Foştii grăniceri conduc contrabanda în nordul Moldovei

Dacă în zona de nord-nord-vest o mare parte din ţigări sunt destinate contrabandei externe, intrările din zona Siret sunt destinate aproape în exclusivitate pieţei româneşti. Zona Siret – Rădăuţi

Cea mai importantă grupare de contrabandă din această zonă este clanul Străchinaru, ai cărui lideri sunt Daniel şi Dorin Străchinaru, Vasile şi Dumitru Leonte, Ionuţ Brai, Stelică Aungurencei, Cristian Răuţ şi Cătălin Berentean. Aceştia acţionează pe zona localităţilor Dersca, Pomârla şi Bucecea, din judeţul Botoşani, şi pe Siret, având în subordine zeci de traficanţi cu ajutorul cărora operează transporturile. Clanul Străchinaru lucrează mână în mână cu importanţi politicieni locali.

Dacă în zona de nord-nord-vest o mare parte din ţigări sunt destinate contrabandei externe, intrările din zona Siret sunt destinate aproape în exclusivitate pieţei româneşti. Gruparea Străchinaru s-a format din foşti militari ai unei unităţi de grăniceri din zona de frontieră, din regiunea Racovăţ. Toţi au făcut armata la acea unitate în urmă cu 10 ani şi se ocupau încă de pe atunci de micul trafic de frontieră. După câţiva ani, clanul s-a întărit şi a început afacerile la nivel înalt cu parteneri ucraineni şi moldoveni.

În 2007, comisarul Ioan Pop, zis ”Rapidu”, a preluat funcţia de şef al Poliţiei de Frontieră Siret. Ioan Pop a întreprins până în decembie 2009 – atunci când a fost schimbat din funcţie de Vasile Blaga – o serie de măsuri împotriva activităţii infracţionale a clanului Străchinaru.
"Rapidu” îl înlocuia pe fostul şef, comisarul Cătălin Cercel, cel care fusese mai bine de zece ani extrem de apropiat de grupările mafiote ucrainene. Se spune că se afla în relaţii de afaceri şi cu gruparea Străchinaru. Comisarul Cercel şi comisarul Vasile Huţuleac au fost implicaţi în scandalurile "Țigareta Siret 1995" şi "Rochia de mireasă", cazuri intens mediatizate la vremea respectivă. Gruparea era protejată de comisarul Cătălin Bandiu de la DGIPI Suceava, un om de încredere al lui Virgil ”Vulpea” Ardelean, şeful DGIPI.

De la roşu la portocaliu

Până în 2005 se putea spune că zona Siret era o puternică sursă de bani pentru PSD şi pentru grupurile de interese ilicite din jurul grupului de la Bacău (Iacubov et comp). Din 2005, cu o întrerupere de doi ani (între 2007 şi 2009), grupul Străchinaru a intrat sub oblăduirea puterii portocalii, în zonă fiind ultracunoscute legăturile acestui clan cu verii Gheorghe şi Cătălin Flutur.

Modalităţile de trafic nu diferă de cele din zona de nord-nord-vest, atât traficanţii, cât şi controlorii având aceeaşi structură organizatorică.
Pe tot parcursul anului 2008, la frontiera botoşăneană, cea complementară Siretului, s-au confiscat 224.674 de pachete de ţigari în valoare totală de 1.160.000 de lei. La Siret s-au confiscat 934.128 pachete de ţigări, în valoare de 3.980.000 de lei. De la sfârşitul lunii decembrie 2009 şi până acum, în aprilie 2010, cifrele arată că aceste capturi au scăzut cu cel puţin 50%.

