Dragoste, credinţă, aventuri fascinante

“Adolf H. Două vieţi”

„Adolf H. Două vieți este un roman serios, grav, neliniștitor. Este un interesant mecanism literar, care forțează cititorul să-și pună întrebări, nu întotdeauna în mod fățiș, în legătură cu partea tenebroasă care zace în noi. Fiind o reflecție asupra răului, merită întreaga noastră atenție”, afirmă cronicarul de la Le Figaro Littéraire

Utilizând excelent resursele literaturii, Eric-Emmanuel Schmitt construiește în acest roman două biografii paralele: una fidelă realității, romanul lui Hitler, mort în 1945 în Berlinul distrus de bombardamente, cealaltă, plăsmuită în întregime, povestea lui Adolf H., un pictor care, după Marele Război, frecventează avangarda din Montparnasse, ca într-un final să se stingă liniștit în 1970 la Santa Monica. Romanul e urmat de o postfață ce cuprinde jurnalul autorului din perioada scrierii acestuia. Schmitt își exprimă aici anxietatea, îndoielile, uneori chinul și oroarea pe care le-a încercat din momentul în care a decis să dea viața figurii celei mai sumbre din istoria recentă.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler ar fi devenit pictor? Dacă, pe 8 octombrie 1908, Academia de Arte Frumoase din Viena nu l-ar fi respins pe tânărul timid Adolf Hitler? O clipă care a schimbat nu numai cursul unei vieți, ci și mersul istoriei. Propunându-și să demonstreze că „nu ne naștem monștri, ci devenim“, Schmitt realizează un portret dihotomic, alternând biografia istorică cu biografia imaginară a pictorului Adolf Hitler. Autorul conturează astfel două fețe ale aceluiași om, două destine. Pe de o parte, destinul tânărului Hitler, care, rămas orfan și sărac, vrea să devină pictor, însă este respins. Acest eșec, precum și experiența războiului îl marchează, transformându-l într-un personaj plin de ură. Pe de altă parte, este destinul tânărului Adolf H., admis la Academia de Arte Frumoase, care îl cunoaște pe Freud. Marele Război îl tulbură profund, devine pictor, locuiește la Paris, unde îi întâlnește pe André Breton, Man Ray și pe alți suprarealiști și asistă la ascensiunea omonimului său.

„Decizia e luată: după Isus, Hitler. Întunericul urmează luminii. Întrucât în Evanghelia după Pilat am studiat ispita iubirii, este necesar să mă apropii, acum, de ispita răului. Cum într-ale omenescului, și nu în afara lui locuiesc și Isus, și Hitler, umanismul meu nu va exista decât cu prețul acestei duble cercetări. Nu se pune problema să-mi provoc o plăcere, am nevoie să mă înțeleg. După ceea ce mă atrage, voi descrie ceea ce-mi repugnă”, se destăinuie Eric-Emmanuel Schmitt, în Jurnalul romanului Adolf H. Două vieți, toamna 2000–vara 2001.

În seria de autor „Eric-Emmanuel Schmitt“ au apărut: Milarepa, Domnul Ibrahim și florile din Coran, Oscar și Tanti Roz, Copilul lui Noe, Viața mea cu Mozart, Secta Egoiștilor, Evanghelia după Pilat, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri, Visătoarea din Ostende, Pe când eram o operă de artă, Concert în memoria unui înger, Cei doi domni din Bruxelles, Elixirul dragostei, Otrava iubirii, Femeia în fața oglinzii, Noaptea de foc și Adolf H. Două vieți.

Eric-Emmanuel Schmitt s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei Premii Molière, Variațiuni enigmatice, Libertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Adolf H. Două vieți (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și eseul Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa (2009) și Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țari.

Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, Cei doi domni din Bruxelles (2012) și La vengeance du pardon (2017). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, în 2015, Noaptea de foc, iar în 2016, L’homme qui voyait à travers les visages.

Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.

Noutate-eveniment în Biblioteca Polirom: “Seria de autor Albert Camus”

Săptămâna aceasta au apărut în colecția „Biblioteca Polirom” primele două titluri dintr-o nouă serie de autor, dedicată unuia dintre cei mai importanți scriitori și gânditori ai secolului XX, Albert Camus, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, 1957. Seria de autor Albert Camus este deschisă de romanele Străinul, într-o nouă traducere, și Ciuma.

Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul colecției „Biblioteca Polirom: “Cea mai nouă serie de autor din cadrul „Bibliotecii Polirom” va cuprinde 21 de volume, adică totalitatea prozei antume și postume a lui Camus (romane și proză scurtă), integrala dramaturgiei originale a autorului francez, eseuri, articole politice, jurnale de călătorie și câteva volume de corespondență. Este, ca număr de titluri și amploare a proiectului, cea mai complexă serie de autor din cadrul colecției noastre de literatură universală, comparabilă doar cu cea dedicată lui Vladimir Nabokov”.

“Străinul” • Traducere nouă, de Daniel Nicolescu

Străinul, primul roman al lui Albert Camus, a fost adaptat pentru marele ecran în 1967, de regizorul Luchino Visconti, într-o producţie cu Marcello Mastroianni în rolul principal.

La doar câteva luni după ce nu manifestase nici o umbră de sentiment la înmormântarea mamei lui, protagonistul romanului Străinul, Meursault, ucide un arab. Este momentul cînd povestea se desparte. Mai întâi ne poartă spre trecut, unde asistăm la viaţa relativ banală a unui funcţionar din Alger: moartea mamei, prietenia cu vecinul Raymond, relaţia cu o fostă colegă de serviciu, ajutorul dat lui Raymond ca să se răzbune pe o iubită presupus infidelă. De aici însă lucrurile devin tot mai tensionate, căci iubita lui Raymond e algeriană, iar fratele ei îi va urmări pe francezi ca să-i răzbune onoarea. Meursault îl întâlneşte la un moment dat pe plajă şi îl împuşcă, într-o clipă de inexplicabilă dezorientare. Romanul a fost descris în multe feluri: portretul unui sociopat, o critică a societăţii care nu acceptă în rândurile ei inşi aparent lipsiţi de orice umanitate sau, dintr-o altă perspectivă, o poveste postcolonială.

„Acum multă vreme am rezumat Străinul într-o frază care, trebuie să recunosc, este extrem de paradoxală: «În societatea noastră, orice om care nu plânge la înmormântarea mamei lui riscă să fie condamnat la moarte». Voiam să spun pur și simplu că eroul cărții este condamnat pentru că nu se prinde în acest joc. Astfel, el este străin de societatea în care trăiește, rătăcește, la marginea ei, prin foburgurile vieții private, solitare, senzuale. Și tocmai de aceea cititorii au fost tentați să-l considere o epavă. Ne-am face totuși o idee mult mai exactă despre personaj, în orice caz, mult mai apropiată de intențiile autorului, dacă ne întrebăm prin ce anume Meursault nu se prinde în joc. Răspunsul e simplu: refuză să mintă. Să minți nu înseamnă numai să spui ceva ce nu este. Ci și, mai ales, să spui ce este și, în ce privește sufletul uman, să spui mai mult decât simți. E ceea ce facem cu toții, în fiecare zi, pentru a ne simplifica viața”, scria Albert Camus

“Ciuma” • Traducere de Eta Wexler şi Marin Preda

Șobolanii încep să moară pe străzile din Oran. E semn de ciumă, confirmată destul de greu de medicii orașului. Fiindcă autoritățile se mișcă încet și declară carantina abia după ce epidemia nu mai poate fi stăpînită, doctorul Rieux, unul dintre primii care au știut cu ce se confruntă, organizează el însuși echipe de intervenție. Orașul abia respiră sub amenințarea morții; oamenii sunt închiși între zidurile lui și privesc neputincioși cum flagelul lovește din ce în ce mai aproape. Apărut în 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde și mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciumă, el vorbește în egală măsură despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma brună” ce a devastat Europa în secolul XX. Lașitate, dăruire, nesăbuință, iubire, credință și disperare, toate se amestecă și se împletesc într-o carte despre om și umanitate.

Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg şi filosof francez născut în Algeria, a absolvit Universitatea din Alger şi a fost câţiva ani jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost membru al Rezistenţei Franceze şi editor al publicaţiei clandestine Combat. După război a colaborat constant la publicaţii prestigioase din Franţa, fiind una dintre vocile cele mai influente ale stângii democrate. Tot în această perioadă a publicat o serie de romane şi eseuri filosofice cu un impact persistent, printre care Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Căderea (1956), Exilul şi împărăţia (1957). În 1957, la doar 44 de ani, Albert Camus a primit Premiul Nobel pentru Literatură.

