Emil Boc, despre „Amendamentul Fritz” și riscul degradării democrației în România cu mâna Curții Constituționale

Curtea Constituțională a decis luni că așa-numitul „amendament Fritz”, introdus de PSD în noua lege privind integritatea, este constituțional. Amendamentul spune că persoanele pentru care, înainte de intrarea în vigoare a noii legi, s-a stabilit definitiv incompatibilitatea sau conflictul de interese își pierd de drept funcția dacă încă se află în perioada de interdicție de 3 ani.

„Persoanelor față de care (…) s-a constatat în mod definitiv starea de incompatibilitate sau de conflict de interese și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani (…) le încetează de drept funcția, demnitatea publică ori mandatul, la 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Amendamentul a fost introdus de PSD pentru îndepărtarea din funcție a primarului Timișoarei, președintele USR Dominic Fritz.

Tot PSD este cel care și-a debarcat propriul guvern, din care făcea parte, în speță pe premierul Ilie Bolojan, partener de guvernare și președinte al PNL, cu ajutorul parlamentar al extremiștilor de la AUR, alături de care a introdus o moțiune de cenzură.

O lege poate schimba regulile de mâine, nu regulile jocului de ieri

Emil Boc spune că „o lege poate schimba regulile de mâine. Nu poate schimba, după terminarea jocului, regulile după care a fost jucat ieri”, spune Emil Boc făcând referire implicită la principiul neretroactivității legii.

Principiul neretroactivității legii este regula juridică conform căreia o lege nouă se aplică doar pentru viitor. Ea nu poate modifica sau anula fapte, drepturi sau situații juridice care s-au consumat deja înainte ca legea să intre în vigoare. În România, acest principiu este garantat prin articolul 15 alineatul (2) din Constituția României.

„Legiuitorul este liber să fie mai sever pentru viitor. Nu este însă liber să rescrie trecutul juridic”, atrage atenția în continuare Emil Boc.

„Dacă acceptăm că Parlamentul poate modifica ulterior consecințele juridice ale unor situații definitiv constituite, același mecanism ar putea fi utilizat în viitor în numeroase alte domenii”, spune el.

„Constituția nu protejează persoane”

„Majoritățile parlamentare se schimbă”, spune primarul, dar „protecția împotriva retroactivității trebuie să rămână aceeași indiferent cine guvernează și indiferent cine este persoana afectată”, tocmai pentru că „Constituția nu protejează persoane”.

El spune că, „într-o democrație, cel mai periculos precedent nu este întotdeauna cel care produce cea mai mare nedreptate astăzi. Este acela care oferă justificarea pentru nedreptatea de mâine”, pe principiul că, „dacă ei au putut, și noi putem.”

„Puține propoziții sunt mai periculoase pentru o democrație. Pentru că, din acel moment, politica încetează să mai fie competiția dintre proiecte și devine competiția dintre represalii.

Astăzi, o majoritate parlamentară schimbă o regulă și o aplică unor situații juridice născute înaintea acelei reguli. Mâine vine o altă majoritate și spune: există precedentul. Poimâine, o a treia majoritate împinge limita și mai departe”, sintetizează Emil Boc pericolul la care se referă.

„Așa începe degradarea lentă a statului de drept”

„Și fiecare va avea justificarea pregătită”, remarcă el. „Nu noi am început. Dacă ei au putut, și noi putem. Așa începe degradarea lentă a statului de drept.

Nu neapărat printr-o lovitură spectaculoasă împotriva democrației, ci prin mici excepții acceptate succesiv, fiecare justificată prin precedentul celei anterioare”, spune fostul premier.

Emil Boc atrage atenția asupra altui pericol: folosirea revanșardă a instituțiilor, care face din democrație o luptă pentru controlul statului.

„Aceasta este spirala revanșei instituționale. La capătul ei nu mai există reguli comune. Există doar alternanța celor care folosesc instituțiile împotriva celorlalți. Iar democrația fără reguli comune devine doar o luptă periodică pentru controlul statului.

De aceea trebuie să existe o linie pe care nimeni să nu o treacă! Indiferent dacă ne numim liberali, social-democrați, conservatori, auristi sau progresiști. Indiferent cine este primar. Indiferent cine conduce Guvernul. Indiferent cine are majoritatea în Parlament”, spune Emil Boc.

El face și un inventar al propozițiilor asupra cărora „să fim cu toții de acord”:

• Nu schimbăm regulile după terminarea jocului.
• Nu facem legi pentru a elimina adversari.
• Nu transformăm instituțiile statului în instrumente de revanșă politică.
• Nu cerem Curții Constituționale să fie de partea noastră. Îi cerem să fie de partea Constituției.

Rolul Constituției

Constituția, spune Boc, „există mai ales pentru momentele în care majoritatea ar prefera să nu existe Constituție!”. El face referire astfel, fără a o spune direct, la tensiunile din societate când este pusă în discuție, în legile adoptate, respectarea Legii fundamentale.

