Pentru prima oară, Academia Franceză acordă unui intelectual şi om de cultură român „Marele Premiu”.
George Banu, Membru de Onoare al Academiei Române, a fost recompensat de juriul prestigioasei instituţii cu „Marele Premiu al Academiei Franceze pentru Francofonie”.
George Banu a avut un rol important, cultivând de mulţi ani legătura între culturile celor două ţări, Franţa şi România, între teatrele şi artiştii lor. George Banu a primit studenţi români la „Sorbona” şi a invitat oameni de teatru la Bucureşti. Academia Franceză îl recompensează pe unul dintre cei mai activi partizani ai francofoniei în domeniul cultural.
De o viaţă, George Banu, intelectual de extraordinară suprafaţă, continuă să se interogheze şi să formuleze ipoteze despre teatru. Autor a zeci şi zeci de cărţi fundamentale, cu subiecte atingând toate epocile teatrale, spectator-martor al mii de spectacole, preşedinte al „Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru” pentru mai bine de zece ani, iar acum Preşedinte Onorific pe viaţă al acestei asociaţii, profesor la „Paris III Sorbonne Nouvelle”, animator a nenumărate manifestări internaţionale dedicate teatrului secolelor XX şi XXI.
Operă de stilist desăvârşit, scrisul lui Banu îi rezervă delicii chiar şi cititorului neiniţiat.
George Banu, un îndrăgostit de artele vizuale
Este numit Prospero al teatrului. Pasionat, erudit, un adevărat Magister şi un eminent teatrolog, un visător lucid. Iubeşte teatrul cu patimă. A colindat marile festivaluri. Teatrul este pentru el o necesitate tot atât de obsesivă cum e foamea, sau setea, sau dragostea.
Imaginea lui George Banu, ca un academician al spiritului, coincide cu niciodată obosita sa putere de muncă. Are vocaţia creaţiei, neastâmpărul căutării, voluptatea construcţiei, dar şi generozitatea, duioşia, tandreţea, sensibilitatea, umorul, farmecul fără pereche şi, pe deasupra, vocaţia prieteniei.
George Banu, “amantul plecat pe drumuri”, cum îi place să spună.
Publicul a venit să-l omagieze pe George Banu, la Cluj
Sunt impresionante serenitatea, înţelepciunea şi cumpăna ce însoţesc, precum un blazon al fiinţei, toate evenimentele culturale avându-l în centrul lor pe marele om de teatru George Banu, care a fost vreme de patru decenii profesorul adorat de studenţii lui de la „Sorbonne Nouvelle”. Dăruit cu energia unui adolescent şi tânăr ce avansează în cercetare neobosit, trăind ca o flacără vie pentru teatru, scene, mari festivaluri şi publicând cărţi esenţiale dedicate unor mari dramaturgi, operei lor şi artei spectacolului, George Banu e în acelaşi timp înţeleptul care nu-şi reduce opiniile şi judecata la un spectaculos joc de artificii şi mult trâmbiţatul avangardism, modernism şi postmodernism de… avarie.
Nici un spectacol nu este văzut sub imperiul modelor şi al umorilor conjuncturale.
George Banu povesteşte călătoriile teatrului. Cum călătorim spre a merge la teatru, dar şi pentru a face teatru. Cum se conjugă plecarea şi întoarcerea, cum se disociază ele de exil. Nu ne invită la o călătorie exterioară, ci înainte de toate la o călătorie interioară, o călătorie de mediere şi de meditaţie.
George Banu şi Eugenio Barba, în conferinţă
El călătoreşte în numele dorinţei de a vedea spectacole şi de a cunoaşte artişti care lucrează în spaţiul lor. Puţini ştiu că George Banu este şi un îndrăgostit de artele vizuale, colindând muzeele pentru a se reîntoarce încărcat cu experienţe pe care le împărtăşeşte prietenilor. “Pictura mă interesează în măsura în care este, pe de o parte, o artă a cărei valoare plastică o apreciez, dar şi o artă în care postura corpurilor, ca la teatru, vorbeşte despre relaţiile cu ceilalţi şi cu lumea. La capătul călătoriei, postura metaforică a personajului ce-şi ascunde chipul va apărea în întreaga ei complexitate”, mărturisea el, vorbind despre istoria picturii şi a teatrului.
George Banu este tipul renascentist care ne impresionează cu aplombul marilor navigatori care aduc pentru teatru, cu fiecare cronică, cu fiecare carte, un nou continent. Un Cristofor Columb care pune arta teatrală la picioarele micului rege în care crede şi pe care îl răsfaţă, Măria Sa Publicul.
George Banu încarnează ritualul fundamental al trecerii, adică al călătoriei.
George Banu în rafinatul său interior parizian
Artist al iluminărilor, George Banu îşi schimbă chipul numai în funcţie de descoperirile pe care le poate asimila în mod intim. El este un eseist pentru care seducţia înseamnă în primul rând arta de a se lăsa sedus. Paginile pe care le scrie sunt limpezi, incitante, percutante. Limpezi pentru că mă lasă să pătrund imediat în argumentaţie, incitante deoarece instigă la discuţii; percutante deoarece tind (şi izbutesc) să rămână în memoria cititorului.
Cu o lucire solară în ochii foarte vii, el, omul şi artistul George Banu, e o figură teatrală emblematică a celei de a doua jumătăţi a secolului XX şi a începutului de secol XXI.
“George Banu se joacă precum Ariel, cu propriile senzaţii de spectator, pe care apoi, ca un alchimist, le prelucrează în retorte invizibile şi ni le dăruieşte sub forma cărţilor sale. De aceea scrisul său nu este niciodată sec sau rigid, nu ai niciodată senzaţia că dă verdicte, ci că te poartă în lumi paralele, nobile, stranii, fascinante şi care, citindu-i cărţile, devin surprinzător de apropiate”. George Banu se situează între Prospero şi Ariel, adăuga Felix Alexa, despre amestecul de poezie şi frumuseţe, de mister şi rafinament.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.