„Şamanismul – Călătorie între două lumi”

Patrimoniu viu al umanităţii, şamanismul este o sursă de cunoaştere a omului şi a naturii existenţei sale. Mircea Eliade afirma că şamanismul este cea mai veche şi mai larg răspândită tradiţie ocultă. Apărut cu mult înainte de a se fi conturat instituţiile religioase, şamanismul a facilitat încă din vremurile ancestrale conştientizarea valorii existenţei omeneşti, ancorata într-o sacralitate ce avea nevoie să fie recunoscută şi respectată.

Şamanul este acel mesager, mediator între două tărâmuri, vizibilul şi invizibilul, având rolul de a stabili o legătură cu sacrul în folosul întregii comunităţi din care face parte.

Definitoriu pentru calităţile şamanului este modul cum comunica nemijlocit cu lumea nevăzută. În extazul şamanic, sufletul părăseşte corpul fizic şi pătrunde în lumea de dincolo, unde dialoghează cu spiritele. Restabilind astfel legătura dintre sacru şi profan, şamanul nu numai ca obţine binele semenilor săi, dar le revelează acestora strânsa legătură care există între om şi natură. Îndemnul şamanic era acela al respectului faţă de sine, faţă de ceilalţi şi faţă de viaţă în general, deoarece omul nu este decât o părticică din întregul cosmos.

Şamanismul ne arată că vizibilul nu este decât un strat subţire, un înveliş fragil al invizibilului, care îşi are temeiul în unitatea tuturor lucrurilor. În Univers, totul se leagă, existenţele sunt egale valoric şi depind unele de altele întrucât s-au ivit din aceeaşi sursă sacră.

Octavian Simu, autorul cărţii, este un recunoscut specialist în cultura şi civilizaţia Extremului Orient. Cărţile scrise în aceste domenii evidenţiază preocupări dintre cele mai diverse: Dictionar de literatură japoneză, Ed. Albatros, 1994; Civilizaţia japoneză tradiţională, Ed. Herald 2011; Mitologia japoneză, Ed. Saeculum I. O., 2005; Lumea teatrului japonez, Ed. Vestala, 2006; Arhitectura japoneză veche, Ed. Paidea, 2006; Budismul japonez (istorie, doctrină şi tradiţii), Ed. Herald, 2007; Shinto, calea zeilor, Ed. Herald, 2008.

În afara lucrărilor de specialitate, Octavian Simu este autorul unor opere de proză, memorialistică şi poezie, dintre care amintim: Popasul (roman), Ed. Cartea Românească, 1975; Drumeţul fără toiag (roman), Ed. Eminescu, 1977; Rădăcinile casei (roman), Ed. Cartea Românească, 1978; Pecetea dragonului (însemnări de călătorie în China), Ed. Eminescu, 1980; Prizonierul deşertului (roman), Ed. Cartea Româneasca, 1985; Adagio de toamnă (poezie), Ed. Sanctuar, 2006; Herghelia verde, Ed. Herald, 2008.

“În călătorie. Andrea Tornielli într-un interviu cu Papa Francisc”

„Nu pot să mă deplasez cu mașini blindate. Un episcop este un păstor, un părinte. Din acest motiv am spus, încă de la început, că voi călători numai dacă îmi va fi întotdeauna posibil contactul cu persoanele”, afirma Papa Francisc.

Un extraordinar jurnal, de la fața locului, de-a lungul miilor de drumuri ale speranței noastre, semnat de Andrea Tornielli.

După ce l-a intervievat pe Papa Francisc pentru cartea Numele lui Dumnezeu este Milostivirea, publicată în întreaga lume, jurnalistul de la Vatican Andrea Tornielli – care a însoțit toate vizitele apostolice în avionul papal – a ales să relateze marile teme și gesturi ale acestui pontificat prin intermediul deplasărilor în Italia, Brazilia, Cuba, Statele Unite, Africa, Asia, dar și Lesbos, Sarajevo, Lund… Teritorii captivante și orașe emblematice, locuri complexe și populații eterogene, unde Papa a denunțat cu fermitate narcotraficul, vânzarea de arme, corupția și a definit ca tragedie umanitară problema migrațiilor dinspre Sud spre Nord. Un Papă pelerin al păcii, dar și un profet incomod, care invită Bisericile locale să fie din nou aproape de zonele marginale ale societății.

