Meciul Steaua-CSMS Poli Iaşi, disputat ieri seară şi încheiat la egalitate, 1-1, este extrem de generos pentru o analiză pertinentă şi obiectivă în ceea ce priveşte viitoarea formaţie fanion a fotbalului nostru.
Specialiştii vor despica firul în patru şi vor ajunge la concluzia că, de fapt, echipa trece prin mari şi deloc benefice transformări. Pe scurt, Steaua, fără liota de jucători vânduţi – pardon, transferaţi! –, se dovedeşte a fi o echipă anonimă, o echipă în cârje, o echipă pe care ieşenii, în repriza a doua, au fost la un pas să o îngenuncheze. Situaţia este albastră rău de tot, dar bine că teşchereaua patronului, prin extraordinara sa inteligenţă managerială – ce cuvinte pompoase, nu-i aşa?! -, este doldora de bani! Bani cu care celelalte echipe sunt lovite direct în plex, idee exprimată cu subiect şi predicat de căpitanul ieşenilor, care a precizat că Steaua, dacă vrea, poate achiziţiona toate echipele. Aceasta a fost şi este „inteligenţa managerială” a staff-ului stelist, descompletarea echipelor adverse. Cum apare, la cine ştie ce echipă, un fotbalist mai acătării, cum e transferat la Steaua! Aşa au ajuns astralii Enache, Boldrin şi De Amorim la Steaua şi se fac presiuni ca şi Alibec să le calce pe urme.
Acuma, că ne prefacem al naibii de bine că am intrat şi noi în rândul lumii, unde banul vorbeşte, jucătorul se cumpără pe bani peşin, dar noi zicem că se transferă. Sigur că da, toată lumea vinde şi cumpără – pardon, transferă! -, dar unii o fac pentru a se întări, în timp ce mult prea evlaviosul patron al Stelei o face doar pentru a-şi slăbi adversarii şi, fireşte, pentru buzunarul său. El este patronul şi face ce vrea, vor zice unii şi nu-i vom contrazice. Dar trebuie să le batem obrazul tuturor celor care, motivaţi în fel şi chip, i-au pus în braţe acestui neica nimeni cea mai iubită echipă de fotbal din România.
O echipă cu care şi-a făcut o imagine, a intrat în politică, a devenit parlamentar, europarlamentar şi din politică a intrat direct în puşcărie, de unde, iată, a ieşit ca mare scriitor de doi bani şi acum le dă cu tifla tuturor, chiar şi celor care i-au pus pe tavă soarta unei foste campioane a Europei. Despre matrapazlâcurile sale cu terenuri şi alte afaceri dubioase n-are rost să mai vorbim. Rezumându-ne doar la fotbal, conchidem în cel mai trist mod posibil: prinde orbul, scoate-i ochii! Situaţia pare a fi fără ieşire. Şi-atunci, vor zice unii, la ce bun toate cele spuse până acum? Ei bine, încă ne mai hrănim cu iluzia că Steaua este echipa noastră şi trebuie neapărat să o eliberăm din cătuşele pe care i le-a pus actualul patron pentru care fotbalul, politica şi religia sunt o afacere, o maşină de făcut bani şi de prostit lumea.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.