O întrebare de la Woodstock! Ce să faci cu o zi? O zi e o zi ca oricare alta, gândi Rastolnikov coborându-se din nacela aerostatului vişiniu care plutise pe deasupra mărilor vreme de o sută de zile. Gata, s-au dus marile concerte, s-a dus pacea spirituală.
L-ar fi putut suna pe Milan, archebuzierul, să-l întrebe ce crede el despre trecerea zilelor. Milan gândeşte analitic, are simţ practic. Nu, Milan nu are răspunsul. Rastolnikov sorbi din cafea. Se gândi că parlamentul, guvernul și președinția urăsc pacea spirituală de vreme ce au scos pe străzi trupe de asalt.
Trase perdeaua şi privi departe în zare, dincolo de coşurile de fum ale combinatului de utilaj greu. Acolo se baricadaseră muncitorii.
Departe în zare se ghicea ziua de ieri. Un nor plumburiu o trăgea după el, înspre Cercul Polar, odată cu ziua, niște revoluții. Dar, ce grozăvie! Dintr-odată, Rastolnikov zări cum cade o zi peste altă zi. N-am orbu’ găinilor, e real, se strădui Rastolnikov să se convingă că totul e aievea. Păi cum altfel? Uite, femeia aceea blondă, care cară sacoşe galbene, nu era acolo, în stradă acum câteva minute. Nici aeroplanul care zbârnâie prin văzduh. Hotărât lucru, s-a produs un fenomen. Iar la radio președintele țrii și-a anunțat demisia izbucnind în plâns ca un copil părăsit.
Trebuie să fie opera văluritului, au şoptit în bărbile lor pline de cochilii, generalii prinţesei Walevska, îndrăgostită lulea de Rastolnikov.
El vălureşte realitatea şi ficţiunea construind istorii periculoase şi instrumentând periculoasele programe autoexecutabile! Un fel de magician necunoscut!
Şi bătrânul împărat al oglinzilor de ape din Jabahab Ab Jabadah a auzit glasul dezmăţatelor furtuni oceanice după ce trecuseră deja cinci mii de ani de la metamorfoza văluritului, ce grozăvie. Ficțiunile schimbau lumea punând pacea universală sub un mare semn de întrebare, chiar așa!
Un astrolog s-a furişat într-o noapte ploioasă printre coloanele de ceaţă ale palatului imperial din Borobudur. S-a împiedicat în barba-i liliachie. Şi-a vălurit uşor mantia înstelată învolburând aerul cald. A tuşit uşor parcă nevrând să-l tulbure cumva pe bătrânul impară care trăgea înfrigurat cu urechea la palpitul universului plin de universuri în apropierea telescopului oficial. A dat să se întoarcă, speriat de gândul său nebun. Aflase că epocile se desfăşurau toate deodată şi că nu-şi urmau una alteia pentru că misteriosul vălurit construia ficţiuni cu o viteză uimitoare.
Noii savanţi de pe vechiul asteroid Kaoma Kuamani au descoperit principiul instantaneului acvatic bănuind prezenţa misteriosului vălurit din inima norilor în profunzimea matricelor virtuale care se desfăşurau toate deodată. Pe scurt, puteai fi oriunde, oricum, în acelaşi moment digital. Pacea universală trebuia să mai aștepte. Studenții care puneau flori în țeava armelor trebuiau să mai aștepte.
Rastolnikov zice, asta e. Scoate mătura din debara şi mătură uşor zilele băgându-le sub preşul vişiniu tras acum o secundă din nacela aerostatului vişiniu.
Pai, domnule Bufnila, eu cred ca intr-o zi puteam trai fara violenta! Violenta in toate felurile ei prin care extraterestrii cei rai vor sa impuna ziua lor violenta peste ziua noastra Flower Power! Eu cred doar in ziua aia cand Rastolnikov va libera toate zilele ascunse sub presul visiniu! Nu credeam ca voi fi avut sansa de a trai o zi obisnuita, pe care mi-o daruiti azi. Adica acolo unde soarele rade deasupra orizontului!
Ce poti face intr-o singura zi?
Multe… de exemplu:
Sa incepi un razboi nuclear si sa distrugi, intr-o clipa, o planeta intreaga!
Sa incepi un razboi bacteriologic si sa obligi omenirea sa poarte botnita o viata de om intreaga!
… sa castigi la loterie un miliard de dolari!
Ce se poate intampla intr-o singura zi?
Multe… de exemplu:
Sa cada brusc un mare meteorit si sa distruga omenirea si/sau planeta intreaga.
Sa explodeze o supernova in preajma noastra care sa distruga omenirea intreaga.
Sau:
se poate descoperi modelul LUMII.
se poate descoperi/explica aparitia VIETII in cosmos si pe Pamant.
Depinde de conceptia fiecaruia despre LUME !!!
“Life would be tragic if it weren’t funny.” [S. Hawking]