Marea Britanie a scos din joc publicarea zilnică a raportărilor statistice cu privire la COVID-19. Era principalul vehicul de răspândire a panicii. E a doua oară când britanicii fac ceva deştept, în sensul reducerii condiţiilor de posibilitate ale manipulărilor.
Prima oară au vrut să facă un lucru care le-ar fi afectat minimalmente economia, dar nu au fost lăsaţi de experţii epidemiologi închinători la panica răspândită de strategiile OMS. Au vrut să proclame imunizarea de turmă drept strategie naţională.
Noi n-am vrut să o proclamăm (nici măcar nu vorbim despre autoimunizări), dar o practicăm pe şest.
Doar 1 din 10 asimptomatici ajunge, la noi, să fie depistat şi izolat. Ceilalţi 9 sunt liberi să transmită în comunitate virusul, ceea ce contribuie masiv la formarea naturală de anticorpi în populaţia noastră.
Suntem şi precauţi, şi proşti? Avem totuşi un pic de noroc. Ne vine din ceva de genul „tot răul spre bine”. Mai exact, ne-am aflat şi încă ne aflăm într-o mare incapacitate a statului de a face testări pe scară largă. De aici, gradul redus de izolări şi autoizolări. 90 la sută din masa de infectaţi fără simptome contribuie zilnic la imunizarea noastră de turmă. Fără panici manipulatorii. Nu vorbim, probabil, despre această realitate comunitară tocmai ca să nu răspândim astfel de panici.
Italia a ajuns să aibă 7,5 la sută gradul de imunizare în comunităţile care au fost desemnate „roşii” şi 2 la sută în rest. Noi nu facem astfel de măsurători ca să nu dăm apă la moara adversarilor imunizărilor de turmă, care sunt căcălău la nivel global şi ar fi, probabil, şi în media noastră cea fricoasă şi dăşteaptă? Nu cred că avem o astfel de strategie. Cred, mai degrabă, că suntem şi precauţi, şi proşti, dar ne ajută norocul de a nu putea testa masiv. Ceea ce lasă o marjă suficient de largă pentru evoluţia gradului nostru de imunizare spre pragul care, prin el însuşi, încetineşte viteza de răspândire a contagiunii.
Panica din comunitatea noastră vine, în principal, din suprainterpretarea mediatică (diletantă) a raportărilor statistice. Dar frica proprie a autorităţilor vine mai ales din faptul că s-ar putea vorbi la noi de autoimunizări, ceea ce ar fi interpretat (aiurea) ca un fel de „scapă cine poate” – o interpretare cu efecte electorale, desigur.
Să nu uităm, apropo de inteligenţa medicală britanică, de portofoliul lor de experienţă în plus din vremea când, în India, au avut de înfruntat malaria. Şi au înfruntat-o fără să panicheze lumea.
Insistenţa de a transmite în spaţiul public pseudo-teze şi jumătăţi de adevăr ne va costa mult. Îndemnurile la dobândirea prin contaminare a „imunităţii de turmă” sunt îndemnuri de la omorî oameni cu zile. Atâta vreme cât o asemenea imunizare se face cu trecerea prin boală (chiar voluntară, ca o culme a cretinismului) şi nu prin vaccin, încă inexistent.
O atitudine similară o auzim zilnic de peste ocean – cu efectul colateral că, în curând, americanii vor ajunge la 200.000 de morţi. Cu toţii au ratat cumva ţinta imunităţii de turmă şi uite că mor în turmă. Marea Britanie? A cotit în aprilie cu 180 de grade, când Boris Johnson a constatat, pe propria piele, că se ajunge rapid la terapie intensivă.
27 de guverne europene se pun de acord în privinţa a ceea ce este fezabil la acest moment, în funcţie informaţiile certificate despre boală. Şi vin câţiva dezorientaţi, cu cataramă la minte, să ne lumineze că cineva le-a pus în gând rău, să ducă turma-n ţarc. Stigmatizarea autorităţilor medicale precum European Center for Prevention and Disease Control sau OMS, ca oficine ignorante şi defazate, în cel mai pur Newspeak, sunt certificate indubitabile de prostie, pe care adepţii unor asemenea contestări şi le dau singuri.
Rămâne acută nevoia de testări masive, pentru a depista timpuriu posibile noi clustere şi a izola fie lanţurile de contacte, fie localităţile, dacă a trecut în comunitate. În alte părţi populaţia este încurajată să ruleze voluntar o aplicaţie pe telefon pentru depistarea contactelor. Nu rezolvă, dar simplifică cercetarea. Un pic de încredere în medici ajută de asemenea. Precum şi un pic de disciplină şi spirit civic. Toate cronic absente în România. Nu vom face faţă pandemiei cu bârfă de gang şi nici unii împotriva altora.
(lu)covidul romanesc e o loterie, la care toata lumea castiga…