Franța devine noul „bolnav al Europei”. Criza fiscală și tensiunile sociale amenință a doua economie din UE

Franța se confruntă cu o adâncire accelerată a instabilității economice și sociale, transformându-se treptat în noul „bolnav al Europei” în pragul viitoarelor alegeri prezidențiale. Tensiunile interne generate de valurile succesive de proteste stradale, combinate cu un deficit bugetar persistent și cu o datorie publică uriașă, au început să alarmeze serios piețele financiare internaționale. Pe măsură ce investitorii solicită randamente tot mai mari pentru obligațiunile franceze, iar opțiunile de economisire ale guvernului devin extrem de limitate, a doua mare economie a Uniunii Europene intră într-o spirală periculoasă de crize interconectate care pun în pericol stabilitatea sa financiară și credibilitatea externă.

Valul de proteste și impactul asupra economiei naționale

A doua mare economie din Uniunea Europeană este atrasă într-un cerc vicios de crize fiscale și sociale care se alimentează reciproc, conform unei analize publicate de POLITICO.

Sute de mii de protestatari au ieșit pe străzi timp de două weekenduri consecutive pentru a cere majorări salariale pentru cadrele didactice, renovarea școlilor aflate într-o stare avansată de degradare și măsuri concrete de subvenționare a costului vieții, aflat în creștere rapidă.

Deși autoritățile au reușit să evite jefuirea magazinelor și actele majore de violență care au marcat prima rundă de demonstrații din 17-18 octombrie, piețele financiare rămân profund afectate de climatul general de instabilitate socială.

Costurile directe generate de recentele distrugeri urbane sunt estimate la zeci de milioane de euro, sume ce vor fi acoperite în mare parte de companiile de asigurări. Cu toate acestea, dezordinea amplifică o situație deja extrem de volatilă.

Spre comparație, mișcarea de protest a „Vestelor Galbene” din perioada 2018-2020 a costat economia franceză 0,1% din Produsul Intern Brut, comercianții raportând la acea vreme pierderi directe de aproximativ 2 miliarde de euro. Fostul ministru al Economiei și Finanțelor, Eric Lombard, a confirmat efectul direct al acestor mișcări de stradă asupra încrederii investitorilor, declarând pentru POLITICO faptul că „este clar că protestele au un impact asupra piețelor”.

Reacția piețelor financiare

Chiar și înainte de izbucnirea recentelor demonstrații, investitorii începuseră deja să vândă obligațiunile de stat franceze sau să pretindă randamente la niveluri istorice extreme. Această reacție dură a pieței este cauzată de eșecul repetat al guvernului de a reduce deficitul bugetar încăpățânat de ridicat, de a gestiona o datorie publică imensă de 3,5 trilioane de euro, de a relansa creșterea economică stagnantă și de a reforma un sistem de pensii considerat nesustenabil pe termen lung.

Randamentul obligațiunilor benchmark pe 10 ani ale Franței a atins pragul de 5,14%, înregistrând cel mai ridicat nivel din anul 2002 până în prezent. În același timp, ecartul (spread-ul) dintre obligațiunile franceze și cele germane la 10 ani — un indicator cheie folosit pentru a măsura riscul perceput al datoriei unei țări în comparație cu obligațiunile sigure ale Germaniei — a ajuns la valoarea de 169 de puncte de bază.

Fostul prim-ministru Michel Barnier a atras atenția asupra gravității momentului, subliniind direct că „Franța este pe marginea unei crize financiare” și că „trebuie să trimitem un semnal piețelor”

Opțiunile bugetare extrem de limitate ale guvernului

Propunerea actualului prim-ministru Sébastien Lecornu pentru bugetul anului 2027 include deja reduceri de cheltuieli și economii drastice de 43 de miliarde de euro, ceea ce lasă executivului un spațiu de manevră aproape inexistent pentru alte tăieri bugetare.

În acest context tensionat, executivul de la Paris este pus în fața unei alegeri imposibile: fie se împrumută masiv pe piețele financiare și își împovărează generațiile viitoare cu miliarde de euro plăți de dobândă, fie speră că protestele de stradă se vor stinge de la sine fără alte concesii financiare.

Un ministru din guvernul francez, care a dorit să își păstreze anonimatul pentru a discuta deschis despre gravitatea situației, a descris presiunea uriașă în termeni plasticizanti: „Avem un cuțit la gât și putem simți picăturile de sânge pe jugulară. Trebuie să arătăm că am auzit indignarea. Dar avem puțină marjă de manevră având în vedere situația pieței.”

Avertismentul istoric în perspectiva alegerilor prezidențiale

Mario Monti, fost prim-ministru al Italiei care s-a confruntat cu o criză similară în anul 2011 și a reușit să evite prăbușirea financiară prin măsuri de reducere a cheltuielilor și o reformă profundă a pensiilor, a avertizat că degenerarea financiară se poate produce extrem de rapid. El a reamintit că, în cazul Italiei, ecartul dintre obligațiunile italiene și cele germane a crescut accelerat de la aproximativ 150 de puncte de bază la peste 500 de puncte de bază în doar câteva luni.

Monti a punctat că Franța a fost privită mult timp drept „copilul răsfățat” al Uniunii Europene, profitând de ponderea sa politică și economică pentru a încălca regulile fiscale ale blocului comunitar. Cu toate acestea, el a avertizat că publicul francez nu este conștient de gravitate: „Marea problemă este că publicul nu este suficient de îngrijorat de acest risc. Franța nu este pregătită psihologic să se vadă ca țintă a unei crize sau chiar ca punct de plecare al unei crize care s-ar putea răspândi.”

Instabilitatea economică este adâncită și de incertitudinea politică din perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale. Sondajele arată o preferință uriașă pentru candidați anti-sistem: Marine Le Pen înregistrează 34% din intențiile de vot, iar Jean-Luc Mélenchon atrage 15% din preferințe, ceea ce înseamnă că aproape jumătate din electorat susține opțiuni politice radicale.

Ambii candidați propun planuri ce prevăd cheltuirea unor miliarde de euro pentru reducerea vârstei de pensionare. În același timp, candidatul de centru-dreapta Édouard Philippe întâmpină dificultăți în a-și stabiliza campania orientată spre disciplină fiscală.

Piedica credibilității pe plan european

Experții, parlamentarii și diplomații consultați sunt de acord că Franța nu se află în riscul iminent al unui scenariu de tipul celui trăit de Grecia, care să determine încetarea plăților către funcționari și creditori, însă poate experimenta o criză severă similară celei italiene din 2011.

Expertul bugetar Charles de Courson a remarcat de altfel starea de degradare vizibilă din societate, subliniind totodată că Franța a „pierdut orice credibilitate” în fața partenerilor europeni pe chestiuni fiscale.

Fostul ministru Eric Lombard a recunoscut la rândul său lipsa de fermitate a statului: „În numele poporului francez, ne-am luat angajamente de a readuce finanțele pe cale, dar nu le-am respectat. Am fost foarte mult în favoarea onorării angajamentelor mele. Dar, colectiv, nu am făcut asta. Așa că ne-am pus într-o poziție de slăbiciune.”

În consecință, recunoașterea internațională a faptului că Parisul nu își va putea reduce deficitul bugetar la ținta de 3% din PIB până în anul 2029 reflectă o pierdere profundă de încredere în stabilitatea financiară a țării.