Conform Legii societăților comerciale, dacă administratorii constată că pierderile din activitate depășesc jumătatea activelor nete contabile (avere minus datorii supra doi), trebuie să convoace adunarea generală a acționarilor, pentru a decide fie dizolvarea societății*, fie reîntregirea capitalului social, prin plăți acoperitoare ale acționarilor. Reîntregirea capitalului nu este o majorare de capital social, ci o acoperire a pierderilor de către acționari. Cum se spune popular, acționarii aduc noi sume de bani de acasă, fără să primească acțiuni suplimentare.
În cazul în care, în termen de un an, nicio soluție dintre cele două expuse mai sus nu este implementată de acționari, orice persoană interesată, inclusiv un creditor, poate cere dizolvarea judiciară a societății.
Dacă activul net contabil este depășit ca valoare de pierderi, deci societatea are activ net negativ, atunci societatea este în dificultate financiară gravă, care reclamă insolvența și chiar falimentul. Acționarii păstrează, totuși, opțiunea reîntregirii capitalului, adică să vină cu bani gheață de acasă.
Sper că e clar până aici**.
Metrorex, societatea care operează metroul bucureștean, are pierderi de 190 de milioane de lei, care depășesc în mod sigur jumătatea activului net contabil, întrucât consiliul de administrație a convocat în două rânduri adunarea generală a acționarilor (o ședință a fost vineri, încă una va fi luni) în vederea dizolvării sau a reîntregirii capitalului prin plata pierderilor de către acționari.
De fapt, e un singur acționar, Ministerul Transporturilor, care va aduce acești bani “de acasă”, adică din taxele și impozitele noastre.
Nu putem ști dacă nu cumva pierderile depășesc activul net contabil, întrucât informația nu este publică, dar putem intui că așa e, din două motive:
(i) ministrul transporturilor a vorbit public despre insolvența Metrorex, pentru a le închide gura sindicaliștilor și a fezanda psihologic salariații în vederea unor concedieri colective;
(ii) compania franceză Alstom (care este în insolvență la ea acasă) are o creanță veche de doi ani contra Metrorex, în valoare de 125 de milioane de lei, rezultând din facturi de mentenanță, pentru plata căreia a cerut chiar insolvența Metrorex – dosarul este public, pe ecris, se poate consulta la Tribunalul București.
Așadar, să zicem că AGA de luni decide reîntregirea capitalului social și nu dizolvarea. Putem accepta că metroul bucureștean este esențial pentru București și chiar pentru țară – e cam singurul mod de transport în comun ecologic, eficient și relativ ieftin în care omul se poate deplasa în jungla urbană. De aceea, o plată din banii noștri a sumei de 190 de milioane de lei nu ar fi un capăt de țară. Dar Metrorex are datorii, iar acestea sunt scadente de mai mult de 60 de zile, fapt ce ar permite oricărui creditor aflat în situație de scadență depășită să ceară insolvența.
Să zicem că Metrorex, împănat cu niște lumini ale managementului selectate politic, ar vrea să continue biznisul fără să se pună sub protecția tribunalului prin insolvență. Pentru asta, ar trebui să obțină finanțare atât pentru continuarea activității curente, cât și pentru plata datoriilor istorice și a penalităților (sunt posibile și amânări de scadențe sau reduceri de datorii, dar pentru asta e nevoie de credibilitate, iar actualul management se pricepe, mai degrabă, la demolat cu ranga). Băncile nu vor finanța Metrorex decât cu garanție de stat. La fel și Alstom.
Dar garanția de stat e ajutor de stat, care poate fi acordat întreprinderilor franceze, germane, italiene sau olandeze, nu și celor românești.
Așa e în tenis…
Iar chestiunea reducerii costurilor nu se limitează la concedierea angajaților, ci trebuie să vizeze mai ales decăpușarea de contracte țintite și regizate și de sinecuri.
Or, aiasta nu se poate cu actualul management.
De aceea, mă tem că va ieși din joben “soluția” privatizării, mai precis, a transferului întreprinderii (minus salariații indezirabili), prin dare în plată, pentru stingerea datoriei către Alstom.
Pe final, voi susține că singura soluție pentru salvarea Metrorex ca întreprindere publică este insolvența, care să permită o reorganizare judiciară menită a redresa și a face rezilient metroul bucureștean. Această întreprindere este un uriaș sac cu bani – capacitatea de transport este de cca 20 de milioane de pasageri pe an, iar activitatea este un serviciu public esențial, care nu poate dispărea, motiv pentru care se primesc și subvenții de la stat. Numai că trebuie ca cineva să coasă sacul de bani, că e plin de găuri și, practic, e fără fund. Și cineva să păzească intrarea și ieșirea din sac, pentru a nu mai inunda căpușele de lichidități și a nu mai permite pătrunderea de agenți patogeni în organismul economic și social al întreprinderii Metrorex.
*odată dizolvată, o societate nu se mai poate lansa în afaceri noi, ci trebuie lichidată, adică averea este vândută, creanțele încasate sau abandonate și datoriile achitate, în măsura dată de lichiditățile obținute
**pentru mai multe detalii, a se vedea Gh. Piperea, Drept comercial român. Teoria generală, întreprinderea și insolvența, editura CH Beck, București, 2020, titlul referitor la societăți, capitolul despre reducerea capitalului social și cel despre dizolvare și lichidare.
Dacă faci cum ai făcut cu RADET ești bun adică l-ai închis definitiv. Ai luat milioane de dolari de la Primărie. In loc sa îl salveti tu l-ai băgat în faliment.