„Enigmele infinite. Vocalize în Do Major“ (VII)

21. Marele tâmpit

Iată cum un singur eşec poate duce la prăbuşirea celei mai faimoase celebrităţi: până nu de mult, şi un copil ştia că Julius Zimberlan este cel mai tâmpit om de pe glob.

Când, în fiecare vineri, chiar pe prima pagină a Observatorului general apărea reportajul descriind ce nouă prostie a mai făcut J. Z., lumea pur şi simplu lua cu asalt cele trei milioane de exemplare (întotdeauna insuficiente) ale ziarului.

Şi emisiunea concurs Şi tu poţi să fii J. Z. a atins cea mai mare audienţă din istoria televiziunii, la orele ei de difuzare (în fiecare luni şi joi de la ora 19 la 21), localităţile pur şi simplu se goleau de pietoni, iar pe carosabil puteai liniştit să te culci şi să tragi un pui de somn. (Dar cine era chiar atât de stupid încât să piardă Şi tu poţi să fii J. Z.?)

Iar când a apărut şi prima biografie romanţată a celebrei vedete, cartea s-a vândut într-un singur an în treisprezece ediţii succesive.

În schimb, ecranizarea aceleiaşi biografii a reprezentat – vai! – o cădere totală, lumea fiind profund dezamăgită de actorul din rolul titular, care n-a izbutit să fie nici pe departe atât de prost ca genialul său model. Nici pe departe! Acest prim eşec a fost îndeajuns: Observator general a trebuit să-şi reducă tirajul la câteva sute de exemplare. O a patrusprezecea ediţie a biografiei romanţate a lui J.Z. n-a mai ieşit nicicând din tipografie, iar emisiunea concurs a dispărut şi ea de pe micile ecrane.

Astăzi, nici un copil nu mai ştie că Julius Zimberlan este cel mai tâmpit om de pe glob. De fapt, cine este Julius Zimberlan? J. Z., ce prostie!

22. Legea Zimberlan – Gross, Legea timpului elastic

La cafeneaua Olympus, marţi, 27 noiembrie, Julius Zimberlan a declarat în faţa a cel puţin cinci martori că trăieşte pur şi simplu o stare de panică, atunci când se gândeşte cât de scurtă este viaţa. „Ce? Parcă poate cineva să tăgăduiască sincer că nu simte aceeaşi angoasă când îi apare ideea morţii în faţă? Poate cineva dintre voi să mă infirme?“ Nu, nimeni dintre cei de faţă nu l-a contrazis. „Timpul trece mult prea repede!“, a conchis Julius Zimberlan, în faţa aceleaşi onorabile audienţe formate din avocaţi, profesori şi consilieri municipali. „Mult prea repede!“, a mai subliniat el.

Tot marţi, 27 noiembrie, Julius Zimberlan, aflându-se de peste o oră, împreună cu încă doi pacienţi, în sala de aşteptare a cabinetului dentar Doctor Ruby Smolek, a afirmat cu multă convingere: „Înfiorător cât de încet mai poate să treacă timpul! Groaznic de încet!“. Exact aşa s-a exprimat în data de 27 noiembrie Julius Zimberlan în faţa a doi martori, în sala de aşteptare a cabinetului dentar Doctor Ruby Smolek. Ulterior, cei doi tovarăşi de aşteptare şi-au amintit că nu l-au contrazis în cugetarea sa pe domnul Julius Zimberlan, mai ales că din spatele uşii se puteau auzi răcnetele când mai stridente, când mai profunde ale celui tocmai aflat în scaunul stomatologic.

Coroborând cele două afirmaţii ale lui Julius Zimberlan – unanim acceptate -, profesorul emerit Jean A. Gross a formulat Legea timpului elastic. Care n-a putut însă să fie niciodată demonstrată în laborator. Motiv pentru care profesorul Gregor B. Lang nu s-a sfiit chiar s-o conteste în mod public.

