„Enigmele infinite. Vocalize în Do Major“ (III)

10. Gâsca

− Eşti o gâscă, îi spuse dr. Julius Zimberlan lui Poyy.

− Ei bine, eu m-am săturat! replică Poyy.

În timp ce portarul îi deschidea uşa, femeia simţi o senzaţie ciudată în jurul gâtului. Chemă un taxi. În maşină era cald şi plăcut. O toropeală uşoară puse stăpânire pe ea. Doar senzaţia neplăcută de sub gulerul de blană de vulpe argintie o agasa. Desfăcu gulerul şi dădu cu degetul blana la o parte. Apoi se lăsă pe spetează.

Îşi privi degetul şi văzu, cu surprindere, sânge pe el. Şi, deodată, în semiîntunericul din maşină, auzi un foşnet ca un râs. Venea de aproape, de foarte aproape. Instinctiv, se înfăşură în palton. Şi, atunci, vulpea o muşcă de gât, râzând: „Eşti o gâscă! Eşti o gâscă! Eşti o gâscă!“. Vulpea îi sugea sângele din rană. În maşină era cald şi plăcut. Vulpea devenea tot mai mare, tot mai sătulă. Apoi, mulţumită, căzu peste şofer.

Sosită la faţa locului, poliţia nu putu pricepe ce căuta vulpea argintie uriaşă în maşina zdrobită de zidul unei clădiri. Încă o enigmă…

11. Greşeală fatală

Şi atunci, dr. Julius Zimberlan (cunoscut printre amici drept ­Gough)­ hotărî că viaţa nu mai are nici un rost. Decise să se sinucidă. Dar, pentru orice eventualitate, îşi mai dădu o şansă: nu era mare amator de fotbal, însă, cum televizorul tot era deschis, hotărî că, dacă va câştiga echipa cu chiloţi albi, se va duce să se îmbete, dar dacă vor învinge cei cu chiloţi negri, îşi va pune capăt zilelor.

Meciul se dovedi, într-adevăr, palpitant. (Dr. Julius Zimberlan n-ar fi acceptat niciodată că o partidă de fotbal poate fi atât de pasionantă.) Mai înainte lucrurile merseseră în direcţia unei beţii straşnice. Abia a început să fie dr. Julius Zimberlan atent la televizor, că jucătorii în chiloţi albi s-au pus să dea un gol după altul: patru goluri. Pe urmă însă, a intervenit ceva cu totul neaşteptat, unul dintre ei a fost dat afară de pe teren de către arbitru. Aşa că au început şi negrii să prindă curaj, iar când n-au mai rămas decât patru minute de joc, scorul a devenit egal. Asta nu fusese prevăzut în planurile doctorului Julius Zimberlan. Ce să facă în cazul unui meci egal? Ce hotărâre decisivă să ia? Decisivă! Totuşi, în ultimul minut de joc, mai precis, într-unul dintre ultimele minute de prelungiri dictate de arbitru pentru repetate trageri de timp, fotbaliştii cu chiloţi negri îi rezolvară situaţia lui Gough: mai reuşiră un gol, aşa că arbitrul fluieră sfârşitul meciului şi dr. Julius Zimberlan se spânzură.

Necugetată faptă! Peste o săptămână, lumea a putut citi în ziar că meciul a fost contestat, fiindcă echipa cu chiloţi negri a folosit un jucător fără drept de joc, aşa că „albii“ au câştigat la „masa verde“, cu scorul de 3-0.

− Dr. Julius Zimberlan s-a omorât degeaba, tot repeta Finch, fără să ştie cât de aproape se afla de adevăr.

12. Crima de lezmajestate

Regele îşi iubea cu pasiune regina. În puţine căsnicii la un nivel atât de înalt s-a întâmplat ca interesele de stat să coincidă atât de fericit cu sentimentele celor doi auguşti soţi. Erau căsătoriţi doar de puţină vreme, când regina s-a îmbolnăvit. Regele o veghea mai tot timpul, o ţinea de mână şi, cu lacrimi în ochi, se ruga pentru sănătatea ei. Şi a făcut totul ca ea să redevină zâna îmbujorată şi veşnic zâmbitoare de care s-a îndrăgostit din prima clipă, după ce i-a fost adusă. Aşa că nu s-a încrezut doar în minunea celestă, ci a dat sfoară în ţară că îl va răsplăti cu o sumă fabuloasă pe vraciul care-i va reda iubita aşa cum o cunoscuse el.

Un medic vestit a sosit la palat, a palpat divinul corp al suveranei şi a început un tratament cum doar el se pricepea să-l prescrie şi să-l pună în practică. Şi minunea s-a produs! Regina s-a întors din apropierea morţii şi a devenit, pe zi ce trecea, din nou zâna de care s-a îndrăgostit atât de irevocabil Stăpânul.

Când Majestatea Sa a devenit iarăşi ce a fost, regele a oferit ofrande zeilor, a organizat serbări solemne pentru întregul său popor şi şi-a ţinut promisiunea şi faţă de medic. I-a oferit recompensa fabuloasă, după care l-a executat public pentru delictul de lezmajestate: nemernicul a pus mâna pe trupul celest al reginei, faptă pentru care orice muritor merita să moară. Şi cum „Cine se aseamănă se adună“, a ucis şi toate neamurile medicului, pentru ca sângele scârbos să nu i se perpetueze.

Măsură înţeleaptă: regele şi regina au trăit şi au domnit împreună până la adânci bătrâneţi.

Recomanda
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*