Fără să omită episoade inedite și delicioase din culisele zborurilor papale, Tornielli se oprește asupra unor întâlniri semnificative: de la Obama la Fidel Castro, de la Bartolomeu I la Patriarhul rus Kiril, de la Abu Mazen la Shimon Peres.

În dialogul exclusiv cu jurnalistul de la Vatican, Papa amintește anecdote publice și private din zborurile intercontinentale și explică refuzul categoric de a se supune regulilor rigide de securitate când îmbrățișează mulțimile.

Andrea Tornielli – jurnalist la Vatican și al cotidianului La Stampa, responsabil al site-ului web Vatican Insider, colaborează cu diverse reviste italiene și internaționale. L-a intervievat pe Papa Francisc pentru cartea Numele lui Dumnezeu este Milostivirea și este autorul a numeroase alte publicații, dintre care amintim prima biografie a Pontifului, Francesco. Insieme, tradusă în 16 limbi, și volumul Papa Francesco. Questa economia uccide, tradusă în 9 limbi.

Bestsellerul internațional Numele lui Dumnezeu este Milostivirea. Un dialog cu Andrea Tornielli (Editura Trei, 2016) a fost tradus în 35 de limbi și distribuit în 100 de țări.

“Oraşul gunoaielor”

Oraşul gunoaielor, de Edward Carey, este titlul care deschide lista aparițiilor din acest nou an în colecția „Junior” a Editurii Polirom. Oraşul gunoaielor, al doilea volum al Trilogiei Iremonger, vine în continuarea romanului Casa Heap, și, la fel ca acesta, cuprinde ilustrațiile autorului.

„Într-o Anglie victoriană întunecată și colcăind de mistere, personajele Trilogiei Iremonger trec împreună prin aventuri fascinante care, odată cu cel de-al doilea volum, străpung atmosfera claustrofobică a Casei Heap și ies la lumină. Odată cu cel de-al doilea volum al trilogiei, universul lui Carey devine și mai înfricoșător, și mai sumbru, iar povestea aceasta este, în mod evident, altfel decât orice ați citit din categoria cărți pentru copii”, consideră Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul colecției „Junior”

“Oraşul gunoaielor”

Foulsham, unul dintre cele mai mari depozite de gunoi ale Londrei, s-a umplut atât de mult, încât zidurile sale s-au prăbuşit, lăsând mizeria să se reverse peste oraşul din care a fost adusă. În acest timp, Umbitt Iremonger, mânat de ura faţă de locuitorii Londrei, născoceşte o cale prin care obiectele de zi cu zi iau forma oamenilor, iar oamenii – forma obiectelor. Aruncată în întunecata Casă Heap, Lucy Pennant este salvată de o creatură înspăimântătoare, Binadit Iremonger, care seamănă mai mult cu un animal decât cu un om. Toţi locuitorii oraşului sunt disperaţi. Singurul care ar avea puterea să-i scape de teribilul Umbitt este Clod. Dar el a fost transformat într-o monedă de aur şi, după ce a trecut din mână în mână, acum este de negăsit.

“Casa Heap”

Clod, din clanul Iremongerilor, suferă de o boală ciudată: aude cum şoptesc obiectele. O furtună e pe cale să se abată asupra Casei Heap, care se înalţă în mijlocul unei mări de gunoaie şi vechituri strânse de prin întreaga Londră, iar Iremongerii devin neliniştiţi şi şoaptele se înteţesc. Când Clod o întâlneşte pe Lucy Pennant, o orfană sosită de curând în oraş, totul se schimbă. Secretele care ţin Casa Heap laolaltă prind să se destrame, dând la iveală o taină sinistră ce ameninţă să distrugă lumea lui Clod.

