Gheorghe Piperea: Let’s be green (III)

Săptămâna trecută, certificatele de emisii de gaze cu efect de seră au atins prețul inimaginabil de 43 de dolari pe bucată.

În 2018, aceste certificate se tranzacționau cu 24 de dolari.

În 2017, cu 11 dolari.

În 2016, cu 5 dolari.

În septembrie 2018 scriam pe feisbuc că dublarea, într-un singur an, a prețului acestor certificate (24 de dolari, la data de 12 septembrie 2018) este echivalent cu falimentul Lehman Brothers. Dar realitatea este cu mult mai rea. Iată că prețul certificatelor de emisii de CO2 s-a dublat din nou de atunci, în mai puțin de 3 ani.

S-ar putea să vă întrebați de ce ne interesează să discutăm asemenea lucruri neimportante și plicticoase tocmai acum, când nu mai sunt paturi la ATI (în ciuda împrumuturilor de peste 30 de miliarde de euro făcute de Cîțu și a plăților de peste 10 miliarde de euro anual pe care le facem noi statului, cu titlu de CASS).

Există două motive esențiale pentru care această evoluție trebuie să ne pună serios în gardă – (i) creșterea puternică a prețurilor și (ii) falimentul iminent al unor companii importante ale economiei naționale, cu consecințe catastrofale în planul industriei orizontale și al locurilor de muncă.

Falimentarea „verde” a industriei și a economiei

Complexul Energetic Oltenia, care produce 30% din energia de pe piață și care are cca 20 de mii de angajați, avea în 2019 o datorie de peste 1,4 miliarde de lei acumulată din anii anteriori, în care nu a reușit să reducă emisiile de gaze cu efecte de seră sau măcar să le mențină la nivelul planificat. De fiecare dată când prețul certificatelor de CO2 a sărit (de la 5, la 11 și la 24 de dolari), CEO a primit în continuare certificate de la Agenția de Mediu, fără să le achite pe cele anterioare, care trebuiau restituite an de an, sub sanțiunea plății unor penalități colosale.

În prezent, prețul acestor certificate este de 43 de dolari, adică aproape dublu față de nivelul atins în septembrie 2018 și aproape cvintuplu față de nivelul atins în 2016.

Până la data de 30 aprilie 2021, adică până vinerea viitoare, Complexul Energetic Oltenia trebuie să achiziționeze 7.154.902 certificate. La prețul de 43 de dolari pe certificat, suma necesară este de 307,66 de milioane de dolari. Până în prezent, CEO a achiziționat 748.000 de certificate (cca 12% din necesar), în valoare de 32,18 milioane de dolari. Diferența înseamnă 275,48 milioane de dolari, sumă imposibil de adunat într-o săptămână.

Trebuie spus că, în decursul ultimilor ani, puterea publică a încercat să ajute CEO să achite aceste certificate de CO2, prin diverse mecanisme de ajutor de stat ori prin inchiderea „ochilor” administrative-fiscali. Ultima încercare de acest gen o reprezintă OUG nr.27/2021 pentru modificarea OUG nr.21/2021 privind acordarea unui ajutor de stat pentru restructurarea Complexului Energetic Oltenia¹.

Guvernul a alocat, cu acest titlu, suma de 241 de milioane de euro.

“Se aprobă acordarea unei finanțări sub formă de grant² Societății “Complexul Energetic Oltenia” – SA, în valoare de 1.180.446 mii lei, reprezentând echivalent în lei a sumei de 241,4 milioane euro (…) parte din ajutorul de stat pentru restructurare notificat la data de 4 decembrie 2020 (…), în scopul acoperirii necesarului de lichidități pentru susținerea activității Societății ”Complexul Energetic Oltenia” – SA și pentru achiziția parțială de certificate de emisii de gaze cu efect de seră aferente anului 2020″.

Se observă că, în ciuda titlului actului normativ, banii se alocă nu numai pentru achiziția parțială de certificate de CO2, ci și pentru susținerea activității curente.

Pe de altă parte, ordonanța intitulează la modul direct această subvenție drept ajutor de stat. Este evident că, la un moment dat, Comisia Europeană va lua în discuție această măsură și, cel mai probabil, va zice nein – das ist eine ajutor de stat ilegal, deci trebuie restituit, chiar cu riscul falimentului, așa cum deja a statuat în cazul CFR Marfă.

În orice caz sumele vizate de ordonanță se referă la anul 2020, și nu la anul 2021, fiind sunt insuficiente pentru achiziția de celor peste 6,4 milioane de certificate de CO2 lipsă, până la 30 aprilie. După acest termen maxim, intervin penalitățile, care vor adăuga un supliment masiv la datoriile deja enorme rezultate din povestea cu decarbonarea.

Și nu este tot ceea ce ar putea fi mai rău.

Atît suma anterioară de plată (1,4 mld lei), cât și suma care cu siguranță se va adăuga după 30 aprilie – pentru că CEO nu are de unde să plătească 7 milioane de certificate la 43 de dolari bucata – reprezintă ajutoare de stat ilicite, mascate sub forma unor proceduri administrative sau omisiuni. Dacă Agenția de Mediu nu va începe proceduri de executare, România riscă infringement.

Așa că cca 20 de mii de locuri de muncă, plus alte sute de mii din industria și comerțul orizontale, sunt în pericol.

Fiind cu spatele la zid, este clar că CEO nu mai are altă soluție decât insolvența. Printr-un plan de reorganizare se poate salva. Cu lobby politic, nu. În orice caz, nu cu impostorii, corupții și găinarii ori tablagii de la guvernare.