Eliminarea panicii şi imunitatea de turmă

Marea Britanie a scos din joc publicarea zilnică a raportărilor statistice cu privire la COVID-19. Era principalul vehicul de răspândire a panicii. E a doua oară când britanicii fac ceva deştept, în sensul reducerii condiţiilor de posibilitate ale manipulărilor.

Prima oară au vrut să facă un lucru care le-ar fi afectat minimalmente economia, dar nu au fost lăsaţi de experţii epidemiologi închinători la panica răspândită de strategiile OMS. Au vrut să proclame imunizarea de turmă drept strategie naţională.

Noi n-am vrut să o proclamăm (nici măcar nu vorbim despre autoimunizări), dar o practicăm pe şest.

Doar 1 din 10 asimptomatici ajunge, la noi, să fie depistat şi izolat. Ceilalţi 9 sunt liberi să transmită în comunitate virusul, ceea ce contribuie masiv la formarea naturală de anticorpi în populaţia noastră.

Suntem şi precauţi, şi proşti? Avem totuşi un pic de noroc. Ne vine din ceva de genul „tot răul spre bine”. Mai exact, ne-am aflat şi încă ne aflăm într-o mare incapacitate a statului de a face testări pe scară largă. De aici, gradul redus de izolări şi autoizolări. 90 la sută din masa de infectaţi fără simptome contribuie zilnic la imunizarea noastră de turmă. Fără panici manipulatorii. Nu vorbim, probabil, despre această realitate comunitară tocmai ca să nu răspândim astfel de panici.

Italia a ajuns să aibă 7,5 la sută gradul de imunizare în comunităţile care au fost desemnate „roşii” şi 2 la sută în rest. Noi nu facem astfel de măsurători ca să nu dăm apă la moara adversarilor imunizărilor de turmă, care sunt căcălău la nivel global şi ar fi, probabil, şi în media noastră cea fricoasă şi dăşteaptă? Nu cred că avem o astfel de strategie. Cred, mai degrabă, că suntem şi precauţi, şi proşti, dar ne ajută norocul de a nu putea testa masiv. Ceea ce lasă o marjă suficient de largă pentru evoluţia gradului nostru de imunizare spre pragul care, prin el însuşi, încetineşte viteza de răspândire a contagiunii.

Panica din comunitatea noastră vine, în principal, din suprainterpretarea mediatică (diletantă) a raportărilor statistice. Dar frica proprie a autorităţilor vine mai ales din faptul că s-ar putea vorbi la noi de autoimunizări, ceea ce ar fi interpretat (aiurea) ca un fel de „scapă cine poate” – o interpretare cu efecte electorale, desigur.

Să nu uităm, apropo de inteligenţa medicală britanică, de portofoliul lor de experienţă în plus din vremea când, în India, au avut de înfruntat malaria. Şi au înfruntat-o fără să panicheze lumea.