspundă: tu vorbești, omule? Iar DNA s-a dezumflat. A devenit și mai clar că anticorupția este o operațiune controlată, fără consecințe majore asupra fenomenului, dar cu nenorociri importante provocate în respectarea drepturilor și libertăților.

Adică a statului de drept.