Fonduri românești post-decembriste, băgate în șanț

Partidul Social Democrat se laudă peste tot că pune la cale înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții. Probabil că PSD speră ca românii să fi uitat că „fondurile“, indiferent cum s-au numit, au eșuat penibil, dovedindu-se a fi doar niște banale circuite financiare prin care mari sume de bani au fost „sifonate“ din buzunarele populației.

Promovat de către Ministerul Economiei, Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții ar avea drept scop „dezvoltarea și finanțarea proiectelor de investiții rentabile și sustenabile, fiind un mecanism de finanțare care va identifica și materializa oportunități investiționale cu impact în dezvoltarea economică durabilă și crearea de noi locuri de muncă pe termen lung“. Sună extrem de promițător, dar după cum spune un vechi proverb, „cine s-a fript cu ciorbă suflă și în iaurt“. Iar în ultimii 27 de ani românii s-au „fript“ cu tot soiul de „fonduri“, care mai de care mai lăudate și mai mediatizate.

FNI, garantat de stat

Probabil că oamenilor de afaceri români le trec fiori de gheață pe șira spinării când aud despre acest Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții, cu a cărui înființare se laudă astăzi PSD. Iar asta, pentru că n-au cum să nu-și amintească de un alt „fond de investiții“ care le-a găurit cândva buzunarele și i-a adus în pragul falimentului. Pe la mijlocul anului 1996, omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a creat ceea ce, ulterior, avea să fie numită „caracatița SOV“. A fost un păienjeniș imens de firme mai mari, precum și unele mai mici, pe care însuși creatorul lor le numea „bidoane“, prin care banii circulau până li se pierdea urma. Pilonul principal al acestui circuit financiar a fost Fondul Național de Investiții, celebrul FNI. Totul a început prin înființarea firmei SOV Invest SA, firmă specializată în administrarea fondurilor mutuale, care-l avea ca acționar chiar pe Sorin Ovidiu Vîntu, prin intermediul Societății Generale de Investiții SRL, care deținea 80% din capital. În anul 2000, activitatea FNI a căpătat o aură de legalitate imediat după ce banca de stat CEC a girat și a garantat activitatea acestui „fond“. La un moment dat, pe toate posturile TV a circulat o reclamă cu efect soporific: „Dormi liniștit, FNI veghează pentru tine!“. Până la urmă s-a dovedit că rău au făcut cei care au ascultat reclama și au dormit: în total, FNI a adus în sapă de lemn circa 320.000 de investitori, care au fost păgubiți cu circa 200 miliarde lei vechi, echivalentul a circa 150 milioane euro. La un moment dat, când a fost acuzat că ar fi un infractor, Sorin Ovidiu Vîntu a spus: „Da, sunt un infractor. Întăriți-vă statul, ca să puteți lupta împotriva mea“. Ceea ce s-a și întâmplat: statul „s-a întărit“ și l-a trimis pe SOV după gratii, unde are de executat o pedeapsă de zece ani de închisoare.

Memorie scurtă

Probabil că românii au memoria îndeajuns de scurtă încât să nu se învețe minte după o primă pagubă înregistrată. Sau poate că dorința lor de îmbogățire rapidă este mai puternică decât instinctul de conservare. Ani la rând au apărut tot soiul de circuite financiare care, sub aparența unor „fonduri“, i-au jefuit pe naivii care au crezut în ele. La un moment dat, a existat „Mondragon“, care se lăuda: „Noi nu promitem o viață mai bună. Noi o creăm“. În anii ’90 a existat Fondul Oamenilor de Afaceri (FOA), care dispunea de active cifrate la 16,3 milioane lei, cu 88.000 de investitori. În cursul anului 2000, listarea FOA pe piaţa ­RASDAQ a avut drept scop reorganizarea Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri (FMOA), primul fond mutual de pe piaţa locală, înfiinţat în 1993. Produs în 1996, falimentul Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri a fost primul scandal care a zguduit piaţa fondurilor mutuale. Iar ca o confirmare a faptului că românii chiar au memorie scurtă stă faptul că, după circa zece ani de la prăbușirea circuitului Caritas, la Cluj s-a înființat un „MegaCaritas“, care a mai păgubit și el câteva mii de naivi. La un moment dat, specialiștii finanțiști au calculat că aceste „circuite“, plus multe altele, împreună cu prăbușirea unor bănci au păgubit bugetul național cu circa 25 miliarde euro.

