Erdogan a fost ales președinte al Turciei

Update: Recep Tayyip Erdogan a câştigat din primul tur scrutinul prezidenţial din Turcia, devenind primul şef al statului ales prin vot direct, anunţă ministrul turc al Justiţiei, Bekir Bozdag, citat de Reuters.

„Preşedintele Partidului pentru Dreptate şi Dezvoltare şi premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a devenit primul preşedinte ales de popor”, a transmis, prin Twitter, Bekir Bozdag, potrivit Reuters.

Update: Potrivit rezultatelor parțiale anunțate de posturile locale, premierul Recep Tayyip Erdogan a fost ales președinte al Turciei.
Acesta a obținut aproximativ 56% din voturi, fiind urmat de candidatul opoziției Ihsanoglu, cu 35,9% și candidatul minorității kurde Demirtas, cu 8,5%. Rata de participare la acest scrutin a fost de 70%.

Update: Secțiile de votare în cadrul primelor alegeri prezidențiale din Turcia cu sufragiu universal direct s-au închis duminică, la ora locală 17:00 (14:00 GMT), scrutin pe care premierul islamo-conservator Recep Tayyip Erdogan ar urma să îl câștige, potrivit sondajelor de opinie, transmit DPA și AFP.

Primele rezultate ale turului întâi al confruntării electorale vor fi anunțate în cursul serii.

Circa 53 de milioane de turci își vor alege duminică, pentru prima dată în mod direct, președintele. Marele favorit al scrutinului este premierul Recep Tayyip Erdogan (60 de ani), creditat în ultimele sondaje cu circa 55% din opțiunile de vot, urmat de Ekmeleddin Ihsanoglu, candidatul comun al principalelor formațiuni de opozitie (Partidul Popular Republican și Partiduil Naționalist) cu 38%, și de candidatul kurzilor, Selahetin Demirtas. Creditat cu 10%. Sondajele estimează ca prezența la urne va fi de circa 80%.

Doar 10% din diaspora s-a înregistrat la vot

Diaspora turcă, de circa 3 milioane de alegători, a votat deja, în perioada 31 iulie-3 august, în special în Germania, însă numai 290.000 de turci care trăiesc în străinătate au parcurs procesul de înregistrare pentru alegeri.

În Turcia nu există exit poll-uri oficiale, iar publicarea unor asemneea rezultate este interzisă până la câteva ore după închiderea urnelor. Se așteaptă ca imediat după alegeri să se producă o mare confuzie mediatică, urmând ca aceasta să dispară după anunțarea, pe 11 august, a rezultatelor parțiale. Rezultatele finale sunt așteptate pe 15 august. În cazul în care Erdogan nu va reuși să depășească pragul de 50%, turul al adoilea al alegerilor va avea loc pe 24 august.

Recep Tayyip Erdogan, marele favorit, se află în fruntea guvernului și a partidului Justiție și Dezvoltare (AKP) începând din martie 2013. Acum, Erdogan dorește să devină primul președinte ales direct al Turciei, în condițiile în care regulile interne ale partidului i-ar interzice să mai dețină încă un mandat de premier, deși nu ar fi greu deloc pentru acesta să continue în fruntea guvernului.

Republică prezidențială, indiferent de ce spue Constituția

Constituția sub care va fi inaugurat Erdogan în calitatea sa de președinte este însă una care limitează mult prerogativele șefului statului. Modificarea acestei constituții este una dintre marile neîmpliniri ale ultimului său mandat de premier și una dintre mizele luptelor sale continue cu justiția și partidele din opoziție. Procesul de modificare va continua, iar Erdogan a declarat că va accepta să colaboreze și să aplice principiile Comisiei de la Veneția în acest sens. Chiar și în lipsa unei constituții prezidențiale, Erdogan a reusit să speculeze legislația și să obțină dreptul de a numi judecătorii Curții Constituționale. ”Când un om ca Erdogan ajunge primul președinte ales direct, chiar dacă va rămâne neschimbată constituția, Turcia va deveni o republică semiprezidențială”, sustine un oficial din cadrul partidului de guvernare. ”Începând din această duminică vom avea un nou sistem”, spune acesta, citat de Reuters.

