Războaiele se termină în două moduri: când o tabără o învinge pe cealaltă și poate impune condițiile pentru pace sau când cele doua tabere decid că un compromis este mai bun decât continuarea unui război pe care nimeni nu îl poate câștiga.
”Acum nu este îndeplinită niciuna dintre aceste două condiții. Ucraina nu poate alunga trupele ruse, chiar dacă guvernele occidentale vor renunța la reținere și vor oferi Ucrainei arme și mai avansate. Forțele ruse și-au creat poziții solide și vor fi greu de dislocat. Și mai există posibilitatea, chiar probabilitatea, ca China să ofere un ajutor economic și militar important Rusiei decât să-și vadă partenerul strategic înfrânt de o coaliție condusă de Statele Unite”, scrie Richard Haas, președintele Council on Foreign Relations. Peste încă un an, la doi ani de la invazia rusă in Ucraina, harta Ucrainei va semănă mult cu cea actuală, iar războiul va fi unul de poziție, precum Primul Război Mondial, nu unul dinamic, precum Al Doilea Război Mondial, mai spune Haas.
Cel mai dinamic front va fi cel al războiului informațional și al războiului economic. După ce, în urmă cu o săptămână, la Conferința de Securitate de la Munchen, China a anunțat că va prezenta, pe 24 februarie, un plan pentru pace pentru Ucraina, Washingtonul a decis să lovească – a avertizat că ar putea face publice dovezile (acum secrete) că Beijingul ia în considerare varianta de a oferi arme Rusiei. Potrivit The Wall Street Journal, această decizie a SUA ar veni după mai multe mesaje transmise Beijingului pe canale diplomatice pentru a nu oferi sprijin militar Rusiei.
Ministerul de Externe de la Beijing a precizat că orice informație ce va fi oferită de SUA despre presupuse transferuri de armament în Rusia va fi ”doar speculație și defăimare”.
Cotidianul chinez Global Times lasă să se întrevadă o parte din esența planului de pace chinez. ”Din moment ce Kievul este puternic influențat de Washington, care nu este interesat de încetarea imediată a focului și preferă un conflict prelungit, pentru a submina Moscova și a schimba statu-quo-ul prin forță, este greu de întrevăzut o formulă fezabilă pentru pace pe care să o accepte ambele tabere. Pacea poate să vină doar după înregistrarea și mai multor victime, a și mai multor distrugeri pe front, până când cel puțin una dintre tabere își va schimba viziunea”.
Săptămânile și lunile care vor veni ne vor arăta dacă cele scrise de Global Times, o portavoce a Partidului Comunist Chinez, sunt un avertisment că Beijingul va ajuta Rusia sau un semnal că Beijingul se resemnează. Pentru moment, ministrul de Externe Wang Yi subliniază că relațiile dintre China și Rusia sunt „tari ca piatra”. ”Indiferent de schimbările de situație, China vrea să mențină dezvoltarea noului model de relații cu Rusia”. De partea cealaltă, Moscova a arătat că cele două țări vor ”să construiască o ordine mondială dreaptă și salută creșterea numărului statelor care aleg calea dezvoltării libere, suverane, bazată pe identitate și tradiții”.
The Wall Street Journal, care a acuzat până acum Beijingul că susține războiul Rusiei în Ucraina oferind Rusiei produse cu întrebuințare dublă – civilă și militară – anticipează că planul de pace pentru Ucraina pe care China urmează să-l propună va conține o amenințarea implicită: fie Ucraina și Vestul vor încheia pacea rapid (cu condițiile impuse de Rusia), fie Beijingul va începe să susțină efortul militar al Rusiei.
Ceea ce se întâmplă pe alte fronturi decât cel ucrainean nu face decât să întărească spusele lui Richard Haas și cele scris de Global Times – fie cu noi escaladări, fie limitându-se la linia actuala a frontului, războiul din Ucraina va dura. Scurgerea în presă a unui document de strategie internă care arată că Moscova are în plan anexarea Belarusului nu face decât să extindă frontul din Ucraina, cel puțin din punct de vedere al războiului informațional.