"Din analizele efectuate la nivelul instituţiei noastre se constată că fenomenul traficului cu ţigări de contrabandă a luat amploare odată cu creşterea preţului la ţigări în ţara noastră, comparativ cu piaţa din Ucraina sau Moldova, unde preţul este de câteva ori mai mic. La frontiera cu Moldova au fost predominante ţigările din mărcile Plugaru sau Monte Carlo, introducerea acestora în ţară fiind realizată prin punctele de frontieră, fie în cantităţi mari, în mijloace de transport special amenajate, fie în cantităţi mici – încadrate plafonului vamal – de către persoane fizice. La frontiera cu Ucraina, mărcile cele mai traficate au fost Ronson, Viceroy, Jin Ling, Saint George sau Monte Carlo, traficanţii organizaţi în adevărate grupuri infracţionale încercând trecerea baxurilor de ţigări peste frontiera verde, în special noaptea.

La nivelul IJPF Botoşani, cele mai frecvent folosite metode sunt ascunderea în autovehicule, printre mărfurile transportate de persoane juridice, a unor însemnate cantităţi de ţigări de contrabandă (metoda «capac») sau chiar prin modificarea mijloacelor de transport, respectiv crearea unor spaţii special amenajate. Unii dintre cei care încearcă introducerea ţigărilor în ţară prin punctele de trecere folosesc pentru ascunderea ţigărilor buteliile de gaz cu care sunt dotate autovehiculele, rezervorul autovehiculului, podeaua, plafoniera sau tapiţeria. De asemenea, se mai foloseşte şi metoda ascunderii ţigărilor pe corp." (Comunicat al IPF Botoşani)

De cele mai multe ori, transportatorii clanului Străchinaru sunt sprijiniţi şi de poliţiştii de frontieră sau chiar de cei ai IPJ Suceava, care, în schimbul unor importante sume de bani, ies din obiectul de pază şi de supraveghere, permiţând trecerea acestora. De reţinut că interesul celor care introduc ţigări pe la vama Siret, dar şi al complicilor lor este foarte mare, de vreme ce un pachet de ţigări este cumpărat în Ucraina cu un leu sau cel mult un 1,4 lei şi este vândut depozitarilor la preţuri între 2,2 şi 2,6 lei. Se fac patru-cinci transporturi de ţigări într-o singură zi, cantitatea totală introdusă în ţară fiind însemnată.

Zona Sulina – Delta Dunării – Constanţa – Mangalia

Dacă zona nord-nord-vest este considerată, în ceea ce priveşte capturile, ca fiind regiunea cea mai "gălăgioasă", aici interesele politice dictând uneori apariţia în mass-media a realizărilor Poliţiei de Frontieră, pentru a proteja interesele de clan, zona Constanţei şi cea de la Dunăre pot fi socotite cele mai "liniştite". Cu ani în urmă, din aceste regiuni veneau rapoarte despre marile capturi de ţigări din containerele de pe vapoare.

Din 2005,odată cu ascensiunea la putere a grupărilor din nordul ţării şi cu faptul că traficul cu Ucraina şi Moldova a devenit protejat chiar de către autorităţi, regiunile portuare au fost lăsate la voia întâmplării. În porturile Mangalia şi Constanţa, traficul se face cu ajutorul containerelor (baxuri ascunse printre alte mărfuri). Transportul unui astfel de container se face cu TIR-ul şi, de cele mai multe ori, părăseşte teritoriul direct pentru pieţele din Italia, Franţa şi Germania.

Autorităţile care ar trebui să se ocupe de aceste transporturi sunt cele centrale, SRI, DGCCO şi mai ales Departamentul anti-Contrabandă cu Țigări din cadrul OLAF.

În ultimii cinci ani, de aici au fost capturate cantităţi infime, deşi, conform datelor de la serviciile secrete, această regiune ”produce” între 16-18% din întreaga contrabandă cu tutun.

