Pictorul Gheorghe I. Anghel a încetat din viaţă, joi, la vârsta de 86 de ani.
Anunţul a fost făcut de Uniunea Artiştilor Plastici din România, într-o postare pe Facebook.
Pentru managerul Muzeului Ţăranului Român, Virgil Ştefan Niţulescu, Gheorghe I. Anghel rămâne un „profesor eminent şi artist desăvârşit”.
„L-am cunoscut în 2006, când am vorbit la un vernisaj al unei expoziţii a lui, în sala de la parterul Ministerul Culturii, acum, la Muzeul Satului. Sigur că îi ştiam pictura, dar nu avusesem ocazia să vorbesc cu el, până atunci. Ne-am împrietenit repede şi l-am cunoscut, încetul cu încetul, nu doar ca pictor, ci şi ca poet şi prieten al artiştilor. Era pasionat de Mediterana şi se simţea acasă la el nu doar în Grecia strămoşilor, ci oriunde, pe ţărmurile Mării. M-a rugat să îi spun Iorgu, după moda grecească. Probabil că unul dintre cele mai emoţionante vernisaje la care am asistat a fost cel de acum câţiva ani, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român – a fost ultima lui expoziţie în muzeul nostru – când a plâns, pur şi simplu, vorbind despre peregrinările lui prin Alexandria. Profesor eminent şi artist desăvârşit, Gheorghe Anghel s-a stins, azi dimineaţă. Dumnezeu să îl odihnească!”, a transmis Niţulescu, într-o postare pa pagina sa de Facebook.
„Pictura lui Gheorghe Anghel, fără a ocoli gestualismul, a devenit o specie a continuului, „o stare de a picta” care s-a rafinat de-a lungul unui har netulburat. Este, în primul rând, o stare de vibraţie cromatică nu spre atmosferizare, ci spre combustie. Nu se deschid spaţii, ci se exfoliază ţesuturile lucrurilor şi văluri de memorie, cu figuraţia bruionată rudimentar, cea a stiletului pe zid. Pensula scrijeleşte sau mătură coaceri, uscări, patina de vremuri, colb şi cenuşă”, nota criticul de artă Aurelia Mocanu, citată de UAP.
***
Născut la 7 aprilie 1938, la Cluj-Napoca, în 1951 a început să picteze sub îndrumarea pictoriţei Lola Schmirer Roth.
În perioada 1958-1964 a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, profesorii săi fiind Ion Marflic şi Catul Bogdan.
În anul 1967 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Din 1990 a fost profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, iar în anul 2005 a obţinut titlul de doctor.
Lucrările sale au putut fi admirate în cele mai importante spaţii expoziţionale din ţară, dar şi din Austria, Republica Moldova, Italia sau Finlanda.
Printre premiile primite de-a lungul timpului se numără: 1971 – Premiul Juriului la Expoziţia Metafora, Szczecin, Polonia; 1974 – Premiul pentru secţia românească a Festivalului de la Canes-sur-Mer; 1976 – Premiul Special al Festivalului Internaţional de Artă, Piramo, Slovacia; 1979 – Premiul Revistei „Arta”; 1978 – Premiul al 3lea pentru pictură al Bienalei de la Kosice, Slovacia; 1981 – Premiul Triomfo, Italia; 1983 – Premiul Rafael, Italia; 1983 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române; 1985 – Premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici din România; 1994 – Marele Premiu al Saloanelor de Artă ale Republicii Moldova; 2001 – Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România; 2006 – Premiul „Breaute” al Academiei Franceze; 2006 – Premiu Sandoz al Fundaţiei Taylor.
În anul 2003 a fost decorat cu Meritul Cultural în Grad de Ofiţer.
Fii primul care comentează
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.