Alt „fond“, altă distracție

Promisul Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții pe care-l va lansa actuala guvernare PSD are foarte mari șanse să repete soarta celorlalte „fonduri“ care au creat cândva aparența de economie capitalistă. Totuși, există și o deosebire fundamentală: „tunurile“ financiare anterioare au fost niște inițiative particulare, puse la cale de niște întreprinzători mai ingenioși care s-au bazat pe naivitatea oamenilor care au ascultat palavrele lor, ambalate în reclame deosebit de sclipitoare. Spre deosebire de acestea, Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții promis de PSD este o inițiativă guvernamentală, angajată de la cel mai înalt nivel al Executivului. În plus, dacă „fondurile“ care au funcționat în anii trecuți au „ciuruit“ doar echivalentul câtorva zeci de milioane de euro, actualul Fond Suveran nu se încurcă în fleacuri: vizează, din prima, circa trei miliarde de euro.

Ioan Stoica, creatorul mega-escrocheriei Caritas

Între lăcomie și speranță: Caritas

Probabil că acum, cu excepția păgubiților, prea puțină lume își mai amintește de „miracolul Caritas“, una dintre primele mari hoții postdecembriste, derulată la scară națională. Treziți brusc într-un capitalism despre care nu știau mare lucru, cei mai naivi dintre români au crezut că a venit vremea să se îmbogățească rapid. În primăvara anului 1992, un ziar din Cluj anunța că oamenii care vor depune o anumită sumă de bani la Caritas vor primi după trei luni o sumă de opt ori mai mare decât cea depusă inițial. În scurt timp, s-a declanșat o veritabilă isterie națională: mii de oameni din toată țara au dat năvală la Cluj, cu geamantane pline cu bani pe care i-au depus în conturile Caritas. Isteria s-a amplificat după ce o serie de oameni au anunțat că, într-adevăr, au câștigat de opt ori mai mult decât sumele depuse. În scurt timp, Clujul devenise un fel de Maglavit, unde rolul lui Petrache Lupu fusese preluat de Ioan Stoica, un umil contabil, originar din Brașov. Nebunia Caritas a durat câțiva ani. Ulterior, au circulat informații conform cărora în spatele fenomenului Caritas s-ar fi aflat SRI-ul condus de Virgil Măgureanu, dar și că majoritatea „beneficiarilor“ ar fi fost atât ofițeri SRI, cât și angajați din poliție și justiție. La un moment dat, în ciuda reclamei deșănțate care i s-a făcut, circuitul Caritas s-a prăbușit, lăsând în urmă păgubiții naivi care chiar au crezut că pot câștiga de opt ori mai mult decât au „investit“. A urmat un proces lung și, până la urmă, Ioan Stoica a fost singurul care a răspuns penal pentru jaful Caritas. A fost condamnat la șapte ani de pușcărie, din care a executat însă doar doi. În cursul procesului civil, s-a aflat că „circuitul Caritas“ a jefuit peste 250.000 de oameni, care au pierdut peste 2.000 de miliarde de lei vechi, echivalentul a aproximativ 80 milioane euro. Păgubiții se luptă și acum în justiție, sperând să-și recupereze paguba. Slabă speranță! În schimb, după ispășirea pedepsei, Ioan Stoica s-a întors la Brașov, unde trăiește izolat și refuză să mai discute cu cineva.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.