Puţine spirite bine educate au avut simţul concretului la fel de fin ca Alexis de Tocqueville. Lui îi datorăm cea mai realistă înţelegere a ceea ce noi, liberalii, numim individualism.
Nu a existat individualism în vechiul regim, spune Tocqueville. Acolo funcţiona egoismul. Dar nu era unul individual, ci era ceva ce ţinea de familie şi de grupul social din care făceai parte. Abia în literatura romantică apar personaje care riscă armonia familiei pentru egoisme individuale (dragostea, vocaţia).
După Revoluţia Franceză, individualismul (acest fel nou de egoism) a fost proclamat drept valoare socială: individul trebuie să fie sursa originară a statului, nu invers…
Mai puţin ştiut este sensul expresiei „individualism etic”. Ea provine din antroposofie. Sensul ei este următorul: dat fiind că nu putem scăpa de egoism şi nici n-ar fi eficient să scăpăm, să-i lărgim ţintele până dincolo de individul singular, până acolo unde egoul se va identifica cu necesitatea.
Totul atârnă de înţelesul pe care îl putem da necesităţii. Marx a considerat că a descifrat necesitatea înscrisă în mersul istoriei. Etic, aşadar, ar fi să ne identificăm cu această necesitate aşa cum a descifrat-o individul Marx.
Rudolf Steiner, un oponent al marxismului, susţine că nu putem descifra necesitatea profundă prin nicio grilă strict materialistă de înţelegere a lumii. Avem nevoie, spune el, de o înţelegere mai înaltă, care să pună în balanţă lumea materială şi lumile spirituale. Cum? Asta e, în fapt, toată opera sa (350 de volume). Odată echilibrată această balanţă, avem a descoperi un evoluţionism al necesităţii. Pentru următoarele secole, necesitatea stă în ceea ce Steiner numeşte clarvederea intelectuală a omului.
E clar că nu pot înainta cu explicaţiile, dat fiind că bazele antroposofiei sunt cunoscute, acum, doar în rândul unui procent de 0,00003 din populaţia europeană: 1 la 100.000. Cam ca incidenţa pandemiei actuale.
Dar, asta nu poate împiedica intuiţia noastră să devină activă atunci când constatăm lipsa de spiritualitate a epocii noastre, care a făcut din cultură ceva ca o juxtapunere de subculturi. Imaginaţi-vă că pe terenul spiritual ar apărea religii hipsteriste, religii feministe, religii rock etc.
Pentru a înţelege cu simţul concretului ce crimă se face prin proclamarea subculturilor, nu e nevoie decât să-ţi imaginezi ce ar însemna o mişcare similară în domeniul spiritualului. De altfel, mişcarea aceasta a şi avut loc prin sectarizarea protestantismului.
Ce vreau să spun, pe scurt? Individualismul liberal încă nu este unul pe deplin etic. Egoismul uman nu poate prelua ţinte supraumane pe terenul unui liberalism fără balanţa spirit-materie. Cineva spunea că liberalismul e vulnerabil pentru că nu are ţinte utopice cum are iliberalismul marxist. Da, e vulnerabil, dar, nu de aceea, ci pentru că nu are realismul ce i-ar putea da simţul profund al concretului. Iar concretul e întotdeauna şi spirit, şi materie. Vorba lui Steiner: materialiştii nu vor să-şi dea seama că orice conceptualizare a ideii de materie este un fapt spiritual şi nu poate fi un fapt materialist, cu necesitate nu poate fi.
Presocraticii identificau morala cu virtutea, cu viaţa în armonie cu natura, cu universul, fiind prin excelenţă adepţii unei morale individualiste şi cosmogonice Socrate pune la baza moralităţii raţiunea ca virtute, realizând o ierarhie valorică ÎNŢELEPCIUNEA,CURAJUL,CUMPĂTAREA,DREPTATEA.Patristica şi scolastica au dezvoltat perceptele moralei creştine.Kant-aformulat „lucrul in sine”al imperativul sau categoric al datoriei.Prin „individualismul sau etic”,R.Steiner ,a repudiat „dualismul”a unit Ideea lui Platon ,ca „logos chirstic”cu „materia”lui Aristotel careia i-a atribuit FORMA DIVINA a lui Christos si a unit notiunea,cionceptul cu perceptia trecand prin reprezentare ,unind lumea spirituala cu lumea omeneasca. „Acestui principiu filistin al datoriei kantiene,a trebuit sa-i opun Eul transformat care s-a dezvoltat pana sus ,in sfera spiritualitatii,si sus in sfera spiritualitatii,incepe sa iubeasca virtutea fiindca o iubeste pe baza individualitatii”.”Insa nu putem gandi pana la capat notiunea de om fara sa ajungem la spiritul liber ca cea mai pura expresie a naturii umane.Fiindca spiritualul din om este Eul sau superior „omul nemuritor”din omul pamantesc care numai el poate fi liber.”Calea spre libertate este construita in asa fel incat omul tb.sa creeze prin munca interioara in sine insusi perceptia corespunzatoare notiunii de „spirit liber”pt.a o uni apoi cu propria notiune si a deveni prin ac.in mod real o fiinta libera pt.a construi act.libere ,pt.a implini menirea spirituala pe Pamant.Omul isi formeaza pe baza intuitiei morale ,idealuri morale pt.a le face sa devina apoi active in faptele sale”ajungem pana acolo unde in interiorul omului apar niste idealuri morale creatoare de lume pana in materialitate”-Antoposofia si Fil.libertatii-Sergej O.Prokofieff.