Ce a spus Nicușor Dan la Catedrala Națională
În deschiderea discursului, Nicușor Dan le-a urat bun venit invitaților străini prezenți la eveniment, precizând că, deși nu mai este primarul Bucureștiului, îi întâmpină cu bucurie și pe cei veniți din diaspora. Președintele a felicitat Patriarhia și Arhiepiscopia Bucureștiului pentru organizarea întâlnirii, dedicată temei „tinerilor, familia și viața în Hristos”, exprimându-și convingerea că participanții vor avea timp, în zilele evenimentului, să reflecteze asupra valorilor pe care își întemeiază viața și societatea.
Deși a subliniat că întâlnirea are, în primul rând, o dimensiune spirituală, șeful statului a spus că îl preocupă mai degrabă societatea și a ales să își exprime deschis câteva gânduri. Președintele i-a invitat pe tineri „să mărturisiți public, și nu doar în interiorul bisericii”, valorile în care cred, arătând că această mărturisire lipsește din spațiul public, unde locul unei voci ferme și decente pare luat de farisei. Nicușor Dan a spus că îl îngrijorează influența pe care unii dintre aceștia o au în anumite părți ale societății românești.
„Naționalism sănătos” vs. defetism
Referindu-se la naționalism, președintele a arătat că România „are o istorie” și că generațiile anterioare au luptat pentru valori care au făcut posibilă societatea de azi, motiv pentru care a cerut mândrie față de înaintași și încredere că prezentul poate continua ceea ce ei au visat. În opinia sa, tocmai lipsa acestei mărturisiri și a aprecierii față de trecut, precum și absența unui „naționalism sănătos” asumat public, lasă spațiul public dominat, pe de o parte, de defetiști care susțin că nimic nu se poate schimba în țară și, pe de altă parte, de demagogi care se cațără pe elemente esențiale ale trecutului, în timp ce vocea celor care muncesc cu decență pentru România rămâne, spune el, prea puțin auzită.
Nicușor Dan a vorbit și despre divizarea din societate, atrăgând atenția că lipsa răbdării de a-l asculta pe celălalt este o problemă, chiar dacă diferențele de opinie sunt firești și sănătoase. Potrivit lui, ceea ce nu este sănătos este închistarea în propriile convingeri, care împiedică o colaborare reală. El a explicat acest fenomen prin absența din spațiul public a unor oameni cu argumente, capabili să asculte punctele de vedere diferite, ceea ce duce la un dialog dominat de „urlete dintr-o parte și din alta”, în loc de o dezbatere de substanță. Președintele și-a încheiat discursul pe o notă optimistă, spunând că prezența atâtor tineri la eveniment îl face să privească cu speranță spre viitor, și le-a urat participanților „zile rodnice”, invitându-i să continue să creadă în România.
CITEȘTE ȘI:
Toți tinerii ortodocși ai președintelui. Ziua în care Nicușor Dan s-a ținut de covorul roșu – REPORTAJ
Reacția critică a lui Paul Palencsar: „Fariseism strigător la cer”
Discursul prezidențial a fost imediat contestat de jurnalistul Paul Palencsar, într-o postare publicată pe Facebook. Acesta consideră profund contradictorie asocierea dintre denunțarea fariseilor, făcută chiar de la altarul Catedralei, și, în opinia sa, sprijinul acordat de președinte unui „securist ceaușist, care el însuși apăra un regim ateu, demolator de biserici”. Palencsar întreabă retoric:
„Cum să le vorbești tinerilor despre valori, când din spatele tău rânjește victorios un securilă care a reprimat criminal tocmai tinerii însetați de aceste valori?”
Autorul postării numește această contradicție „fariseism strigător la cer” și o leagă direct de memoria tinerilor uciși în Revoluția din decembrie 1989, mulți dintre ei, spune el, ortodocși cu vârste de „14, 16, 18 ani”, care „și-ar fi adus azi copiii în Catedrală” dacă ar fi trăit. Palencsar descrie represiunea prin care au trecut aceștia, scriind că „li s-au tras gloanțe în cap, s-a trecut peste ei cu șenila tancului, au fost hăituiți și schingiuți”, iar despre unii „nu se mai știe nimic”.
„Naționalism sănătos”: două interpretări diferite
Dacă în discursul său Nicușor Dan a definit naționalismul „sănătos” drept recunoașterea și mândria față de moștenirea istorică a țării, Paul Palencsar respinge complet formularea, întrebând retoric cum ar putea arăta, în practică, un asemenea naționalism. El susține că, de peste șase ani, atât Biserica, cât și societatea românească se confruntă cu un curent naționalist care „a luat mințile multor preoți, episcopi, tineri, politicieni” și îl leagă explicit de figuri politice precum Călin Georgescu, Diana Șoșoacă sau George Simion, despre care spune că „se cațără” pe acest curent. Palencsar numește fenomenul „un cancer care dă în metastază” și critică faptul că însuși președintele țării ar încuraja generația tânără spre naționalism, de la „cel mai important amvon al Ortodoxiei românești”.
Un punct comun: bucuria organizării evenimentului
Dincolo de divergențele privind mesajul politic al discursului, atât președintele, cât și Paul Palencsar au avut cuvinte pozitive despre organizarea propriu-zisă a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși. Nicușor Dan a felicitat Patriarhia și Arhiepiscopia Bucureștiului pentru inițiativă, iar Palencsar a scris că se bucură „sincer” de faptul că evenimentul a avut loc la Catedrala Națională, apreciind că tinerii ortodocși „de pretutindeni” au avut ocazia să se cunoască reciproc.
Palencsar a apreciat, de asemenea, decizia Bisericii Ortodoxe Române de a organiza anul acesta un concert la Arenele Romane, unde, spune el, tinerii „s-au putut distra pe bune, fără oftaturi popești”, într-un cadru în care au simțit că „Biserica îi acceptă liberi și rebeli”. Postarea sa a strâns rapid reacții pe rețelele de socializare, reaprinzând o dezbatere mai veche despre relația dintre autoritățile statului, Biserică și moștenirea Revoluției din 1989, pe fondul discuțiilor tot mai intense privind fenomenul naționalist din ultimii ani din România.
Cred in Romania !
Simion il va caterisi pe fariseul Nicusor Dan.
Cred ca seful statului ar fi trebuit sa indemne la actiune, la mobilizare in modernizarea societatii. Meditatia si martusirea credintei in afara bisericii nu ajuta prea mult. Ceea ce a uitat seful statului a fost ca respectarea celor 10 porunci este cheoa unui crestin real. Restul sunt gogosi. Cu doar Doamne ajuta nu ajungem nicaieri.