„Democrația nu înseamnă doar regula majorității”, spune Boc. „Dacă ar fi atât de simplu, Constituția nu ar mai fi necesară. Ar fi suficient ca majoritatea parlamentară să decidă orice dorește.”

Totodată, „democrația constituțională înseamnă ceva mai profund”, spune fostul premier, și anume că „majoritatea guvernează, dar nici majoritatea nu poate face orice”, tocmai pentru că există limite, drepturi și separația puterilor în stat. Tot așa cum „există securitatea juridică” și „există neretroactivitatea legii”, și „o Constituție care trebuie să rămână deasupra interesului politic al momentului”.

Tocmai de aceea, spune el, „adevărata probă a unei democrații nu apare atunci când respectarea Constituției ne convine”, ci atunci „când Constituția îl protejează pe adversarul nostru”, pentru care există Curtea Constituțională.

Rolul Curții Constituționale

„Curtea Constituțională nu a fost creată pentru a fi populară. Nu a fost creată pentru a confirma majoritatea. Și cu atât mai puțin pentru a oferi confort juridic puterii politice”, spune primarul Clujului.

„Rolul unei Curți Constituționale este exact invers. Ea trebuie să poată spune puterii: «Până aici!» Chiar atunci când Parlamentul are voturile. Chiar atunci când Guvernul are susținerea politică. Chiar atunci când opinia publică este împărțită.”

Pentru că, „o Constituție care funcționează numai atunci când puterea este de acord cu ea nu mai este o Constituție. Este o recomandare”.

De aceea, spune el, „Curtea trebuie să fie gardianul Constituției. Iar gardianul este valoros tocmai pentru că nu întreabă politicul înainte de a aplica regula” și nu devine din „câine de pază” un „câine de companie”.

Există însă un „pericol instituțional și mai mare decât o singură decizie controversată: pierderea încrederii publice în independența arbitrului constituțional”, spune Boc.

Cum își pierde CCR autoritatea morală

El consideră că o Curte Constituțională nu trebuie doar să fie independentă, ci „trebuie să convingă societatea, prin argumentația și consecvența deciziilor sale, că este independentă”.

„În ziua în care cetățenii ajung să creadă că judecătorii constituționali interpretează Constituția în funcție de interesele celor care i-au numit, instituția își pierde cea mai importantă resursă: autoritatea morală”, spune primarul Clujului.

Pentru că gardianul Constituției riscă să fie perceput nu ca un „câine de pază al democrației”, ci ca un „câine de companie” al politicienilor, „sever cu cei din afara cercului puterii și docil cu cei care îi sunt aproape”.

Or, spune el, o Curte Constituțională puternică îi protejează și pe cei pe care nu îi place majoritatea tocmai pentru că majoritățile vin și pleacă, tot așa cum și guvernele, primarii și judecătorii vin și pleacă.

Singura constantă trebuie să rămână Constituția, spune Emil Boc.

Iar într-un stat de drept, ultima întrebare nu trebuie să fie niciodată „Cine are puterea?”, punctează el, ci „Ce îi este interzis puterii să facă?”

Neretroactivitatea, bat-o vina!

El amintește că toată jurisprudența CCR consacră fără echivoc principiul neretroactivității legii civile, în baza art. 15 alin. (2) din Constituție:

„Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”

Astfel, Decizia CCR nr. 755/2014 afirmă că principiul neretroactivității legii civile: „este de rang constituțional și are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare” și explică faptul că legea nouă se aplică situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, nu „situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita)”.

Această jurisprudență a fost reluată explicit de către Curtea Constituțională inclusiv în Decizia nr. 134/2024 și în alte Decizii din 2025, amintește Emil Boc.

Tehnici staliniste în motivările CCR

„Știu, judecătorii constituționali majoritari pentru această Decizie în cazul Fritz se vor da de ceasul morții să explice că nu suntem în prezența unei situații juridice trecute, consumate, întrucât interdicția de 3 ani este încă în derulare. Fals!

Tot Curtea Constituțională a spus că «legiuitorul nu poate institui nicio derogare de la principiul neretroactivității legii civile»! Iar o sentința judecătorească rămasă definitivă în cazul Fritz trebuie să rămână definitivă juridic, și nu modificată politic printr-o Decizie a Curții Constituționale”, conchide Emil Boc.

El spune că acest gen de motivare nu va face altceva decât să confirme dictonul stalinist: „spune ce dorești să faci, iar eu îți găsesc motivația juridică”, sau „prima dată arestăm, apoi inventăm noi motivele”.

Emil Boc are o pregătire complexă în domeniul umanist și juridic. El este de profesie jurist și politolog, având titlul de profesor universitar și doctor în drept, cu studii aprofundate în istorie, filosofie și drept.

Citește și:

Ana Birchall: CCR și-a extins competența de soluționare. Ambele amendamente erau neconstituționale