Pontificatul papei Francisc este lăudat de presa internațională, mai puțin de publicațiile conservatoare, care nu-și ascund animozitatea față de cel considerat primul papa progresist. De cealaltă parte, printre elogiile adresate papei Francisc, publicațiile de stânga strecoară câte o referire la limitele acțiunilor sale pentru reformarea Bisericii Catolice.
”A murit așa cum a trăit”, scrie La Stampa, ”făcând lucrurile așa cum știa el” și rămânând activ până la capăt, ”nerespectând întotdeauna sfaturile medicilor și vrând să rămână în mijlocul credincioșilor”. ”Fără măști, fără precauții și cu multe strângeri de mână”, scrie La Stampa.
Cotidianul argentinian El Tiempo scrie că Francisc a fost un ”papa al ateilor”, ”primul papă progresist”, care ”a fost de partea săracilor”, care a fost ”modest” și ”auster” și care a creat o apropiere între credincioși și necredincioși, căruia ”nu i-a fost frică să-i critice pe cei puternici”. A fost un papă ”apropiat și iubit”, scrie El Tiempo. Cotidianul de stânga din Argentina scrie că pontificatul său a fost un ”miracol” pe care papa l-a săvârșit ”grație discursului umanist, ecologist, pacifist, despre justiția socială și pentru drepturile celor mulți, împotriva individualismului, împotriva cursei înarmării, a genocidului și a persecutării femeilor transsexuale, al căror număr crește în întreaga lume”.
Un editorial publicat de cotidianul spaniol El Pais scrie că a fost un papă foarte atacat. ”Trebuie să dăm timpul înapoi cu câteva secole pentru a găsi un papa care să fi fost atacat cu atâta virulență”. Papa Francisc a fost acuzat că este eretic, că este comunist, un fel de antipapă, scrie El Pais. Papa a răspuns rareori acestor acuzații, iar când a făcut-o a arătat multă milă față de criticii săi. Atacurile la adresa papei, explică El Pais, s-au datorat schimbării tonului Vaticanului în ce privește pedofilia în sânul bisericii. Papa Francisc a schimbat poziția predecesorilor săi cum că acuzațiile de pedofilie sunt niște minciuni susținute doar de presa americană.
”Conservator, liberal sau progresist?”, se întreabă cotidianul libanez L’Orient-Le Jour, care subliniază că papa Francisc a refuzat să condamne homosexualitatea (”Cine sunt eu să judec?”), dar s-a opus avorturilor cu o virulență care i-a dezamăgit pe reformatorii din Biserica Catolică. ”Dacă este un cuvânt care să se califice drept credo al său, acesta este pace”, o pace pe care a promovat-o peste tot in lume, scrie ziarul libanez.
Papa Francis a pus capăt ”papalității imperiale”, scrie The New York Times. A vrut să fie mai ”democrat” decât predecesorii săi și astfel a ”modernizat” Biserica. A creat însă o nouă formă de conflict între catolici, intrând în dispută cu tradiționaliștii și contribuind la „demistificarea autorității funcției sale”, scrie The New York Times. În acest fel, papa Francisc a lăsat această funcție în situația în care se afla multe alte instituții în secolul 21: având putere, însă fiind lipsită de credibilitate, depinzând de charisma deținătorului”
Dacă Jorge Bergoglio a fost un papă unic, asta se poate spune doar despre talentul său de a manipula opinia mondială, despre trecutul sau obscur și conspirații și despre talentul său extraordinar de a distruge – uneori pentru a crea, dar de cele mai multe ori nu, scrie Unherd. ”Pontificatul său a fost o perioadă de mare confuzie pentru catolici, în vreme ce cei dinafara bisericii îl aplaudă pentru modul în care îi ajuta pe cei marginalizați”, mai scrie UnHerd, arătând că papa a avut puține rezultate concrete și că a adus un dezastru financiar pentru Vatican. ”Sfântul Scaun nu a fost un model în ce privește abordarea abuzurilor sexuale, în ciuda eforturilor eșaloanelor inferioare ale Bisericii”, mai scrie UnHerd.
M anm lamurit si cu raposatul discriminare, femei transsexuale?
Elena Popa,pe vremea lui Ceasca, practic homosexualii NU făceau pușcărie. Decat daca isi omorau partenerii, ca pe regretatul Ioan Lucian Mihalea-Song.