Germania: o lecție despre cum poate fi trădat electoratul

Germania ne oferă o lecție despre cum politicienii își pot trăda electoratul cu zâmbetul pe buze. Friedrich Merz, liderul Uniunii Crestin Democrate si viitorul cancelar, a fost unul dintre marii susținători ai disciplinei fiscale germane și unul dintre criticii fostului cancelar Angela Merkel, atunci când aceasta a alunecat către stânga, căutând să-i mulțumească pe partenerii săi din ”marile coaliții”.

Alegerile anticipate din Germania, din luna februarie, au fost provocate de o dilemă legată de disciplina fiscală și limitarea deficitelor structurale la 0,35% din PIB, prevedere introdusă în legea fundamentală în 2009, la apogeul crizei datoriilor suverane. Regula a fost suspendată în 2020-2024, pentru refacerea post-pandemie. Când a revenit, a dus la căderea guvernului, cu coaliția împărțită între ideea îndatorării suplimentare pentru înarmare și ideea transferului de fonduri de la programele sociale către înarmare. În campania electorală, Merz a fost împotriva renunțării la disciplina fiscală.

Însă, odată ce a câștigat alegerile, Merz a capitulat ușor și s-a declarat pentru eliminarea regulii constituționale. Ceea ce îi poate înfuria pe germani este asimetria acestei capitulări: CDU a obținut 28% din voturi, cu mult peste social-democrați (viitorii parteneri de guvernare) și Verzi (11%). Merz și-a trădat electoratul nu aliniindu-se la poziția viitorilor parteneri de coaliție, ci la poziția Verzilor, care nici măcar nu vor intra la guvernare. Viitorul cancelar a tunat și fulgerat în campania electorală împotriva inconștienților care vor să îndatoreze țara, iar acum se grăbește să amendeze constituția tocmai pentru mai multa îndatorare.

Graba se datorează faptului că în noul Bundestag (care își va începe mandatul pe 25 martie), Alternativa pentru Germania și Stânga (partide care se opun înarmării și, prin urmare, îndatorării) pot bloca modificarea constituției. Bundestagul care își încheie mandatul nu are minoritate de blocaj a extremelor dreapta și stânga. Este motivul pentru care viitorul cancelar încearcă să treacă cea mai importantă reformă înainte de a-și începe mandatul și înainte ca aleșii germanilor care îl vor învesti in funcție să-și preia mandatul. Este o mișcare politică dubioasă în termeni de legitimare democratică și este o palmă dată germanilor cărora, vreme de 15 ani, guvernul l-e apus că limitarea datoriilor este bătută în cuie, că nu se poate cheltui mai mult pentru școli, pentru poduri, drumuri sau sănătate. Lucrurile rămân la fel și acum: niciun ban pentru ajutoare pentru dezvoltare, niciun ban pentru drumuri, școli, pentru sănătate, cale ferată, cultură. În schimb, vor fi bani fără limită pentru arme, dar și pentru niște inițiative de protecție a mediului exagerate, concesia făcută Verzilor în schimbul voturilor din Bundestag. Totul la inițiativa unui politician carte nu este încă premier și cu aprobarea unui parlament care mai are o săptămână de mandat. Este ușor să ne imaginăm ce reacție ar fi avut presa europeană, acum mută, dacă vreun partid ”suveranist” ar fi speculat in acest mod ultima săptămână de mandat a parlamentului.

Ce vor face alegătorii de centru-dreapta ai CDU care au votat pentru politica fiscală sănătoasă propusă în campanie, dar care văd că alesul lor face concesii uriașe unui partid care are doar o săptămână de relevanță politică? Câți dintre ei se vor orienta către extremele spectrului politic? Și cât de departe va mai putea merge Germania cu menținerea ”cordonului sanitar” împotriva extremelor, dar care nu face decât să alimenteze aceste extreme politice și să erodeze democrația?