Dragoste în vremea rurală

Fabrica de Pensule de la Cluj-Napoca programează de la ora 19.00, în Bar, proiecția documentarului „Constantin și Elena“. Intrarea este liberă la vizionarea uneia dintre cele mai impresionante producții românești din ultimul deceniu.

„Am filmat prima casetă în august 2006. Lucram pe atunci ca asistent de montaj al legendarului Walter Murch la filmul «Tinerețe fără tinerețe», realizat în România de Francis Ford Coppola. Din salariu mi-am cumpărat o cameră video destul de performantă, iar primul lucru pe care am ținut să îl filmez au fost bunicii mei“, povestea Andrei Dăscălescu, regizorul peliculei. „Constantin și Elena“ ne spune povestea de dragoste fără vârstă a unui cuplu căsătorit de peste jumătate de secol, care trăiește într-un sat din nord-estul României. „Documentarul observațional pornește de la activitățile cotidiene ale celor două personaje, urmărite de-a lungul unui an, pentru a ajunge la semnificații profunde, prezentându-ne o lume a spiritului și a înțelepciunii ancestrale“, spun organizatorii evenimentului într-un comunicat de presă.

„Gluma“ la care lăcrimezi

Aventura lui Dăscălescu s-a transformat, treptat, dintr-o filmare personală, de familie, într-o producție internațională: „Pe atunci filmam numai ca să am o amintire cu bunicii. Nu mă gândeam, nu bănuiam și nici măcar nu îmi doream să fac vreodată un film documentar. De fiecare dată când aveam câteva zile libere de la serviciul din București, luam camera cu mine și filmam, încă nebănuind că acest mic proiect familial se va transforma într-o coproducție internațională care îmi va schimba viața“. Imediat ce a terminat lucrul pentru filmul lui Coppola, Dăscălescu i-a oferit lui Murch drept cadou de despărțire o carpetă făcută de bunica sa și câteva scene din filmările de la țară. Reacția lui Murch, încântat de imagini, l-a făcut pe regizor să încerce să își finanțeze proiectul în care își făcea bunicii personaje. Emoția pe care o degajă imaginile surprinse de regizor vin și din naturalețea cu care cei din fața camerei își povestesc viața și răspund celor pe care îi întâlnesc în viața de zi cu zi. Regizorul spune că norocul său a fost că nu l-au luat niciodată în serios. Iar Elena îi dă dreptate: „păi, când a început să facă filmul, eu am crezut că e o glumă. Nu mă gândeam că poate să fie ceva real. Ce să facă cu noi, niște bătrâni, niște oameni cu cinci clase primare, pe care le-am făcut sub semnul războiului…“.

Lansat în 2009, filmul a călătorit în peste 50 de festivaluri internaționale și a primit numeroase premii, printre care și premiul de debut la TIFF, premiul First Appearance la IDFA Amsterdam și premiul special al juriului la Sarajevo Film Festival. Anul acesta, regizorul Andrei Dăscălescu va lansa cel de-al doilea lungmetraj documentar, Planeta Petrila. Proiecția de film de la Cluj-Napoca este urmată de o discuție cu publicul, în prezența regizorului.

Despre Razvana Ancutescu Articolele 144
Author