Drumul Damascului trece pe la Moscova

La doi ani de la intervenția militară, se pare că Vladimir Putin și-a atins aproape toate obiectivele în Siria: a menținut regimul lui Bashar al-Assad la putere, a întărit prezența militară a Rusiei în Orientul Mijlociu pentru cel puțin 49 de ani, potrivit acordului cu Damascul, a redus marja de manevră a SUA în regiune, iar doi aliați esențiali ai SUA, Israelul și Iordania, sunt nevoiți să discute nu numai cu Washingtonul, ci și cu Rusia, în chestiunile vitale de securitate.

„În Siria, Putin se află la conducere. Este parte din planul lui Putin de a reafirma Rusia ca mare putere și ca partener necesar în marile evenimente internaționale“, a spus fostul secretar american al Apărării Robert Gates, la Forumul Strategic European de la Yalta, eveniment desfășurat în urmă cu trei săptămâni la Kiev.

„Regele Golfului“, în vizita la Moscova

Delegații la cel mai înalt nivel din Israel, Turcia, Egipt sau Iordania se îndreaptă acum nu numai către SUA, ci și în Rusia, în speranța că Putin, „noul stăpân din Orientul Mijlociu“, cum îl numește agenția Bloomberg, le va proteja interesele și le va rezolva problemele. Poate cea mai importantă vizită la Moscova este cea începută miercuri seară de regele saudit Salman, iar poate cel mai important subiect de pe agendă ține de relația Arabia Saudită-Iran. „Este mai bine ca Rusia să nu fie de partea Iranului și a Hezbollah în Siria. Acesta este mesajul-cheie. Regele care reprezintă statele arabe din Golf va spune asta în Rusia. Și ar fi bine ca Rusia să țină cont“, spune analistul Abdulkhaleq Abdulla din Emiratele Arabe Unite. Însă surse apropiate Kremlinului spun că Putin nu își va schimba linia pro-Iran, relatează Bloomberg.

Panica premierului Netanyahu

La fel s-a întâmplat în această vară, când premierul israelian Benjamin Netanyahu, „foarte emoționat, aproape cuprins de panică“, după cum scria Pravda, a discutat cu Putin la Soci și i-a cerut să limiteze influența iraniană în Siria, altfel fiind nevoit să bombardeze palatul prezidențial din Damasc. Acțiunile ulterioare ale Rusiei arată că Putin a rămas surd la solicitările lui Netanyahu. La fel a refuzat și propunerea americană de stabilire a unei linii roșii pe Eufrat pentru extinderea teritoriilor rebelilor susținuți de SUA, respectiv ale regimului sirian sprijinit de Rusia. Astfel, aliniamentele militare ruse și americane au ajuns la câțiva kilometri unele de altele. Editorialiștii cotidianului israelian Haaretz opinează însă că Putin ar putea da lovitura în Orientul Mijlociu prin politica sa tranșantă: o acomodare a intereselor Iranului și Israelului, iar pentru asta este necesară prezența militară rusă în Siria.

Turcia: niciun rezultat cu SUA

Este vina președintelui Obama și a politicii sale de retragere a SUA din Orientul Mijlociu, susțin majoritatea analiștilor, criticând și politica haotică, mai degrabă, inacțiunea noii administrații SUA în regiune. Este o viziune exprimată și de președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, în urmă cu o lună, când a declarat că „nu a putut ajunge la niciun rezultat“ cu Statele Unite pentru a îndepărta regimul Assad. Acum, Turcia a trecut de partea Rusiei și a Iranului, încercând să reducă intensitatea conflictului din Siria și să influențeze marea împărțeală ce va urma, în special împiedicând apariția unui stat kurd. Este o alianță contra naturii care nu va putea rezista, spun majoritatea analiștilor occidentali, însă recentul acord dintre Turcia, o țară NATO, și Rusia pentru achiziția sistemului antiracheta S-400 a stârnit mari îngrijorări în cadrul Alianței.

Siria: o vitrină pentru armament

Nu este puțin lucru nici că Rusia, împiedicată să facă asta în Ucraina, unde nu recunoaște implicarea militară, a transformat Siria într-un stand de prezentare a celor mai moderne echipamente militare, gest care este deopotrivă un avertisment și o invitație la contracte bănoase pentru industria rusă de profil. Mai mult, războiul din Siria se dovedește a fi unul mult mai puțin costisitor pentru Rusia față de cel din Ucraina, atât din punct de vedere al imaginii țării, cât și economic. În timp ce în Crimeea anexată de Moscova și în estul ucrainean separatist se așteaptă ajutorul economic al Rusiei, pensii, hrană, subvenții, în Siria, nimeni nu se așteaptă ca Rusia să investească în infrastructura siriană și nici măcar în hrană pentru populație.

David și Goliath în deșertul sirian

Desigur, observă Bloomberg și revista Forbes, Rusia are un mare handicap în fața Vestului, îndeosebi în fața SUA: o economie mult mai slab dezvoltată și un declin demografic pronunțat. Însă PIB-ul de 13 ori mai mic decât al SUA nu este un factor decisiv, susține Alexander Zotov, ambasador rus la Washington între 1989 și 1994. „Uneori, vedem intrând în ring un boxer foarte musculos și unul mic, dar agil, care are o tehnică mai bună“, spune fostul diplomat.
Iar agilitatea Rusiei ține și de faptul că nu a avut trasate linii roșii în Orientul Mijlociu. Moscova nu a trecut organizații precum Hamas sau Hezbollah pe lista terorii, are mână liberă să medieze între facțiunile palestiniene, între acestea și Israel, între Iran și Arabia Saudită sau Israel, și a devenit o destinație obligatorie pentru liderii regionali, care până de curând se îndreptau doar către Washington. Intervenția în Siria începută în 2014, apreciată atunci ca o încercare de a crea o monedă de schimb pentru Ucraina și ridicarea sancțiunilor impuse de Vest, devine, pe fondul refuzului SUA de a ceda Ucraina, o pârghie importantă de presiune pentru Rusia.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.