Nu l-am suportat niciodată pe Andrei Gheorghe. În acelaşi timp, am trecut printr-un accident care a stârnit destule comentarii, nervi şi înjurături. Mai trebuie să precizez că ironia şi aroganţa lui Andrei Gheorghe, ambele extrem de naturale (adică organice), au produs destule emisiuni interesante, chiar spectaculoase.Combinaţia de talent, aroganţă, suficienţă şi teribilism l-a şi transformat într-un personaj. Cu ani în urmă a fost reţinut la Parchet pentru consumul de marijuana. Atunci am făcut tot ce s-a putut pentru a evita un abuz la adresa acestui trăsnit important şi destul de găunos. Împreună cu doi colegi de presă am întors pe dos jumătate din instituţiile publice pentru a-l feri de o arestare decisă mai mult din exces de zel. Personajul are un cinism total. După ce am vorbit cu el de 9-10 ori în timp ce era reţinut (deci ştia exact ce am făcut pentru eliberarea sa), două săptămâni mai târziu a declarat unui jurnal că eu şi Cristian Tudor Popescu ar trebui să dispărem din presă. Mi-am făcut cruce şi-am zis asta-i viaţa, acesta-i omul! Oricum, fumatul de marijuana de atunci nu prea mai face sens cu refuzul recoltării de sânge de acum. Şi dacă ar fi devenit penticostal sau mormon, în faţa unei prevederi legale privitoare la asemenea situaţii, Andrei Gheorghe nu avea de ales. Trebuia să accepte recoltarea de probe. Şi dacă ar fi respectat solicitarea poliţiştilor, nu cred că ar fi avut vreun necaz.
De ce am convingerea că accidentul lui Andrei Gheorghe a fost doar o banală atingere de bară? Pentru că urmele de tamponare sunt ca şi inexistente. Pentru că nu se rupe coloana cuiva dintr-un asemenea contact banal. Chiar şi doamna care a invocat ameţeli a refuzat analize, internare sau alte măsuri. Probabil că a luat-o ameţeala de frică sau s-a gândit că ar putea ameţi. Şi n-a mai făcut diferenţa între ce simte şi ce i se pare. Am destule rezerve asupra reacţiei sale. Dar ca românul onest sau şmecher, vătămat sau impresionat, avea tot dreptul să anunţe poliţia. Iar din momentul în care cineva reclamă un accident şi invocă suferinţe, poliţia era obligată să recurgă la constatări şi măsurători. Poliţistul care primeşte sesizarea nu este în măsură să stabilească gravitatea, importanţa sau caracterul accidentului, mai ales când cineva reclamă o durere ce nu are o cauză explicită. Toată tevatura televiziunilor legată de un dosar penal este comică. Dosarele penale presupun victime sau vătămări corporale care necesită mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale. Iar la sfârşit, după vindecare, urmează o expertiză medico-legală. Or, după toate aparenţele, lucrurile n-au cum să ajungă acolo.
Lui Andrei Gheorghe, la fel de aerian şi de cinic ca şi noul său şef, ministrul Sebastian Vlădescu, i-a trebuit funcţie publică. Amândoi folosesc importanţa funcţiei ca peştele apa şi motorul benzina fără plumb. Aşa că toată circoteca vine mai mult din funcţia şi aroganţa lui Andrei Gheorghe decât dintr-o simplă buşeală a două autoturisme nici măcar şifonate.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.