Document inedit din 1406. Mircea cel Bătrân scutea de taxe carele Mănăstirii Cozia

Arhivele Naționale ale României păstrează, printre miile de documente medievale din patrimoniul instituției, un pergament emis de cancelaria domnitorului Mircea cel Bătrân, unul dintre cei mai importanți conducători ai Țării Românești din Evul Mediu. Documentul, redactat în limba slavonă și datat în jurul anului 1406, are dimensiuni de 37,5 pe 36,5 centimetri și a fost prevăzut inițial cu o pecete atârnată, care însă nu s-a păstrat până în zilele noastre.

Actul consemnează decizia lui Mircea cel Bătrân de a scuti carele Mănăstirii Cozia de plata oricăror taxe vamale, o măsură menită să faciliteze activitățile economice ale așezământului monahal, aflat la acea vreme sub conducerea starețului Sofronie. Prin acest hrisov, domnitorul le garanta călugărilor de la Cozia libertatea de a-și deplasa carele pe tot cuprinsul țării, fără ca vameșii, indiferent dacă vama era arendată sau nu, să aibă dreptul de a le opri sau de a le impune plăți.

Ce spune textul documentul emis de cancelaria domnitorului Mircea cel Bătrân

Textul hrisovului, tradus din slavonă, are o formulare specifică actelor de cancelarie ale vremii, în care domnitorul își enumeră titlurile și teritoriile stăpânite înainte de a formula porunca propriu-zisă. Documentul îl prezintă pe Mircea cel Bătrân drept stăpân peste toată țara Ungrovlahiei, peste părțile de peste munți și cele tătărești, herțeg al Amlașului și Făgărașului și domn al Banatului Severinului, titulatură care reflectă întinderea teritorială a statului condus de el la începutul secolului al XV-lea.

Actul precizează că domnitorul a hotărât „cu inima curată” să dăruiască acest hrisov mănăstirii Sfintei Treimi, adică lăcașului de la Cozia, și starețului ei, chir Sofronie, pentru ca „să umble carele mănăstirii” în toată țara, iar vameșii, indiferent de tipul vămii, să nu aibă voie „să se încumete și să împiedice carele mănăstirii”. Documentul se încheie cu o formulă de avertisment tipică actelor domnești medievale, prin care oricine ar fi îndrăznit să nesocotească porunca urma să primească „mânia lui Dumnezeu și blestemul sfinților 318 părinți”, alături de pedeapsa domnească, fiind considerat neascultător atât față de Mircea cel Bătrân, cât și față de fiul acestuia, Mihail voievod, menționat explicit ca succesor și garant al respectării hrisovului.

Un document relevant pentru istoria economică a Țării Românești

Dincolo de valoarea sa artistică și de vechime, documentul are o importanță aparte pentru înțelegerea relațiilor economice dintre domnie și instituțiile monahale din Evul Mediu românesc. Scutirile de vamă acordate mănăstirilor erau un instrument frecvent folosit de domnitori pentru a susține financiar așezămintele religioase, care jucau un rol esențial nu doar spiritual, ci și cultural și economic în epocă. Mănăstirea Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, s-a bucurat de-a lungul timpului de numeroase privilegii de acest fel, iar documentul readus acum în atenția publicului de Arhivele Naționale confirmă continuitatea acestei politici de sprijin domnesc.

Publicarea periodică a unor astfel de documente de către Arhivele Naționale ale României contribuie la popularizarea patrimoniului istoric național și oferă cercetătorilor, dar și publicului larg, acces la surse primare esențiale pentru reconstituirea istoriei medievale a spațiului românesc.