Grand Prix-ul NASA a fost „adjudecat” în România!

Bogdan Cionca, Anca Gheorghe, Cristian Dragomir, Raluca Turcu şi Maria Uzum sunt cei cinci elevi care, îndrumaţi de profesoara lor de fizică, au muncit la proiect timp de două luni. Au proiectat o staţie spaţială, pe care au numit-o Aurora, şi au câștigat premiul cel mare la concursul organizat de NASA. Luna viitoare vor merge în America pentru a-şi ridica premiul. Ioana Stoica, profesor de fizică şi coordonator de proiect, ne-a oferit amănunte.

Cum s-a ajuns la relaţia cu Agenţia Spaţială Americană – NASA?

Am avut două burse la NASA, există un program pentru profesori care se numeşte Space Academy for Educators. Am absolvit în 2007 prima parte a programului, în Huntsville, Alabama. Şi am descoperit acolo un program cu totul şi cu totul special. Se numeşte NASA Educational, în care sunt o mulţime de proiecte, lecţii speciale, materiale didactice de excepţie, de la animaţii pe care le poţi folosi la ore, planuri de lecţii, idei de testări. Asta a fost portiţa, contactul, deschiderea, după care mi-am implicat elevii într-o mulţime de proiecte.

Cei de la NASA ne trimit tot felul de invitaţii la concursuri şi eu aleg din invitaţiile respective pe cele care cred că se potrivesc cel mai bine profilului elevilor noştri. La început mă familiarizez eu bine de tot cu proiectul, paşii care trebuie urmaţi şi îmi dau seama dacă proiectul este potrivit.

Absolut toate misiunile NASA au şi o parte educaţională. În timp ce misiunile respective sunt în desfăşurare, elevii sunt pregătiţi în cadrul unui proiect ce ţine exclusiv de acea misiune.

Cum vă selectaţi copiii care participă la aceste proiecte?

Nu există o asemenea selecţie. Le comunic doar tema, din câţi membri trebuie formată echipa respectivă şi ei îşi formează grupurile de lucru după cum doresc, după afinităţi. Iar eu, ca profesor, îi îndrum.

Vi s-a comunicat că aţi câştigat marele premiu. Ce înseamnă acest Grand Prix NASA?

În proiecte sunt implicaţi elevi de la clasa a IX-a până la a XII-a. Există două categorii de vârstă – clasele IX-X şi XI-XII – , proiecte pentru o singură persoană, pentru small-team, cu maximum şase elevi, şi pentru large-team, în care poate fi implicată întreaga clasă. Premiul cel mare, pentru fiecare categorie în parte, se acordă după ce la NASA se primesc dosarele din toată lumea şi, bineînţeles, după jurizare.

Să revenim la proiectul câştigător. Ce temă a avut?

Trebuia imaginată şi descrisă o colonie spaţială, un aşezământ, un posibil alt leagăn pentru omenire. Şi copiii trebuiau să aducă staţia în forma finală. Proiectul are şi o parte de fizică destul de complicată, pentru că era necesar ca elevii să argumenteze unde anume îşi plasează colonia respectivă, să studieze practic zona de echilibru pentru cel de-al treilea corp – în speţă staţia spaţială – plasat între două corpuri cereşti, în cazul nostru între Pământ şi Lună. Apoi s-a calculat un câmp magnetic creat artificial, similar cu al Pământului, generarea gravitaţiei artificiale, a protecţiei împotriva radiaţiilor, apoi s-a trecut la construcţia virtuală a staţiei, mergându-se până la amănunte legate de mobilier, viaţa de zi cu zi, inclusiv sistemul de învăţământ şi de sănătate în interiorul coloniei.

S-a reuşit pentru că elevii sunt dedicaţi şi muncitori, îşi folosesc cunoştinţele din toate domeniile, sunt foarte buni la informatică şi se simte acest lucru, proiectul e deosebit.

Ce s-a întâmplat când aţi primit vestea?

N-am apucat încă să realizez, să mă bucur, pentru că tocmai pregăteam Olimpiada Naţională de Fizică şi s-a întâmplat ca, la aflarea veştii, una dintre elevele din echipa câştigătoare să fie chiar lângă mine, fiind olimpică la fizică. Era şi 1 aprilie, nu prea ne venea să credem. Am intrat pe site, m-am convins că aşa e, că nu-i o păcăleală, i-am anunţat pe ceilalţi copii şi nici ei n-au crezut, spuneau că-i păcăleală. M-aşteptam la un premiu, dar nu la Grand Prix! Oricum, elevii noştri au mai câştigat un premiu I şi două premii II.

Şi ce presupune acest Grand Prix? Primesc vreo bursă?

Presupune o sumă de 5.000 de dolari pentru întreaga echipă, dar fiind două echipe câştigătoare – am fost la egalitate cu o echipă din Statele Unite -, premiul se împarte la doi. Dar nu contează mult aceşti bani, ci este prim pas câştigat în viaţă, porneşti cu un alt moral, cu încredere. Cea mai grea parte a acestor proiecte este să înveţi să lucrezi în echipă. Este un câştig fantastic.

De pe orbită să revenim pe pământ… Iată că se poate şi la noi, în condiţiile în care învăţământul a fost bulversat total. Cum s-ar putea ca şi alţi copii din România să aibă o educaţie bună şi realizări pe măsură?

E nevoie în primul rând de profesori cu dăruire, pentru că e vorba de foarte mult timp pe care-l petreci alături de ei, pe de-o parte, şi de nervi mulţi pe de altă parte, pentru că nu-i uşor să duci la capăt un asemenea proiect, dacă eşti pretenţios. Ştiţi cum e…. după aceea ei realizează că de fapt a fost spre binele lor să fiu un pic mai exigentă. Nu cred că le convine întotdeauna abordarea mea, însă partea frumoasă este că mulţi dintre ei continuă. De exemplu, din clasa la care am fost dirigintă anul trecut, mulţi au ales să studieze aeronautica în Olanda.

Am ajuns să discutăm despre şansa de a pleca în străinătate. Cum facem să-i ţinem aici?

Să ştiţi că nu trebuie să-i ţinem. E foarte bine că se duc să înveţe ’’afară’’, să capete experienţă, să aibă parte de şcoli cu tradiţie, să înveţe ceea ce noi, deocamdată, nu-i putem învăţa. Dar după ce au acumulat cât au acumulat, ideea e să-i aducem, să folosim ceea ce au învăţat. Însă e nevoie de o voinţă ce ţine mai mult de factorul politic şi mai puţin de noi, cei din învăţământ.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.