Alegerile prezidenţiale din Statele Unite sunt alegerile celei mai importante democraţii din lume. Acum, în preajma marelui eveniment, mulţi se întreabă care este situaţia peste Ocean în preajma zilei de 8 noiembrie. Astfel, pe când trendul general este favorabil candidatei democrate Hillary Clinton, având 5% în plus din voturi la nivel naţional, asistăm la o răsturnare de situaţie greu de crezut, publicată recent pe site-ul publicaţiei The Hill: Donald Trump şi Hillary Clinton sunt la egalitate, cu 41% din preferinţele de vot (conform unui sondaj de opinie efectuat de Investor’s Business Daily / Techno Metrica Market Intelligence)! Faţă de acest şoc, primim, chiar din rândul republicanilor, o veste liniştitoare: „The Polls Are Wrong (sondajele sunt greşite). Donald Trump e mai jos cu 5 sau 6 puncte decât Clinton”. Totuşi, în acelaşi timp, în mod propagandistic, cifrele favorabile doamnei Clinton sunt văzute drept „rezultate false”: „Republicanii sunt convinşi că Trump a dat lovitura. Mulţi dintre ei cred că sondajele din ziare şi de la televiziuni nu sunt corecte, ascunzând voturi în favoarea candidatului lor. În realitate, el are probabil două sau trei căi prin care poate învinge, în timp ce Hillary Clinton are zece. Ea va câştiga cu 5 sau mai multe puncte”, comentează nimeni altul decât republicanul Carter Wrenn. Pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă, l-am abordat pe tânărul politolog Radu Magdin, unul din tinerii analişti din România.
”La capitolul valori, Trump a punctat prin atacarea valorilor celorlalţi, iar la viziune a rămas imprecis”
Ce a ştiut Trump să puncteze mai bine?
Leadershipul (arta conducerii) presupune patru elemente cheie: voinţă, valori, viziune, (poveste de) viaţă. Trump a ştiut mai bine decât toţi contracandidaţii săi să puncteze în contextul politic actual din SUA, a capitalizat cel mai bine, prin mesaje simple, frustrarea electoratului american faţă de „establishment” (grupul conducător). Aş spune că mesajele simple şi clare ale lui Trump, spuse cu siguranţa celui care repetă „nimeni nu e mai bun ca mine, nimeni nu face mai mult ca mine”, au făcut ca el să devină întruchiparea optimă a voinţei mulţimii nemulţumite. La capitolul valori a punctat prin atacarea valorilor celorlalţi, iar la viziune a rămas imprecis, punând mai mult accent pe logica „dacă eu am reuşit, şi America va reuşi cu mine”; povestea sa de viaţă a prevalat. În rest, tehnic vorbind, orice campanie electorală se bazează pe câteva aspecte cheie: cifrele sondajelor de opinie, negocierile din pre-campanie şi negocierile ulterioare, cu menţiunea că Trump a negociat în forţă, mergând pe ideea de tăvălug. În final, putem spune că matematica emoţională a învins percepţia de partid şi „underdogul” (câinele defavorizat în luptele din arenă) a înfrânt establishementul republican, forţându-l să se alinieze în spatele său.
Să vorbim şi despre Hillary Clinton, soţia fostului preşedinte Bill Clinton. Vom avea iarăşi o familie la preşedinţia Americii, după tatăl şi fiul Bush?
Lucrurile sunt foarte diferite în cazul democraţilor: underdogul democrat, Sanders, nu a învins-o pe Hillary Clinton, omul establishmentului. Aş spune că, dacă publicul american a refuzat un al treilea Bush, încă din faza primarelor, a acceptat un al doilea Clinton. Rămâne de văzut însă dacă acest triumfalism, promovat în ziarele şi televiziunile din SUA, nu se va întoarce împotriva candidatei democrate prin simplul fapt al empatiei de ultimă oră a publicului cu Trump, care se victimizează raportat la atacurile media la adresa lui, precum şi la posibila rămânere acasă a unei părţi din electorat, deja prea sigur că va câştiga Clinton. Candidata democrată are o problema de mobilizare; am dubii că va fi o victorie prea categorică împotriva lui Trump.