Edward Carey (n. 1970) este romancier, artist vizual şi dramaturg britanic. A scris şi a produs mai multe piese de teatru. Romanul său de debut, Observatory Mansions (2001, cu ilustraţiile autorului), a fost tradus în treisprezece limbi. A scris mai multe adaptări pentru scenă, printre care se numără şi cea a romanului Porumbelul de Patrick Süskind. Cinci dintre piesele sale au fost puse în scenă în Marea Britanie, România şi Lituania. În 2014 a publicat Casa Heap, primul roman al Trilogiei Iremonger. A lucrat de asemenea ca designer şi ilustrator de carte. A locuit în Anglia, Franţa, România, Lituania, Germania, Irlanda, Danemarca şi Statele Unite ale Americii.

“Soldaţii. Poveste din Ferentari”, un roman despre loialitate şi trădare

„Contează nu atât de mult partea dură care se vede, ci delicatețea care se intuiește. Aici camera de filmat a lui Mladenovic ridică un univers. Este vorba despre o lume murdară care, așa cum este de imaginat, lasă urme. De neșters”, apreciază El Mundo

Lungmetrajul Soldaţii. Poveste din Ferentari, adaptat după romanul omonim a lui Adrian Schiop, apărut recent în ediţie limitată la Editura Polirom, va fi lansat pe 2 februarie în cinematografele din ţară.

Filmul Soldaţii, coproducţie România – Serbia, reprezintă debutul în lungmetraj al regizoarei Ivana Mladenovic, cu Adrian Schiop şi Vasile Pavel-Digudai în rolurile principale şi scenariul semnat Ivana Mladenovic şi Adrian Schiop.

Filmul, care a avut premiera mondială în 2017, în cadrul secțiunii „Discovery” a Festivalului Internațional de Film de la Toronto și pe cea europeană în competiția oficială a Festivalului de la San Sebastián, unde a fost recompensat cu o mențiune specială a juriului Premios Sebastiane, a fost selectat în competiția Bright Future a Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam. Pelicula a mai fost selectată în competiții ale Filmfest Hamburg, Central and Eastern European Film Festival Luxemburg (CinEast), Reykjavik International Film Festival, CPH PIX şi Belgrade Auteur Film Festival. În octombrie 2017, ea a fost recompensată cu Prix Découverte la cea de-a 32-a ediție a Festivalului Internațional de Film Francofon de la Namur.

Romanul Soldaţii. Poveste din Ferentari, apărut la Polirom în trei ediţii (2013, în „Ego. Proză”; 2014, în „Top 10+”; 2017, în ediţie limitată), a fost distins cu Premiul revistei Observator cultural şi cu Premiul „Cea mai bună carte a anului” acordat în cadrul Galei Industriei de Carte din România, ediţia 2014.

„Cartea mea e despre Ferentari, locul unde s-a inventat şmecheria, iar idolii multor puşti sunt Nuţu Cămătaru, Gigi Becali şi Florin Salam. Mai e despre iubirea – interesată? dezinteresată? – dintre un scriitor aterizat în cel mai sărac cartier al Bucureştiului şi un fost puşcăriaş care s-a învăţat să-i placă şi bărbaţii, fiindcă avea 15 ani la prima condamnare, iar prin sex se cumpără cel mai ieftin protecţie. E despre cum s-o scoţi la capăt în libertate când te-ai născut într-o familie mândră de interlopi, dar la pârnaie – timp de 14 ani – te-ai obişnuit pe invers. Toate astea sunt fapte despre care dă seama cartea mea; altfel, îmi place să cred că e despre loialitate şi trădare”, mărturiseşte Adrian Schiop

Adrian Schiop (n. 1973, Porumbacu de Jos, judeţul Sibiu) a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Master în lingvistică la Facultatea de Litere a aceleiaşi universităţi. Şi-a susţinut doctoratul, avînd ca temă manelele, la SNSPA Bucureşti. A lucrat ca profesor de limba şi literatura română (1997-2001, Liceul Industrial Tehnofrig din Cluj-Napoca), zugrav (2002, Paintech LTD din Auckland, Noua Zeelandă), jurnalist (2004-2010, Evenimentul zilei, Prezent, România liberă). A debutat în revista Fracturi (2002) şi a mai publicat două romane, pe bune/pe invers (Polirom, 2004) şi Zero grade Kelvin (Polirom, 2009). Prezent cu traduceri în reviste din Belgia (DW B), Elveţia (Heterographe) şi Germania (Parsimonie). Este colaborator al platformei CriticAtac.

“Cei frumoşi şi cei buni”, o carte despre alienare

Editura Polirom a lansat recent volumul Cei frumoşi şi cei buni, publicat în colecţia „Ego. Proză”.

