De ce vă spun povestea asta? Păi uite că vă spun povestea asta. Cam așa e. În toiul nopţii, bufonul Curţii cânta de mama focului pe ulițele cetăţii.
– Linişte! îi strigă garda. Regele doarme!
– Cum poate să doarmă când cânt eu? se burzului bufonul în timp ce urca în turnul din nord, străduindu-se să vadă luna mai bine.
Avea sub braţ o lunetă şi voia ca în noaptea aceea să afle totul despre stele.
Se împiedică, alunecă, se ridică, râse. Ajuns pe terasă privi înfiorat puzderia de stele.
Ca de obicei garda dormea dusă. Bufonul păşi în vârful picioa relor şi se aşeză lingă creneluri pregătindu-se să pri vească prin lunetă.
Văzu o stea care se mărea văzând cu ochii şi inima începu să-i bată nebuneşte.
Steaua se transformă într-o fiinţă călătoare prin univers. Ea coborî pe terasă fără să facă nici cel mai mic zgomot şi-l studie pe bufon îndelung.
Bufonul nu mai scotea nici o vorbă.
– Eşti lipsit de armonie, spuse fiinţa din stele făcând un semn către cocoaşa bufonului, știai?! Eu studiez armonia formelor şi mi se pare că faci cumva o excepţie. Voi îndrepta lucrurile! Și o voi face chiar acum! Să nu-ți fie frică!
Bufonul începu să plângă şi să dea din picioare strigându-i că în asta era toată puterea lui şi că, văzându-l aşa, curtenii se amuzau din plin pentru că, undeva, în adâncul sufletului lor, le era teamă că s-ar fi putut naşte asemenea lui. Şi asta le dădea un sentiment de tru fie.
Fiinţa venită din stele râmase neînduplecată şi, după ce îşi luă zborul spre cer, bufonul alergă în curte să se privească în fântână. Cocoaşa dispăruse. Înspăimântat, îşi încropi una din paie şi o legă cu două cureluşe. A doua zi însă, regele ghici trucul şi, crezând că la mijloc e o vrăjitorie, puse ca bufonul să fie ars pe rug. O fată de treabă îl luă însă de bărbat, după o datină străveche, şi poate că cei doi mai trăiesc și astăzi.
Dar ființa din stele e aici. De asta vă spun povestea asta. Unde e? Uite-o colo, în felinar. Cetatea nu mai e. Regele nu mai e. Bufonul? Ah, bufonul e străbunic acum iar strănepoții lui se întrec în bufonerii în parlament, la guvern, la președinție. Politica e plină de bufoni, ideologiile sunt doar niște bufonerii, lumea nu mai are sare și piper. Iar felinarul? Nu e felinar, e o navă cosmică. Nava asta călătorește de colo, colo prin istoria omenirii și aduce lumina bufonului cosmic. E un bufon de pe planeta Nibiru care are un chef nebun să-și bată joc de noi. Iar noi? Noi, ce să facem? Facem pe bufonii!
Istoria politicii,domnule Bufnila, e plina de bufoni care nu ne fac sa radem! Desigur,Romania are si ea bufonii ei,unii actori de meserie. Eu cred ca totul a inceput cu SUA, cel mai mare furzinor de ,,OZN-uri ” in executiv. Ronald Reagan(a vazut o,,America scanteietoare pe o colina),Carter(ostatec in Iran),Schwarzenegger,Jesse Ventura si ,,steaua noii Americi” Trump.Am avut si avem pe Colouche care vrea sa-l bata pe Mitterand in alegeri in 1981(humoristul a fost amenintat cu moartea si s-a retras),il avem pe ucraineanul Zelensky(,,servitorul poporului”), il avem pe italianul Beppe Grillo care forma partidul,,Miscare de 5 stele”in 2009,ajuns 4 ani mai tarziu al doilea partid din Italia. Dar bufonii nostri mioritici, precum cei internationali,cu zero experienta politica nu ne mai smulg nici macar un zambet in coltul gurii!Nu puteti, domnule Bufnila, aduce aceasta ,,fiinta venita din stele” sa le dea cocoasa inapoi politicienilor romani?