"Grupări mici, constituite din ucraineni şi lipoveni, infiltrează în ţară cantităţi mici, dar care prin anvergura traficului devin importante, prin Delta Dunării. Grupurile sunt constituite fără lideri zonali, în satele din împrejurimile lacului Murighiol, intrarea făcându-se dinspre Sulina, prin Deltă. Avantajul e că localnicii beneficiază de ascunzişuri numai de ei cunoscute, traficanţii ucraineni şi lipoveni vorbesc aceeaşi limbă, se scund unii pe alţii şi se acoperă ca angajaţi la cherhanale. Transporturile se fac noaptea, cu bărcile, cu sprijinul poliţiştilor de frontieră atât români, cât şi ucraineni. Baxul de ţigări transportat este plătit cu 10 euro. Din Deltă, ţigările sunt transmise unor intermediari din Tulcea, Galaţi sau Brăila, care le livrează mai departe pe pieţele din Constanţa, Bucureşti, Galaţi, Tulcea etc., ramificaţia ajungând pănă la Craiova, suprapunându-se, în această situaţie, cu reţelele din Serbia." (notă raport al SRI din 18 martie 2009)

Guvernările pedeliste şi pesediste, cu mafia tutunului

La începutul guvernării Năstase, în anul 2001, comisarii Ioan Pop, Nelu Pop şi Remus Șpan încep o campanie controlată, în presa naţională, prin documente furnizate de DGIPI şi folosind agenţii acestei instituţii pentru strângerea de dovezi compromiţătoare prinvindu-l pe comisarul Vasile Mureşan, un pion devenit incomod pentru diverse grupări. Campania media are succes, iar ţinta ei, Mureşan, este mutat în Ministerul de Interne. Remus Șpan – care fusese şi el atacat în presă de către Mureşan – este numit şef la DGIPI Satu Mare. Fix în zona cea mai ”fierbinte” a traficului de ţigări. Nelu Pop este trimis locţiitor la IJP Cluj, iar Ioan Pop "Rapidu" este mutat la Poliţia TF (Transporturi Feroviare). Se poate spune că toţi au fost victime ale războiului mediatic, provocat chiar de ei.

Nu după mult timp, pe filiera grupului PSD de la Cluj, Nelu Pop devine şef al IJP Cluj, iar mai apoi este adus de acelaşi grup de la Cluj ca adjunct al şefului IGPR. În 2005 devine şef al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, numit fiind de către Vasile Blaga. Remus Șpan este numit, pe filiera Abraham, şef al Poliţiei Judiciare a PNA, iar în 2004, în urma unui scandal intern, este numit adjunct al Direcţiei Generale Anticorupţie. Se vede cum toţi, pe diverse filiere, au fost promovaţi în funcţii-cheie în aparatul MAI. Șpan este demis de Vasile Blaga în decembrie 2005 în urma unui raport al şefului DGA, Marian Sântion, dar este numit, doar câteva luni mai târziu, în primăvara lui 2006, de către acelaşi Vasile Blaga, ca prim-adjunct la Poliţia de Frontieră. Toţi au avut relaţii cu celebrul grup de la Cluj, cu "pepiniera" pedelistă de la Universitatea Babeş-Bolyai (de unde provenea procurorul general Ilie Botoş – partener de karate cu Remus Şpan).

Tot Botoş a fost acela care a adus la DNA tandemul de procuroare Cristescu – Bica, din Satu Mare, apropiate şi de Remus Şpan, încă din vremea în care acesta era şef al DGIPI Satu Mare. În acest fel, din 2005, protecţia puternicei reţele din nordul şi din nord-vestul ţării s-a întărit considerabil în toate structurile statului, de control, informative şi de anchetă. Iată un motiv pentru care informaţiile din diversele rapoarte despre traficul şi contrabanda cu ţigări ajungeau în dosare care mai apoi erau blocate la comandă politică.

Frăţia numirilor

La jumătatea lui 2006, în plin ministeriat al lui Vasile Blaga, tandemul Nelu Pop – Remus Șpan îl numeşte şef al Poliţiei de Frontieră Satu Mare pe mai vechiul prieten Ioan Pop "Rapidu", moment în care, conform statisticilor MAI, ia amploare contrabanda cu ţigări dinspre Ucraina. Tot în 2006, un mai vechi prieten şi protejat al lui Remus Șpan, Adiel Babici, este numit şef al Poliţiei de Frontieră la Vama Petea. La Vama Halmeu a fost numit şef al PF comisarul Vasile Draguş (adus de la Baia Mare), fost subaltern al lui "Rapidu". În acest mod, şi intrarea dinspre Ucraina, dar şi ieşirea spre Ungaria au fost asigurate.