“Cred că rar am văzut un candidat precum Trump, care are un grad rar de demagogie, populism şi tupeu”
S-a spus că actuala campanie electorală este cea mai dură şi mai murdară din ultimele decenii. Este adevărat?
Cred că rar am văzut un candidat precum Trump, care are un grad rar de demagogie, populism şi tupeu. Însă mesajul său fiind simplu şi clar, ca al oricărui populist care se respectă, prinde, căci vorbeşte în termeni de nevoi conştientizate, nu de soluţii. Clinton e mai profesionistă, mai cerebrală. Pe de altă parte, să nu uităm că şi Ponta a fost mai bine pregătit decât Iohannis la dezbaterile televizate, aşa cum Clinton este azi faţă de Trump. Alţi factori, care pot crea surprize, sunt cei legaţi de amestecul extern,campaniade anul acesta are o miză geopolitică foarte ridicată. Într-un context în care Asia devine din ce în ce mai competitivă economic, Orientul Mijlociu este măcinat de numeroase conflicte, Europa are probleme intestine şi Rusia dă testul revenirii ca mare putere, se aşteaptă un leadership puternic, fidel aliaţilor, nu lui Putin, din partea Washingtonului. S-a încercat demonizarea lui Trump ca omul ruşilor, dar rămâne de văzut dacă va funcţiona. Totodată, o altă explicaţie a înverşunării acestei campanii electorale ţine şi de mesajele cu care candidaţii au ieşit la rampă, şi de natura atacurilor, Trump repetând, de exemplu, tot timpul „escroaca de Hillary” şi încercând să o ştampileze ca pe un politician corupt.
Unii senatori şi politicieni republicani au anunţat că nu-l vor vota pe Donald Trump. În schimb, îl iubesc oamenii de afaceri, conservatorii, „sudiştii”. Chiar reprezintă Trump „valul” care va mătura sistemul occidental actual?
Sper să nu, însă candidatul republican are avantajul de a se adresa unui public ţintă dezamăgit, cu valori conservatoare şi foarte bine înrădăcinate, pentru care Washingtonul, establishmentul, a devenit o anatemă. Această tipologie electorală, o dată convinsă, îşi va schimba cu greu opţiunea de vot. De aceea, marja procentuală din sondajele de opinie nu se va schimba, în ciuda numeroaselor mesaje anti-susţinere. Să nu uităm că fanii găsesc mereu scuze favoriţilor lor, ba că a făcut declaraţiile urâte cu privire la femei acum un deceniu, şi că nu mai e aşa acum, ba că e o conspiraţie a sistemului împotriva lui. Candidatul Donald Trump, în opinia acestui tip de electorat, are puterea de a provoca empatie şi simpatie, şi mă tem că şi o parte din electoratul încă nehotărât va urca în barca lui pe ultima sută de metri, deci meciul va fi strâns. Pe de altă parte, aş vrea să vă semnalez că Washingtonul este o capitală cu mulţi oameni puternici. De aceea, nu va merge ca noul preşedinte să facă chiar tot ce vrea. Există pârghii instituţionale de frânare a unui „atom liber”, aveţi încredere în Congres, Pentagon, diplomaţia SUA; chiar şi cu Trump preşedinte America nu se va schimba fundamental la faţă.
Marele actor Robert De Niro îl desfiinţează pe Donald Trump: “derbedeu”, “strident de prost“ şi “o ruşine pentru ţară”. “Mi-ar plăcea să-i trag un pumn în faţă”. Care este părerea dumneavoastră?
În orice campanie electorală, spiritele sunt mai încinse şi emoţia este mult mai puternică. De Niro nu este un exemplu singular, mulţi actori şi-au pus imaginea la bătaie, în scop electoral: Steven Seagal, care îşi anunţase candidatura pe postul de Guvernator deArizona; celebrul guvernator deCalifornia, Arnold Schwarzeneger, şi Clint Eastwood fiind alte două exemple emblematice. Lista poate continua. Madonna a făcut recent chiar o propunere indecentă pentru a aduna voturi pentru Clinton. Și eu aş prefera, de departe, o Preşedinţie Clinton, însă nu cred că Trump „va vinde Europa Rusiei”; din nou, există pârghii sistemice în Statele Unite, nu poţi face chiar tot ce vrei ca preşedinte.
