Hârtiile oficiale (17)

Moto: „Hârtiile oficiale reprezintă fundamentul neprețuitei stabilități“ (Legiuitorul universal)

Regulile de transmitere a hârtiilor oficiale

Din punctul de vedere al transmiterii de la emiţător la receptor, hârtiile oficiale sunt de două feluri: unele se transmit, iar altele nu se transmit.

Hârtiile oficiale care se transmit onor cetăţenilor

Hârtiile oficiale care se transmit onor cetăţenilor pot fi în plicuri poştale, sub formă de citaţii sau drept invitaţii pentru preluare. Este, desigur, vorba de hârtiile oficiale importante doar pentru tine, celelalte hârtii oficiale au alte reguli de transmitere. (De exemplu, prin afişare stradală, prin media etc.)

1. a) Hârtiile oficiale care se transmit onor cetăţenilor în plicuri poştale reprezintă o dovadă a respectului autorităţilor faţă de individ. Plicurile sunt timbrate pe spezele emitentului, speze ce vor fi, bineînţeles, recuperate ulterior, de pildă, din amenzile la care vor face referinţă scrisorile. În felul acesta, autoritatea emitentă dă dovadă de deplină încredere în cetăţean, oferindu-i acest avans. (Cum majoritatea hârtiilor oficiale se transmit cetăţenilor în plicuri poştale recomandate, desigur, şi taxa porto este mai mare şi totuşi autorităţile avansează şi în cazurile acestea plata transportului.)

Dacă adresantul nu se află la domiciliu, el va trebui să se prezinte – personal şi cu actul de identitate asupra sa – la oficiul poştal indicat pe aviz. Dacă n-o va face în termenul prevăzut – fiind plecat din localitate, bolnav sau mort –, va primi o nouă hârtie oficială prin care i se va notifica şi amenda (plus majorările) pentru întârziere.

1. b) Hârtiile oficiale care se transmit onor cetăţenilor sub formă de citaţii au, în general, acelaşi parcurs ca şi hârtiile oficiale care se transmit onor cetăţenilor în plicuri poştale, diferenţa ţinând doar de gradul de solemnitate pe care le degajă: una este să găseşti un plic cu o hârtie oficială în cutia poştală, plic care datorită etichetei expeditorului te va face să ai timp să intri în casă şi să iei, preventiv, un calmant, înainte de a-l deschide, şi alta e să găseşti în cutia poştală o citaţie care să te ia pe nepregătite, fără să mai ai timp să intri în casă şi să iei, preventiv, un calmant înainte de a citi somaţia.

Însă nici acesta nu este cazul cel mai înspăimântător: istoria ne prezintă destule situaţii când citaţia este adusă la domiciliul adresantului chiar de către un organ de urmărire în uniformă, astfel ca toţi vecinii să-ţi poată vedea faţa când vei deschide uşa. (Curierul în uniformă poate fi înarmat sau nu, în funcţie de solemnitatea momentului.)

1. c) Şi mai există şi o a treia situaţie privind citaţiile: când acestea nu sunt transmise printr-un curier în uniformă (înarmat sau nu, în funcţie de solemnitatea momentului), ci prin poştă. Dar nu citaţiile propriu-zise, ci doar indicarea unei anumite date când trebuie să te prezinţi la organul de urmărire fiscală ori penală (niciodată direct la puşcărie). Nici hârtiile oficiale ce constituie invitaţii pentru preluare nu diferă de celelalte forme de transmitere a hârtiilor oficiale. La fel ca şi citaţiile în care nu se specifică pentru ce este invitat onoratul cetăţean să dea socoteală, şi în cazul hârtiilor oficiale ce constituie doar invitaţii pentru preluarea adevăratei hârtii oficiale reprezintă roadele experienţei străvechi care ne învaţă – fără putinţă de tăgadă! – că pe suspect este bine să-l laşi să fiarbă cât mai multă vreme în suc propriu. (În unele ţări cu o democraţie foarte dezvoltată, asemenea invitaţii de preluare a unor hârtii oficiale fac parte din strategia verificării integrităţii cetăţenilor: aceştia, aleşi în mod aleatoriu, sunt somaţi să se prezinte la o anumită dată şi la o anumită oră la un organ al puterii, fără a li se specifica pentru ce. Rezultatul este că onoratul cetăţean se va întreba atât de mult cu ce a greşit până ce-şi va da singur un răspuns şi se va prezenta cu vina găsită de el însuşi la data şi ora indicate la organul puterii.)

Hârtiile oficiale care nu se transmit direct de la emiţător la receptor

Hârtiile oficiale care nu se transmit direct de la emiţător la receptor sunt Legile, Hotărârile de Guvern, Ordonanţele, Ordinele de Ministru etc. Acestea apar în Monitorul Oficial. Deoarece, după cum bine se ştie, necunoaşterea unei asemenea prevederi nu exonerează răspunderea făptuitorului, este recomandabil ca fiecare onorat cetăţean să studieze zilnic cel puţin timp de şase ore documentele proaspete şi să le compare cu cele mai vechi. (În funcţie de ţară, în unele locuri se recomandă pentru un astfel de studiu patru ore şi treizeci de minute/zi, în altele se poate ajunge până la nouă ore/zi.)

Studiul zilnic al documentelor oficiale este atât de important fiindcă, aşa cum am arătat la 3., „Măsurile tranzitorii ale hârtiilor oficiale“, „Unele hârtii oficiale – de fapt, majoritatea! – au o perioadă de valabilitate limitată. Ele nu sunt decât expresia scrisă a unor prevederi legale, iar legile se schimbă în funcţie de momentul istoric, de dezvoltarea economică, de partidele la putere, de capriciile unor conducători ori de starea atmosferică în care sunt obligaţi să lucreze legiuitorii“.

Deci hârtiile oficiale transmise la destinatar, la fel ca şi cele ce nu se transmit direct, sunt obligatoriu de studiat şi de cunoscut de către toţi cetăţenii. Că altfel, desigur, n-ar fi decât haos!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.