Hârtiile oficiale (37)

Moto: „Hârtiile oficiale reprezintă fundamentul neprețuitei stabilități“ (Legiuitorul universal)

  1. Hârtiile oficiale provenite din comunicate amplu difuzate de către anumite foruri profesionale sau organizaţii civice (continuare)

Atenţie! O campanie ce se respectă nu se va opri aici. Autorii Apelului vor tipări şi ei hârtii cu antet, număr, dată, titlu, (eventual) conţinut, parafă şi semnături competente pe care le vor îndesa şi ei în cutiile poştale ale onor cetăţenilor de bună credinţă, hârtii care vor conţine adevăratele aspecte ale problemei, aspecte atât de grav denaturate de opozanţi. (Ce?! Autorii Apelului n-au constatat că hârtiile oficiale sunt mult mai importante decât documentele difuzate prin media? Bineînţeles că autorii Apelului au constatat că hârtiile oficiale sunt mult mai importante decât documentele difuzate prin media! Aşa că vor sesiza negru pe alb aberaţiile promovate în mod atât de revoltător de către opozanţi, având grijă ca hârtiile oficiale în facsimil să fie difuzate şi pe internetul care, conform dialecticii, câştigă tot mai mult teren).

Iar opozanţii, la rândul lor,…

Însă „Dintr-o luptă mică nu rezultă o glorie mare!“ ar fi spus chiar Sofocle.

Aşa că va câştiga partea aptă de a investi mai multe fonduri în tipărirea şi distribuirea acestor hârtii atât materiale, cât şi virtuale. „De unde acele fonduri?“ Aceasta este o întrebare răutăcioasă pe care mai bine n-o puneţi, pentru că s-ar putea întâmpla să vă pomeniţi în cutia poştală cu nişte hârtii oficiale care o să vă facă să vă regretaţi curiozitatea deplasată!

Anexă

Consecinţele întrebărilor stupide ale unora ce se cred mereu mai deştepţi decât cei din jurul lor

Voi repeta că nu degeaba se arată limpede în Septuaginta calităţile excepţionale ale tăcerii, ca să nu-l mai amintim şi pe însuşi poetul Simonides care, conform lui Syrus, a recunoscut că niciodată nu s-a căit când a tăcut, dar că a regretat adesea că a vorbit. Degeaba! Unii oameni, asemenea lui Cristian Ştrulovici, vor să pară mereu mai deştepţi decât cei din jurul lor.

Numitul Cristian Ştrulovici n-a ascultat de aceste sfaturi înţelepte şi a întrebat – de trei ori, după unii, de patru ori, după alţii – (în timpul tradiţionalei partide de canastă de la cafeneaua L&L): „De unde au avut domnii de la Primărie bani pentru atâtea hârtii azvârlite în cutiile poştale ale contribuabililor. Nu cumva de la contribuabilii înşişi?“ Mirel Kopler i-a şoptit să se concentreze pe joc şi să termine cu asemenea vorbe fără rost. Dar Cristian Ştrulovici, după prostul său obicei, nu şi nu! Aşa că a mai pus aceeaşi întrebare stupidă de încă două ori (după alţii, chiar încă de trei ori). Consecinţa a fost că tradiţionala partidă din seara aceea a fost întreruptă pentru că Mirel Kopler şi-a adus brusc aminte că trebuie să termine nişte lucrări urgente, iar învăţătorul Vasi Stentor a fost lovit din senin de o puternică durere de cap. Şi Luca Doianovici a primit un telefon şi a părăsit în grabă cafeneaua. Nu mai departe de a doua zi, nesăbuitul Cristian Ştrulovici, vrând să fie mereu mai deştept decât cei din jurul său, a trebuit să spună în faţa autorităţilor în drept unde a fost el în noaptea de 3 spre 4 martie, când a fost ucisă în mod bestial minora Pupi A. Larsen, fără ca odiosul criminal să fi fost identificat. Degeaba a susţinut nesăbuitul Cristian Ştrulovici că în noaptea fatidică de 3 spre 4 martie a dormit acasă în patul său, că nu a putut aduce nici o dovadă suficientă pentru a se disculpa, mărturiile rudelor de gradul I nefiind luate în seamă. A rezultat un dosar cu 243 (două sute patruzeci şi trei) de file, conţinând hârtii cu antet, număr de înregistrare, dată, titlu, (eventual) conţinut, semnăturile responsabile şi ştampile. (Ulterior, cercetând în arhivă, s-a constatat că foile 201 şi 209 au dispărut…). Până la urmă, Ştrulovici a fost achitat din lipsă de probe, dar dosarul există şi poate fi oricând redeschis!

