În emisfera nordică, trăim în prezent o serie de valuri de căldură care, pe alocuri, depășesc 40 de grade Celsius. Iulie a fost cea mai fierbinte lună înregistrată, potrivit Națiunilor Unite.
La aceasta se adaugă și fenomenul El Niño care a revenit anul acesta și care se caracterizează prin creșterea temperaturii Pacificului; de acolo, cresc și temperaturile Atlanticului, Mediteranei și Oceanului Indian. Furtunile, inundațiile, seceta, sunt câteva dintre efectele acestui fenomen.
Pescuitul este mult redus, deoarece peștii coboară la nivel în căutarea apelor mai reci. Un dezastru economic în Chile sau Peru, țări în care pescuitul este un capitol important al economiilor lor.
Suntem „într-o eră a fierberii globale”, a subliniat secretarul general al Națiunilor Unite, Antonio Guterres; schimbările climatice nu mai sunt o chestiune de viitor ci există în prezent și sunt terifiante; iar acesta este doar începutul”, adaugă Guterres.
Dar există încă o situație mai alarmantă și mai terifiantă. În urmă cu 2,6 milioane de ani, în Pleistocen, a avut loc glaciația planetei Pământ, care a durat până la limita a 11.700 de ani. Dar, anterior, au existat situații similare. Cea mai veche glaciație datează de 570 de milioane de ani în Precambrian.
Ultima perioadă glaciară din Canada datează de 21 de ani, când aproape întreaga țară era acoperită de gheață. Nordul Statelor Unite a suferit o situație identică.
Poate apărea o altă perioadă a erei glaciare în următorii ani? Oamenii de știință au fost împărțiți între cei care nu cred așa, și cei mai alarmiști care estimează că ar putea începe în doar trei sau patru ani.
De unde frica? Curenții oceanici sunt esențiali pentru coordonarea schimbărilor în ciclurile temporale. Circulația oceanică compensează gradienții de temperatură și densitate ai maselor de apă.
Dacă acești curenți oceanici ar slăbi sau s-ar opri în Atlanticul de Nord, de exemplu, ar urma o răcire pe scară largă. Temperatura din Europa ar scădea cu câteva grade, producând modificări importante ale precipitațiilor la tropice. În Europa, precipitațiile sub formă de zăpadă ar crește singular.
Marile ninsori care au loc în Statele Unite nu se produc și în Europa din cauza influenței pozitive a Gulf Stream. Dar dacă se oprește, europenii ar avea căderi de zăpadă la fel de semnificative precum cele care au loc în America. Cu alte cuvinte, fără Gulf Stream, Europa ar suferi mai multe luni de zăpadă și pământ înghețat.
Prăbușirea curenților oceanici într-o anumită perioadă de timp este studiată de grupuri de oameni de știință de pe tot Globul. Unii dintre ei consideră că perturbarea schimbărilor climatice ar duce la o eră glaciară pe continentul european.
Deci, pe măsură ce schimbările climatice se intensifică, circulația de retur atlantică meridională slăbește. Jurnalul „Nature Communications” a publicat luna aceasta un studiu științific în care se afirmă că prăbușirea curenților oceanici ar putea avea loc într-un interval de timp cuprins între 2015 și 2095, 2057 fiind mai probabil.
Semnele de slăbire a curenților sunt evidente, dar situațiile deja avansate care sunt puțin mai puțin decât apocaliptice sunt mai mult speculative decât probabile.
Povesti pt. zapaceala oamenilor ,nimic altceva !