Presa turcă de opoziție și o bună parte a presei internaționale vede în Erdogan un lider autoritar, bucurându-se de o putere la care regimurile autoritatre din America Latină nu au sperat niciodată. Deseori în ultima perioadă, Erdogan a fost comparat cu Vladimir Putin, Xi Jinping sau, mai recent, cu Viktor Orban.

Regimul Erdogan, între perfomanță economică, populism și corupție

Așteptata sa performanță electorala este remarcabilă, având în vedere că în cursul ultimului an premierul Turciei s-a confruntat cu scandaluri uriașe. A fost momentul protestelor reprimate brutal începute în Parcul Gezi din Instanbul în urmă cu un an, urmat de scandalul de corupție în care au fost implicați miniștri ai cabinertului său și chiar propriul fiu, Bilal, iar apoi a venit tragedia minieră în care și-au pierdut viața 300 de oameni, context în care unul dintre consilierii lui Erdogan a început să lovească un protestatar deja imobilizat de polițiști. Se adaugă apoi o decizie a Curții Constituționale care permite rejudecarea a zeci de ofițeri și civili implicați într-un așa-zis complot pentru o lovitură de stat împotriva guvernului Erdogan.

Premierul a reușit să treacă cu brio peste aceste scandaluri și să aibă o campanie electorală senzațională datorită câtorva factori: a reușit să aducă Turciei o creștere economică fără precedent în cei peste zece ani de guvernare, și-a subordonat o bună parte din presă, a transformat țara într-o putere regională incontestabilă, este un populist și un manipulator perfect, a făcut o campanie de imagine foarte bună procesului de pace inițiat împreună cu liderul kurd Abdullah Ocalan, închis pe viață în Turcia.

Explozia economică a Turciei

În momentul venirii sale la putere, Turcia se confrunta cu o inflație de circa 40%, iar guvernele kemaliste consecutive nu reușeau să iasă din cercul vicios al corupției si etatismului. Erdogan a reușit să privatizeze mari companii de stat, precum Turk Telecom, industria de petrol si gaze, porturi și aeroporturi. A liberalizat piața muncii și sectorul bancar. Totul însă cu condiția unor investiții străine majore, care au ajuns la circa 400 de miliarde de dolari în perioada 2003-2012, față de doar 35 de miliarde de dolari în cele două decenii precedente.

S-a ajuns ca Turcia, în plină criză economică europeană, să aibă o crește economica anuală de circa 9%. Marile orașe au devenit într-atât de active și atractive, încât mulți dintre fiii și nepoții turcilor stabiliți în Germania au decis să revină acasă, unde găseau mai multe oportunități.

Explozia economică a fost cea care a atras de partea unui partid conservator precum AKP o bună parte din populația urbană, în timp ce baza electoratului din zonele rurale a fost păstrată prin permanentul apel la valorile islamice și tradiționale.

De la micul bătăuș din Kasimpasa, la palatul prezidențial

Ultimele discursuri electorale ale lui Erdogan sunt pline de referințe la gloria islamului și a Imperiului Otoman, iar dorința sa de a interzice consumul de alcool în spațiile publice, precum și de a introduce obligativitatea portului vălului islamic este evidentă. Nici nu mai contează că contracandidatul său Ekmeleddin Ihsanoglu a fost secretar general al Organizației de Cooperare Islamică, atât timp cât este considerat doar un intelectual responsabil, însă lipsit de charsimă și cu un discurs mult prea moderat pentru a atrage voturile decisive.