În urma unor scandaluri locale, generate de Ioan Pop, Șpan şi Nelu Pop decid să-l sacrifice pe acesta, să-l scoatş din zona principală de atenţie şi să-l mute şef la Direcţia Poliţiei de Frontieră Siret-Rădăuţi, adică într-o zonă ceva mai ”tăcută” a contrabandei cu ţigări. În locul lui "Rapidu" este numit comisarul-şef Vasile Maxim, un fost subordonat la DGIPI Satu Mare al lui Șpan. Adjunctul lui Maxim este instalat Ioan Bud Tămăşan, văr primar al lui Nelu Pop.

Protectorii grupului Șpan la acea vreme erau, pe lângă Ilie Botoş şi Pavel Abraham, şi Ioan Rus, Vasile Blaga, dar mai ales Virgil Ardelean. În mod paradoxal, Traian Băsescu n-a intervenit şi nu a folosit niciodată informaţia despre legăturile PSD cu mafia ţigărilor. Dimpotrivă, preşedintele Băsescu s-a arătat direct interesat de creşterea accizelor la ţigări şi de impunerea taxei pe viciu, chiar dacă ştia că ambele măsuri fiscale erau de natură să încurajeze creşterea contrabandei.

După alegerile din 2008 şi după frământările de la Ministerul de Interne, PSD îl impune ca ministru pe Dan Nica, primul din seria de miniştri PSD şi PDL care a fost străin de această reţea şi care a promis să elimine corupţia din MAI. La preluarea funcţiei, Dan Nica a fost înştiinţat prin rapoarte ale DGIPI şi DGA, şi prin mai multe interpelări parlamentare ale senatorului PSD de Satu Mare, Valer Marian, de amploarea fenomenului de contrabandă cu ţigări, precum şi de legăturile mai multe decât transparente ale puterii pedeliste cu reţelele de contrabandişti. Nica a luat măsuri drastice, demiţând pe bandă rulantă şefi de IPF-uri din judeţele de pe graniţe, şi aducând în locul acestora ofiţeri din alte zone ale ţării. Iată de ce Nica – fără a fi vreun erou – a fost un ministru incomod pentru regimul Băsescu.

Naşul Blaga, distribuitorul de sinecuri

După revenirea lui Vasile Blaga în fotoliul de ministru al Internelor, la 1 octombrie 2009, acesta îşi numeşte propriul nepot la conducerea DGA. Este vorba despre comisarul-şef Liviu Popa, pe care tot Blaga îl promovase în anul 2005 şef al IJP Bihor. Tot la 1 octombrie 2009, Vasile Blaga îl numeşte şef al Inspectoratului Naţional al Poliţiei de Frontieră pe bunul său prieten (din perioada în care Blaga era director al Direcţiei Regionale Vamale Oradea) Ioan Buda – fost şef al Direcţiei Poliţiei de Frontieră Oradea. Să nu creadă cineva că aceste mutări ale lui Blaga au afectat negativ cariera unui alt vechi prieten şi asociat al său, celebrul deja Nelu Pop. Dimpotrivă, acesta a fost avansat în data de 5 octombrie 2009, în funcţia de director general al Oficiului Român pentru Imigrări.

Tot în octombrie 2009, la Direcţia Vamală Regională Cluj (cea care cuprinde toate judeţele din nord-vestul ţării, Bihor, Cluj, Bistriţa, Sălaj, Satu Mare, Maramureş) ministrul Vasile Blaga şi-a numit un alt apropiat al său, pe Călin Vesa.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.