„Am scris volumul pentru că mă apăsau poveștile din el, pentru că simțeam că trebuia să le spun și am găsit timpul să fac asta. Scrisesem două cărți despre un om care părea să trăiască într-o lume moartă, am simțit de astă dată nevoia să spun poveștile lumii vii. Iar nașterea acestei cărți s-a petrecut odată cu cimentarea ideilor mele despre acest rău care nu mai poate fi scos din lume, care nu numai că ne definește, ci aproape că ne creează. Simțeam nevoia să scriu despre el și am făcut asta timp de vreun an și jumătate (…)”, mărturiseşte Cristian Fulaş, autorul cărţii.

„Volumul lui Cristian Fulaş este unitar în diversitate: tema este aceeaşi, a alienării contemporane. Autorul nu comite însă texte teziste; el are o mare imaginaţie epică, ştie să imprime prozelor efectul de verosimilitate: personajele sunt vii, crizele lor te izbesc şi se reţin. Cei frumoşi şi cei buni este intervalul experimental al unui foarte bun prozator, de la care, sunt absolut convins, vom avea parte de multe surprize cât se poate de plăcute. Cristian Fulaş este unul dintre prozatorii noului val, care nu numai că îşi ia vocaţia în serios, dar are şi posibilităţi extrem de diverse şi de rafinate”, scrie Bogdan Creţu.

Cristian Fulaş (n. 3 iulie 1978, Caracal) a absolvit Litere, apoi Studii Aprofundate de Teoria Literaturii. Debutează în 2015 cu Fîşii de ruşine, Gestalt Books (Premiul Observator cultural pentru debut; Premiul Colocviilor „Liviu Rebreanu”; Premiul revistei Accente; nominalizat la Premiile USR pentru debut; nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iaşi). Fragmente din roman s-au tradus în franceză, italiană, germană, engleză, bulgară, croată, suedeză, maghiară. În 2015 publică Jurnal de debutant, Editura Tracus Arte. În 2016 publică După plîns, Casa de editură Max Blecher – Gestalt Books, nominalizat la Premiul Cartea Anului al Ziarului de Iaşi. Activează ca traducător; a tradus aproximativ cincizeci de titluri din engleză, italiană şi franceză. Dintre ele amintim: Christophe Bataille, Visul lui Machiavelli, Mathias Enard, Vorbeşte-le despre bătălii, regi şi elefanţi, Boussole (în lucru), Jenny March, Mituri clasice, Alain Prost, Istoria relaţiilor internaţionale, Gianni Francesetti, Michela Gecele, Jan Roubal, Aplicaţii clinice ale psihoterapiei Gestalt. Din 2016 este organizatorul principal al festivalului internaţional Lofest, care se desfăşoară la Bucureşti.

“Pas în doi”

Scriitorul Nicholas Sparks este cunocut cititorilor români din romanele sale apărute la Editura RAO, Talismanul norocos, O sensibilă poveste de dragoste şi Cel mai lung drum. Un roman de dragoste.

“Iubirea înseamnă să te gândeşti la celălat atunci când ar trebui să te gândeşti, de fapt, la cu totul altceva. Iubirea e talentul, nu îl vezi, dar îl simţi”, scrie autorul.

La 32 de ani, Russell Green are totul: o soţie uimitoare, o fiică iubitoare de şase ani, o carieră de succes în calitate de director publicitar şi o casă de senzaţie. Îşi trăieşte visul, iar centrul universului său este însăşi căsnicia cu Vivian. Dar, sub pojghiţa strălucitoare a acestei existenţe perfecte, încep să apară fisuri şi nimeni nu este mai surprins decât Russ atunci când viaţa i se dă peste cap. În câteva luni, Russ se trezeşte fără slujbă, fără soţie, îngrijindu-şi singur fiica şi încercând să se adapteze la o realitate nouă şi încurcată. Aruncându-se în nebunia vieţii de părinte singur, Russ se îmbarcă într-o călătorie temerară şi plină de satisfacţii – una care îi va pune la încercare abilităţile şi resursele sale emoţionale dincolo de tot ceea ce şi-a imaginat vreodată.