Cazul acesta reprezintă o atenţionare cât se poate de explicită pentru cei care, asemenea amintitului Cristian Ştrulovici n-au studiat cu atenţie Septuaginta, n-au auzit de poetul Simonides din Keos şi pun întrebări răutăcioase pe care mai bine şi le-ar înghiţi! Altfel, s-ar putea întâmpla să se pomenească, la fel şi C. Ş., în cutia poştală cu nişte hârtii oficiale care o să le facă să regrete vorbăria atât de deplasată!

  1. Hârtiile oficiale ale noii puteri importante doar pentru noi

Acestea sunt de la sine înţeles şi nu vom insista asupra lor, fiind evident că ele îşi exercită valabilitatea doar asupra cetăţenilor care au intrat în sfera de influenţă a noii puteri. Singurul lucru de amintit în cadrul acestui (sub)capitol îl reprezintă situaţia indivizilor care, în accepţiunea noii puteri, îşi pierd calitatea de cetăţeni. Aceştia fie sunt anihilaţi fizic ori reeducaţi în instituţii speciale, fie sunt extrădaţi. Însă istoria a dovedit că există şi cazuri când se întâmplă ca unele asemenea elemente ale trecutului (de tristă amintire) să supravieţuiască în mijlocul restului populaţiei: pe hârtie ei rămân cetăţeni, dar în realitate ei nu mai sunt cetăţeni. Aşa că, în vreme ce hârtiile oficiale ale noii puteri sunt şi trebuie să fie acceptate cu entuziasm de adevăraţii cetăţeni, ele nu sunt acceptate decât cu făţărnicie de către falşii cetăţeni. Ceea ce nu împiedică oficialităţile să-şi exercite toate prerogativele asupra întregului teritoriu, inclusiv asupra falşilor cetăţeni.

Rămâne exemplar cazul lui. Gyuri Vasilovici Smith. Lui Gyuri Vasilovici Smith nu i-a ajuns că avea o origine atât de imposibilă, neputând să dovedească din ce neam face parte, că a rămas şi fără cetăţenie în urma evenimentelor din 4 Mai. Fără o apartenenţă clară la nici un neam şi la nici un stat, Gyuri Vasilovici Smith a continuat să locuiască pe Strada Gării nr. 16 etajul III, apartamentul 45. Apatrid sau nu, Gyuri Vasilovici Smith, rămânând în continuare pe Strada Gării nr. 16 etajul III, apartamentul 45, a plătit impozitul la fel ca oricine trăia pe teritoriul unde oficialităţile au dreptul – şi datoria! – să-şi exercite toate prerogativele. Aşa că a plătit şi el impozitul datorat statului care are dreptul – şi datoria! – să-şi exercite toate prerogativele asupra întregului său teritoriu, inclusiv asupra falşilor cetăţeni. La un moment-dat, la vreo patru luni după evenimentele din 4 Mai, Gyuri Vasilovici Smith a dispărut. După ce a dispărut de pe Strada Gării nr. 16 etajul III, apartamentul 45, Gyuri Vasilovici Smith ar fi trebuit să plătească în continuare impozitul la fel ca oricine trăia pe teritoriul unde oficialităţile au dreptul – şi datoria! – să-şi exercite toate prerogativele. Dar fiindcă a dispărut de pe Strada Gării nr. 16 etajul III, apartamentul 45, Gyuri Vasilovici Smith nu a plătit în continuare impozitul la fel ca oricine trăia pe teritoriul unde oficialităţile au dreptul – şi datoria! – să-şi exercite toate prerogativele. Aşa că în cutia poştală nr. 45 din holul de pe Strada Gării nr. 16 s-au adunat vrafuri-vrafuri de citaţii cu plăţile datorate şi cu majorările legale, aşa cum e precizat în Lege, citaţii prevăzute cu antet, număr, dată, titlu etc. Astăzi, sumele se ridică la de opt ori valoarea apartamentului şi este de aşteptat să crească la valoarea întregii clădiri. Sigur, Statul ar putea să pună sechestru pe apartamentul 45, dar Gyuri Vasilovici Smith pare „o investiţie mai favorabilă”, după cum s-a pronunţat consilierul financiar şef Tom R..

„Şi dacă Gyuri Vasilovici Smith a murit?“ l-a întrebat un jurnalist pe consilierul financiar Tom R.. Acesta, un funcţionar excelent pregătit, i-a răspuns doct, citându-l pe Charles Panati, autorul „Cărţii sfârşiturilor“: „Moartea (la fel ca şi viaţa) începe să fie percepută ca un proces, un eveniment de durată. Spiritul sau personalitatea ar putea să nu dispară doar pentru că inima şi plămânii s-au oprit temporar, pentru că indicatorul activităţii cerebrale este pentru scurtă vreme zero”. Pentru scurtă vreme? În cutia poştală nr. 45 din holul de pe Strada Gării se tot adună vrafuri-vrafuri de citaţii cu plăţile datorate şi cu majorările legale, aşa cum e precizat în Lege, citaţii prevăzute cu antet, număr, dată, titlu etc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.