… Vivien Reding, comisar european, care răspunde de Justiţie, ataca dur politica franceză de expulzare a romilor (spre România şi Bulgaria!), preşedintele francez se simte vexat, şi, pentru că d-na Reding este din Luxemburg, Nicolas Sarkozy sugerează ca Luxemburg să găzduiască aceşti romi.
Relaţiile dintre Franţa şi Luxemburg sunt deosebit de tensionate din această pricină, iar prim-ministrul Luxemburgului, Jean Claude Juncker, consideră ca „inacceptabile” declaraţiile care vizau ţara sa, declaraţii la care se adaugă mărturia făcută în eter, mai exact pe frecvenţele Radio France Culture, de către Philippe Marini, senator al partidului prezidenţial UMP.
Şi rosteşte senatorul următoarele cuvinte: „Aş fi preferat ca, în 1867, întrevederea Napoleon al III-lea – Bismarck să fi avut alt efect şi Luxemburg să nu fi existat…”!
Imaginaţi-vă ascultător al acestor vorbe!
După această emisiune, prim-ministrul francez, domnul Francois Fillon, cu adevărat o persoană demnă de respect, s-a scuzat faţă de omologul său din Luxemburg, Jean Claude Juncker.
„Prim-ministrul nostru m-a informat că Francois Fillon i-a telefonat pentru a cere scuze „, declara Jean Asselborn, ministrul de Externe al Ducatului de Luxemburg.
„Comentariile lui Philippe Marini sunt nule şi neavenite, din punct de vedere istoric şi cultural. În ceea ce priveşte o atitudine europeană, acest discurs îl depăşeşte pe cel oferit de Jean Marie le Pen şi Frontul Naţional sau Ahmadinejad…”, a ţinut să precizeze Jean Asselborn.
În vremea aceasta, România se comportă de parcă n-are nicio contribuţie la exportul de violenţă şi neruşinare, de parcă Franţa ar fi obligată să le accepte, să le suporte, să li se supună, aşa cum doar în România era posibil…!
Autorităţile române, poliţia cu precădere, au fost, şi sunt, ocrotitoarele actelor de violenţă comise de romi contra cetăţenilor români (şi nu numai), iar neruşinarea cu care aceştia beneficiază de toate privilegiile sociale (nu le voi enumera aici), fără să accepte ideea, măcar, cum că ar avea şi îndatoriri (Doamne fereşte!), neruşinarea lor, zic, a fost mereu servită. Iar complicitatea este generală, vinovată, degradantă.
Poliţişti români la Paris?! Schimb de experienţă?! Ajutor dat poliţiştilor francezi?! Jenant, domnilor!
Sunt curioasă să aflu ce ar răspunde poliţia română la întrebarea pe care mi-a adresat-o un poliţist francez zilele trecute: cum este posibil să existe cetăţeni romi cu acte false, domicilii fictive, case luate cu japca, cum se plimbă în libertate criminali dovediţi, cum nu se tem de poliţie aceşti cetăţeni, atât de siguri pe complicitatea poliţiei, cum se petrec la vedere actele lor de huliganism şi agresare asupra populaţiei, oriunde s-ar afla: pe stradă, în mijloacele de transport, sub ferestrele locuinţelor, în scările de bloc etc.
Complicitatea generală, complicitatea ICRAL-urilor, complicitatea autorităţilor sunt tot atâtea teme de meditaţie…
Convinşi că peste tot violenţa şi neruşinarea lor vor fi îmbrăţişate şi ocrotite, romii au greşit ieşind în văzul lumii civilizate. Deh!
Există şi excepţii în poliţia română?! Salut excepţia şi o deplâng. Ştiu cât îi este de greu, până la imposibil, să trăiască printre şacali. Cum nu găseşte sprijin nicăieri. E greu drumul, dar nu imposibil! Valabil în toate profesiile, îndemnul acesta luaţi-l, rogu-vă, ca semn de prietenie şi sprijin.
Convins că modul lui de a fi complice cu agresorul, mereu în dauna siguranţei cetăţeanului care îi plăteşte taxele şi îl plăteşte pentru a-şi exercita autoritatea în sensul bun al profesiei, poliţistul român e surprins că poliţişti francezi şi italieni, de exemplu, lucrează pentru siguranţa cetăţenilor, nu împotriva cetăţeanului plătitor de taxe… şi, în România, biruri nenumărate, pentru ca inşi care îşi clamează „privilegiile „- vezi şi răcnetele unui poliţist pe ecranele unor televiziuni, materializate în vorbele „să ni se dea şi toate celelalte privilegii” – să fie tot mai mulţi. Carevasazică, nu drepturi, ci privilegii.
Pentru ca cineva să fie privilegiat, altcineva trebuie să renunţe la dreptul său… sau, dreptul altcuiva va fi luat cu forţa…
