EFECTUL P (33)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Efectul P, apărută la Editura Eminescu în 1983 și republicată în 2010 la Eagle Publishing House.

…dar ceva vrei să vezi totuşi şi ceva trebuie să faci până ce nu se va găsi un lucru care să-ţi provoace plăcere atunci când vei fi din nou trezit, până ce nu va exista în faţa ta un surogat de viaţă pe care să-l aştepţi cu nerăbdare nu vei face decât să te autodistrugi şi să micşorezi mai mult şansele de a mai rezista cât de cât…; stai şi-i spui toate acestea colegului, care nu s-a culcat încă ci s-a instalat la o măsuţă şi mănâncă un prânz (sau poate o cină? cine să mai ştie cum a arătat odată ciclul circadian?) şi din vasele din plastic frumos colorate ies arome plăcute, iar mâncarea ştiţi amândoi că este ticsită de vitamine şi de tot ce este mai hrănitor, dar mesele acestea care în primele lor variante v-au încântat, nu mai reprezintă acum aproape nimic şi plăcerea cu care aţi admirat la început frumuseţea desenului de pe tacâmuri şi culorile armonioase ale vaselor a fost înlocuită acum de o privire tâmpă aruncată asupra mâncării şi mestecare indiferentă a câtorva îmbucături…; colegul îţi spune că este absolut de acord că aşa nu mai merge şi că este absolut necesar să găsiţi ceva cu care să vă umpleţi restul timpului şi că absolut tot… şi… (colegul repetă tot felul de lucruri adevărate, dar tu nu mai eşti în stare să percepi decât acest „absolut” care se repetă de atâtea ori în propoziţiile pe care le auzi)… şi-ţi mai spune că singurul lucru la care mai este în stare să se gândească este acela că nu poate să priceapă cum de aţi fost atât de tâmpiţi să vă lăsaţi atraşi într-o cursă pentru că nu există alta denumire pentru ceea ce aţi păţit decât aceea că aţi fost atraşi într-o cursă de avantaje formidabile, publicate odată cu concursul. Ele v-au fost promise, dacă veţi reuşi să câştigaţi posturile, v-au fost şi oferite, dar n-aveţi cum să vă mai bucuraţi de ele… − Era de parcă i-ai fi promis unui sărac că dacă se lasă omorât în locul tau, ai să-l îmbraci pentru înmormântare în haine de mărgăritar…

… iar tu lucrezi două ture pentru a înţelege în întregime ceea ce a vrut să spună colegul tău şi abia pe urmă îţi dai seama cât de periculoase sunt cuvintele acestuia, pentru că ele n-au alt dar decât acela de a te face să te enervezi şi mai tare, iar moralul e lucrul cel mai de preţ în munca pe care o desfăşuraţi şi să ţi-l distrugi…

…îl trezeşti pe celălalt pentru a-i spune la ce concluzii ai ajuns, dar el le ştie pe toate astea la fel de bine şi fără tine şi nu mai are ce să le pună în loc, dar tocmai asta e problema; trebuie să găsiţi ceva, ceva mult mai stimulativ decât presiunile indirecte care se fac asupra voastră prin vocile care vin neîncetat din perete, voci a căror intensitate a fost reglată electronic de aparatele sensibile la bioritmii voştri aşa încât microfoanele devin mai puternice atunci când simţiţi că nu mai puteţi şi vă mai lasă să respiraţi, diminuându-şi emisiunile la nivelul unor murmure atunci când vă simţiţi mai bine şi când aproape că nici nu mai aveţi nevoie de ele…

…dar pe urmă a început să apară oboseala şi oricât de cumsecade era colegul, nu mai puteai dormi nici când te lăsa în pace, te uitai la el şi căscai, dar nu mai puteai dormi…

…şi atunci ai înţeles că ăsta e sfârşitul, că despre epuizarea asta timpurie vorbeau examinatorii… sau directorul adjunct… nu mai ştii exact cine… faci un calcul cât de aproximativ pentru a vedea cam cât ai rezistat, dar îţi este imposibil să reconstitui timpul şi o clipă ai impresia că dacă n-a murit nimeni de o vreme, înseamnă că a murit şi timpul exact în acelaşi moment, dar peste puţin ai uitat deja acest gând şi… şi… şi…

…nu mai auzi nici măcar vocile din difuzoarele care-şi fac totuşi în continuare conştiincios datoria… totul se duce… totul se duce… (panta rei, ehe, odată…) nervozitatea… lumea… lumea care creează mereti stressuri…; totul se duce… totul…; în curând veţi fi înlocuiţi şi atunci… atunci ce va mai fi în continuare? Dacă vă veţi reface; dacă vă veţi odihni multa vreme, veţi mai avea puterea s-o luaţi de la capăt şi în primul rând veţi mai fi în stare de această muncă? Asta n-aţi întrebat pe nimeni şi o faceţi acum, dar vi se răspunde să mai aveţi răbdare; sunteţi deschizători de serie, nimeni nu vă poate spune de la început cu precizie… pentru că nimeni n-a fost încă… pentru că…

…logic, foarte logic, dar nu vă mai interesează răspunsul, dacă tot nu mai puteţi dormi, sunteţi în stare să lucraţi mai mult, şi ce mai muncă! parcă a trecut punctul mort, acum, parcă…

…stai în lungile răgazuri pe care ţi le permite acum colegul şi gândeşti…

*

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.