“Se spune că atunci când se nasc, bebeluşii arată fie ca Winston Churchill, fie ca Mahatma Gandhi, dar pentru că anemia conferise o paloare gri pielii fiicei mele, primul meu gând a fost acela că semăna cu Yoda, fără urechi, desigur. O frumoasă Yoda, dacă nu vă supăraţi, o Yoda care-ţi tăia respiraţia! (…)  S-a întâmplat ca părinţii mei să ajungă câteva minute mai târziu şi, în emoţia şi entuziasmul meu, i-am întâmpinat pe coridor şi am scos primele cuvinte care îmi veniseră în minte.

– Avem un copil gri!

Mama s-a uitat la mine de parcă aş fi înnebunit, în timp ce tatăl meu şi-a îndesat degetul în ureche, ca şi cum s-ar fi întrebat dacă acumularea de ceară îi împiedicase capacitatea de a auzi clar. Ignorându-mi comentariul, au intrat în salon şi au văzut-o pe Vivian legănând-o pe fiica noastră în braţe, cu o expresie senină. Le-am urmărit privirea şi m-am gândit că London probabil că era unica şi cea mai preţioasă fetţă din istoria lumii. Deşi sunt sigur că toţi proaspeţii tătici cred acelaşi lucru despre copiii lor, cert este că poate exista un singur copil care să fie de fapt cel mai preţios din istoria lumii, şi o parte din mine se mira că ceilalţi oameni din spital nu treceau pe la salonul nostru să se minuneze de fiica mea”.

Scriitorul Nicholas Sparks a redat fidel problemele cuplurilor de astăzi, atmosfera călduroasă din familie și importanța acceptării și a prietenilor. Poveştile lui Sparks sunt menite să îți atingă sufletul, să te sensibilizeze.

Nicholas Sparks (n. 31 decembrie 1965; Omaha, Nebraska, Statele Unite ale Americii) este cunoscut pentru bestseller-urile lui internaționale, care tratează teme cum ar fi creștinismul, drama sau adolescența. Șapte dintre cărțile lui au fost adaptate cinematografic: Message in a Bottle, A Walk to Remember, The Notebook, Nights in Rodanthe, Dear John,The Last Song, Safe Heaven, The Longest Ride and The Choice.

“America de peste pogrom”, de Cătălin Mihuleac, a apărut în limba germană

Romanul America de peste pogrom, semnat de scriitorul ieşean Cătălin Mihuleac – publicat în 2014 la Editura Cartea Românească şi în 2017 la Polirom, în colecţia „Top 10+” –, a apărut la editura austriacă Paul Zsolnay, în traducerea lui Ernest Wichner, cu titlul Oxenberg und Bernstein.

În toamna acestui an, America de peste pogrom va mai apărea şi în limba franceză, la editura elveţiană Noir sur Blanc.

„Cătălin Mihuleac răscoleşte prin romanul său despre pogrom sufletele oamenilor. (…) Cu acest roman, apărut la Editura Polirom, autorul a scos pe tărâm literar evenimentele îngrozitoare săvârşite de armata română cu ajutor german, sub ochii autorităţilor. Această rezonanţă puternică actuală arată că generaţia mai tânără din România a început să se preocupe de trecutul antisemit al ţării”, scrie Neue Zürcher Zeitung

„Scriitorul Cătălin Mihuleac a publicat în 2014 un roman îndelung aclamat despre pogromul de la Iaşi şi trenurile morţii, America de peste pogrom. De atunci, Cătălin Mihuleac a fost invitat adesea la evenimente avînd ca subiect Holocaustul din România. El spune: «În România există încă un grup influent de persoane care neagă fără ezitare Holocaustul»”, afirmă Der Spiegel

Cătălin Mihuleac este un cunoscut prozator şi dramaturg român. Ultimele sale patru volume, incluzîndu-l şi pe cel de faţă, sunt apărute sub egida Editurii Cartea Românească. Primul, Zece povestiri multilateral dezvoltate, apare în anul 2010. Urmează Aventurile unui gentleman bolşevic (2012), America de peste pogrom (2014) şi Ultima ţigară a lui Fondane (2016), pentru care a primit Premiul pentru Proză, pe anul 2016, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Ultimele două titluri fac parte dintr-un proiect mai amplu al autorului, ce are drept scop restituirea literară a multiplelor faţete ale istoriei evreilor din România.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.