Gheorghe Piperea: Culmea penibilului (I)

Am găsit dovadă indirectă, dar indubitabilă, că epidemia NU a fost declarată niciodată în mod oficial pe teritoriul România.

Culmea penibilului cu care se poate acoperi o autoritate statală este că această dovadă se regăsește într-o ordonanță de urgență, emisă în 11 februarie 2020, chiar de guvernul Orban, cu scopul “pregătirii” pentru așa-zisul război contra covid-19 (cât de “eficientă” și de “coerentă” a fost această pregătire s-a văzut ulterior; pe parcurs, însă, președintele, premierul și “specialiștii” care s-au transformat ulterior în idoli falși ai stării de urgență/alertă, au bagatelizat riscul de răspândire a așa-zisei molimi).

Astfel, potrivit art 8 alin. 1 din OUG nr. 11/2020, în cazul epidemiilor/pandemiilor sau situațiilor de urgență de sănătate publică internaționale declarate de OMS, dacă există un risc iminent pentru sănătatea publică, cu respectarea Regulamentului sanitar internațional (2005), la propunerea Grupului tehnic de experți ai Ministerului Sănătății, ministrul Sănătății instituie carantină pentru persoanele care întră pe teritoriul României din zonele afectate, că măsură de prevenire și limitare a îmbolnăvirilor.

Așadar, carantina nu se instituie în mod discreționar de ministrul sănătățîi, ci numai DACĂ EXISTĂ un risc iminent pentru sănătatea publică, și numai cu respectarea unui regulament sanitar internațional, în baza unei propuneri a unui grup tehnic de experți. Oricum, carantină se instituie numai în ce ii privește pe cetățenii români care vin în țară din zonele afectate, nu și în privința celor de acasă.

Cu atât mai puțin epidemia/pandemia nu se declara în mod discreționar, ci numai cu întrunirea acestor condiții stricte. Era, deci, necesar un ordin distinct al ministrului Sănătății care să declare epidemie/pandemie pe teritoriul național.

A susține că starea de epidemie/pandemie se instaurează în virtutea inerției sau pentru că așa este peste tot în lume este ridicol și descalificant. Cu toate acestea, exact asta a declarat Guvernul, iar Curtea de apel a andosat (cel puțin aparent) această absurditate.

Cu sau fără respectarea acestor condiționalități, s-a emis un asftel de ordin în data de 12 martie, cu două zile înainte de instituirea stării de urgență, dar la mai mult de o luna de la emiterea OUG nr.11/2020.

Potrivit art. 1 alin.2 din Ordinul MS nr.414/2020, „se instituie măsura de carantină instituționalizată pentru persoanele asimptomatice care întră pe teritoriul României venind din zonele cu transmitere comunitară extinsă afectate de COVID-19 (zona roșie), pentru o perioadă de 14 zile, în spațîi special amenajate puse la dispoziție de către autoritățile locale”.

Faptul că acest ordin de instituire a carantinei se referă doar la cetățenii români care revin din străînătate înseamnă că lasă neacoperite celelalte situații, adică avem proba indubitabilă că în România, spre deosebire de orice alt stat membru al Uniunii Europene, nu s-a declarat în mod oficial starea de epidemie/pandemie.

Consecințele sunt incalculabile și se vor vedea după ce se vor fi declanșat procesele (penale sau civile) pentru malpraxis medical și pentru despăgubiri pentru falimentarea micro și macro a ecnomiei.

De precizat că Avocatul Poporului a atacat și textul art. 8 din OUG nr.11/2020 la CCR, întrucât stabilește limitări ale libertății de circulație a cetățenilor români, deși nu este lege, în sensul de act juridic al parlamentului. Dacă excepția se va fi admis – așa cum este previzibil – toți cei afectați vor putea cere despăgubiri și tragerea la răspundere penală a vinovaților, în principal a “statuilor” suite pe nedrept pe soclul pandemiei.

PS Întrucât, fără voia mea, dl Arafat m-a transformat într-un fel de adversar, pomenindu-mă mai peste tot pe unde îl duc periplurile sale zilnice multiple pe la televiziuni, îl întreb în mod public: care este actul juridic oficial care a instaurat starea de epidemie/pandemie în România? Cred că, de la înălțimea celor 63 de procente de încredere a publicului în domnia sa nu poate refuza un astfel de răspuns.