Erdogan a reușit să-și creeze imaginea politicianului care nu uită de unde a plecat – cartierul sărăcăcios Kasimpasa din Instabul, acolo unde localnicii își aduc aminte că în copilarie actualul premier a dus o existență modestă, vânzând susan pe stradă și apoi ținând contabilitatea unui mic magazin. La fel, nu este uitată nici agresivitatea lui Erdogan, gata să sară oricând la bataie, precum și faptul că urca deseori în minarete pentru a recita versuri din Coran. Senzație a făcut și faptul că premierul a rămas fidel aceleiași frizerii din tinerețe, apelând la fiul celui care îl bărbierea atunci. ”Tayyip nu și-a uitat originile. Tayyip ne face să fim mândri de Kasimpasa, de țara noastră și de religia noastră”, spune frizerul premierului.

Împotriva ”ocultei mondiale”

Nu mai puțin, Erdogan este un manipulator perfect. În momentuil în care a fost acuzat de reprimarea protestelor din piata Taksim, Erdogan și-a convins electoratul că acestea au fost puse la cale de o ocultă iudeo-masonică care a apelat și la mari publicații internaționale. Când a fost acuzat, împreună cu fiul său, că a obținut sute de milioane de dolari sub formă de mită, Erdogan și-a convins electoratul că nu este vorba decât de o mișcare pusă la cale de clericul Fetullah Gulen, stabilit în SUA, care ar face parte dintr-o conspirație mondială menită să scoată AKP de la guvernare. Mai mult, Erdogan a profitat de acest scandal pentru a epura poliția și justiția de elementele fidele clericului respectiv. La fel a procedat cu dosarul ”Balyoz” (Barosul), în care au fost comndamnați la închisoare nenumărați generali și ofițeri de rang înalt, precum și ziariști, acuzați că ar pune la cale o lovitură de stat. Profitând de asemenea presupuse conspirații împotriva regimului său, Erdogan a recurs și la suspendarea accesului la rețelele de socializare și YouTube, măsuri care au fost însă respinse de jutsiție.

Pus la colț de Statele Unite

Cât de mult sau de puțin adevăr este în speculațiile lui Erdogan privitoare la un complot împotriva Turciei rămâne un semn de întrebare. Cert este că drumul său spre presedinție nu este împiedicat de nicio putere importantă. Totuși, guvernul Erdogan a fost pus la colț în mod limpede de SUA atunci când Turcia a decis să semneze un contract cu China pentru construirea unui scut antirachetă, care ar fi presupus transfer de tehnologie dintr-o țară NATO către Beijing. La fel s-a întâmplat și când serviciile secrete turce au acționat fără acordul SUA în Siria, preferând o apropiere mai mare de Arabia Saudită. Erdogan a făcut pasul înapoi in fiecare dintre situații.

Inițiarea negocierilor de pace cu grupările kurde și ajungerea la un acord care presupune retragerea din Turcia către Irak a luptătorilor din PKK este o altă lovitură de maestru a lui Erdogan. Cum, spre deosebire de partidele laice, naționaliste din opoziție, AKP a demonstrat mai multă flexibilitate în relația cu kurzii, este de așteptat ca voturile care se vor duce în primul tur al prezidențialelor către reprezentantul acestora să-i revină lui Erdogan în turul decisiv al alegerilor, dacă va fi să se ajungă acolo.

Așadar, perspectiva unui ”președinte jucător” este aproape sigură pentru Turcia, The Economist anticipând că Erdogan va numi imediat un premier de paie în fruntea executivuilui și va încerca să organizeze cât mai repede parlamentare anticipate, pentru a capitaliza la maxim succesul personal. Cine va putea fi un rival pe măsura lui Erdogan, odată ce acesta va deveni președinte. Presa internațională nu găsește deloc vreun politician capabil de așa ceva, preferând să aducă în discuție doar ”răcirea” economiei. Cu o creștere redusă la doar 3% în 2013 și cu o inflație în creștere și exporturi în scădere, din cauza conflictelor din Siria și Irak, toate resimțite de populație pe fondul avântului din ultimul deceniu, evoluția economiei pare a fi singurul factor ce mai poate limita din puterea pe care Erdogan este pe cale să o obțină, în dorința de a impune un ”regim baathist pe modelul lui Saddam Huseein”, cum se tem criticii săi, citați copios de The Economist.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.