Polemica în legătură cu Legea Zimberlan – Gross, Legea timpului elastic este în plină desfăşurare. Înţelept, academicianul B. van R. a spus: „Cât timp omul va fi om, Legea Zimberlan – Gross, Legea timpului elastic va rămâne subiect de dispută veşnică“.

23. Paradisul Lemonia

Toată lumea susţine că nu există un tărâm pământean mai minunat decât Insula Lemonia. Acoperită de o vegetaţie nesfârşită de citrice, beneficiind de o climă ideală şi situată în mijlocul apelor mai albastre decât oriunde pe glob, Lemonia ar fi raiul terestru dacă veşnicele dispute teritoriale n-ar face din acel spaţiu unul dintre cele mai zbuciumate. Minunatele plaje, în loc să fie asaltate în toate cele patru anotimpuri de către turişti, sunt impracticabile din cauza  câmpurilor de mine plantate acolo în războaiele ce nu contenesc de secole. Adică, de când Don Baltazar Penia a pus primul piciorul pe ţărmul ostrovului. El n-a pătruns în interior, mulţumindu-se să ataşeze noul pământ regelui său. Însă garnizoana lăsată acolo a fost măcelărită de către mercenarii lui Sir Philipp Red, celebrul corsar, care a supus Lemonia propriului suveran. Dar nici acei stăpâni n-au fost – nici vorbă! – primii care „au pus piciorul“ pe pământul acoperit de citrice, întrucât o veche cronică – descifrată cu dificultate – a dovedit că Insula Lemonia a fost cucerită pentru prima oară de vikingi. Desigur că şi portughezii şi-au demonstrat întâietatea prin expediţia lui Pablo Suarez, iar arabii au pus pe masă o hartă a lui Rahn Murat, ofiţerul lui Piri Reis, hartă care nu lăsa nici un dubiu că şi el, în drumul său, a acostat (şi) pe ostrovul unde şi-a reparat cele trei corăbii şi unde echipajul s-a hrănit din belşug cu fructe mai dulci decât oriunde. Şi mai zemoase decât oriunde. Şi mai din belşug decât oriunde.

După ce armele au încercat fără folos, vreme de cinci veacuri, să facă dreptate, s-a recurs la o conferinţă internaţională unde argumentul cel mai des pomenit a fost criteriul primului venit. Doar că toţi pretendenţii au adus dovezi irefutabile cum că ei au fost cei dintâi pe Insula Lemonia. Confruntarea diplomatică ce se tărăgănează din anul 1935, întreruptă din când în când de episoade armate, este în deplină desfăşurare. Nici una dintre părţi nu oboseşte să aducă noi dovezi lingvistice, istorice, religioase, cutumiare etc. că ea este proprietarul legitim şi totodată ideal al teritoriului dintre ape. Ceea ce încurcă şi mai tare lucrurile este că în 1988 au apărut şi nişte aşa-zişi băştinaşi. Ei au venit cu legendele lor ciudate cu tot, însă cine să se ia după mituri într-o conferinţă politică de un nivel atât de înalt?

Toată lumea susţine că nu există un tărâm pământean mai minunat decât Insula Lemonia. Acoperită de o vegetaţie nesfârşită de citrice, beneficiind de o climă ideală şi situată în mijlocul apelor mai albastre decât oriunde de pe glob, Lemonia ar putea fi raiul terestru. Şi sigur că va fi destinaţia predilectă pentru turismul de lux, după ce se va lua o decizie finală, iar indivizii cu pielea albastru-verzuie, aşa-zişii băştinaşi – care e cât se poate de clar că nici ei n-au fost primii pe insulă – vor fi eliminaţi. Pentru că, la ora actuală, ei sunt cei ce împiedică adoptarea unei soluţii în spiritul legilor internaţionale, în spiritul echităţii şi a dreptului popoarelor. Cel puţin în privinţa aceasta, marile puteri au ajuns la consens.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.