Uniunea Europeană a primit luni, la Oslo, Premiul Nobel pentru Pace, un premiu despre care unii foşti laureaţi consideră că este nemeritat.
Arhiepiscopul Desmond Tutu, laureat al Nobelului pentru Pace in 1984 pentru campania sa împotriva apartheidului în Africa de Sud, a declarat că UE nu merita acest premiu deoarece este o organizaţie “bazată pe forţa militară”. În acelaşi timp, alţi laureaţi au criticat acordarea premiului pentru că UE este înglodată într-o criză financiară.
Comitetul Nobel din Norvegia şi-a susţinut alegerea argumentând că timp de şase decenii UE a contribuit la consolidarea păcii între naţiuni care au cunoscut multe războaie, pe care le-a adus din nou împreună.
Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European a invocat inclusiv trecutul familiei sale pentru a arăta cât de importantă este Uniunea. “Fiind născut în Belgia dupa razboi, am auzuit povestiri direct de la sursă. În 1940, tatal meu, care avea 17 ani, şi-a săpat propriul mormânt. A scăpat, altfel nu aş mai fi fost aici astăzi”, a spus Van Rompuy.
Multora le este greu să înţeleagă de ce UE şi cele 27 de state membre au primit acest premiu. Europa suferă o criză economică şi se află în recesiune, şomajul creşte şi mai multe state care au adoptat moneda euro nu-şi mai pot plăti datoriile. Este cea mai grea criză economică din Europa după Al Doilea Război Mondial, care a făcut ca unele ţări sa fie înclinate mai degrabă către dezordine decât către democraţie si respectarea drepturilor omului.
Altele însă au fost raţiunile pentru care UE a câştigat premiul. „Păstrarea a ceea ce s-a câştigat şi ameliorarea a ceea s-a creat pentru a ne permite să soluţionăm probleme care ameninţă comunitatea europeană în prezent, reprezintă singura modalitate de soluţionare a problemelor provocate de criza financiară”, a declarat preşedintele Comitetului Nobel, Thorbjoern Jagland, o personalitate cunoscută pentru sentimentele eurofile, într-o Norvegie care a refuzat de două ori, prin referendum, să se alăture UE.