Iar undele de șoc ale războiului din Ucraina ajung și mai departe. Pippa Malmgren, un analist cu legături importante la Washington, atrage atenția că în colimatorul serviciilor secrete ruse au intrat Abhazia, Nagorno-Karabah, Serbia, Transnistria, Republica Moldova, dar și Norvegia, Danemarca, Polonia și România. Acțiunile vizate de Moscova includ sabotarea infrastructurii de transport a hidrocarburilor din Norvegia spre restul Europei. Rusia este ”foarte interesată de cum anume pot sabota infrastructura energetică”, spune directorul serviciului de informații al Armatei olandeze, citat de Politico.eu. El mai arată că Rusia încearcă să afle cum fucționează sistemul de transport al energiei in Marea Nordului. ”Este pentru prima dată când Rusia face acest lucru fără să se ascundă”, spune șeful serviciului de informații olandez.
Războiul amenință și Orientul Mijlociu, până acum neobișnuit de calm, cu regimul sirian susținut de Iran și Rusia întărindu-și tot mai mult autoritatea și încercând să-și recapete recunoașterea pe scena internațională, cel puțin în lumea arabă. Situația aceasta pare să nu mai dureze. Presa israeliană îl citează pe premierul Benjamin Netanyahu declarând că, pe măsură ce timpul trece, Iranul va fi tot mai dificil de atacat. Presa din Israel arată că Netanyahu a avut cel puțin cinci discuții secrete cu liderii armatei israeliene privind un atac asupra Iranului și că același Netanyahu a avertizat Statele Unite și Franța că va porni singur acest atac, dacă va fi necesar. Preconizata întâlnire a lui Netanyahu ci președintele Ucrainei, după un an în care Israelul s-a ținut departe de războiul din Ucraina, poate fi semnalul unui quid pro quo – Israelul alege tabăra în războiul din Ucraina, cu condiția ca SUA și aliații occidentali să-i fie alături într-o intervenție împotriva Iranului.
În noaptea de 23 spre 24 februarie, agenția oficială de știri a Iranului, IRNA, a relatat despre mai multe explozii în orașul Karaj, în apropierea Teheranului, unde se afla mai multe facilități nucleare. IRNA arată că nu a fost vorba despre un atac, ci despre exerciții militare iraniene, însă presa din Israel amintește că orașul Karaj a mai fost ținta unor atacuri puse de Teheran pe seama Israelului. La finalul săptămânii trecute, Iranul a anunțat că a atins un nivel de îmbogățire a uraniului de 84%, pentru armele nucleare fiind nevoie de uraniu îmbogățit 90%.
Pe frontul economic, banca centrală a Irakului a anunțat că va permite ca schimburile comerciale cu China să se facă în yuani, nu în dolari. Rămâne de văzut cât este vorba despre o orientare strategică a Irakului și cât este vorba despre o reacție de moment la decizia SUA a de limita drastic accesul Bagdadului la propriile rezerve în dolari, din cauza spălării de bani din Irak de care beneficiază regimurile de la Teheran și Damasc. Din relatările presei internaționale nu rezulta dacă schimburile cu China ce se vor face în yuani vor implica și exporturile irakiene de petrol. Altfel spus, informațiile de până acum nu arată limpede dacă decizia Irakului face parte din planul Rusiei, Chinei și Iranului de a crea un sistem de plăți paralel, independent de dolarul american și de a lansa o monedă puternică bazată pe forța materiilor prime, nu pe cea a instituțiilor financiare dominate de SUA. Însă, indiferent de planurile Chinei, este limpede că Statele Unite trebuie să reacționeze, iar asta va implica tipărirea și mai multor dolari.
”Un război despre care puțini credeau că va dura atât de mult poate duce la o nouă rundă de comemorări și analize peste încă un an”, scrie Richard Haas, șeful Council on Foreign Relations. Dinamica internațională pare să sugereze că, peste un an, războiul din Ucraina poate fi trecut în plan secund, eclipsat de confruntări mult mai fierbinți sau cel puțin de consecințele războiului economic dintre China și Statele Unite.
Urmează România