“Indiferent cine va ieşi preşedinte, relaţia cu SUA va rămâne importantă, atât la Bucureşti, cât şi la Washington”
Ce ar însemna pentru România alegerea lui Donald Trump la Casa Albă?
România este un aliat cheie în zona militară şi de intelligence a Statelor Unite şi un important membru NATO, în special din cauza poziţionării strategice. Indiferent de rezultat, România îşi va păstra parcursul şi calitatea parteneriatului extern. Desigur, în cazul în care SUA pivotează mai clar în afara Europei, noi vom fi tentaţi, în mod natural, să ne întărim pe flancul european. Indiferent cine va ieşi preşedinte, relaţia cu SUA va rămâne importantă, atât la Bucureşti, cât şi laWashington, iar prioritatea noastră ar trebui să fie acum creşterea calităţii relaţiilor economice; să dublăm un parteneriat strategic pentru o prosperitate comună.
Sunt bune şi realizabile ideile anunţate de Trump în campanie?
Este o expresie celebră: „Retorica nu e politică”, adică nu tot ce se spune se transformă în politici publice. Rămân la convingerea că Donald Trump se adresează unui public pentru care mesajul emoţional funcţionează şi prinde mult mai puternic faţă de cel raţional, şi încearcă să puncteze pe câteva elemente cheie, inclusiv pe ideea „fiecare cu problemele sale”, americanii fiind mai puţin dornici de expansiune globală decât în trecut.
Trump speculează antipatia americană faţă de extremismul islamist, şi promite că va interveni direct în luptă, în Siria şi Irak, că va filtra cu exigenţă intrarea islamiştilor în SUA. Pot toate acestea să-i aducă mai multă simpatie din partea alegătorilor?
Cu siguranţă. Acest tip de mesaje este bine calculat, şi în campania electorală nimic nu este lăsat la voia întâmplării. O bază de oameni care este împotriva islamismului şi împotriva implicării Statelor Unite în conflictele mondiale există, pe fondul nemulţumirii raportat la actuala administraţie Obama. Totodată, se pune accentul pe tăria militară americană, dacă va fi cazul, ca o componentă puternică a lozincii „Make America Great Again”. Soluţii populiste de genul: “vom mătura cu toţii, pentru că noi suntem cei mai buni şi capabili să facem asta” sunt primele care rezonează cu valorile de viaţă ale acestui tip de electorat pe care îl ţinteşte Trump.
Economiştii de la Credit Suisse îi dau lui Trump maximum 10% şanse de a câştiga Preşedinţia SUA. Cum vedeţi această perspectivă?
În acest moment, Statele Unite ale Americii sunt foarte divizate din punct de vedere electoral. Este o bătălie a mentalităţilor: emergentul combativ versus tradiţionalul civilizat. Fiecare are argumentele sale, fiecare cu atributele sale şi fiecare cu aşteptările sale. Indiferent că va câştiga sau nu, Trump a reuşit să schimbe America, să o polarizeze şi mai mult. Dacă iese Trump, mai degrabă avem o concentrare mai mare, americană, pe problemele interne şi lăsarea relativ liberă a frâielor globale.
O scurtă comparaţie între cei doi candidaţi?
Susţinătorii doamnei Hillary vorbesc despre tenacitate, convingeri şi credinţe bine înrădăcinate, despre pragmatism, capacitate de a merge înainte, în ciuda tuturor piedicilor şi a mesajelor negative, despre gândirea ei la scară globală. Pe lângă aceste calităţi, are şi o veritabilă experienţă de om de stat. Este mai bine pregătită, mai raţională decât Trump. El este agresiv şi emoţional. Pe 8 noiembrie vom vedea dacă emoţia bate raţiunea şi care din cele două campanii negative a avut mai mult succes: demonizarea lui Clinton sau a lui Trump. Singurul mare risc la Clinton e să fie prea sigură de victorie şi să nu vadă slaba mobilizare a unei părţi din electoratul său, pe fundalul anunţurilor de sondaje triumfaliste. Pe scurt, cred că va câştiga Hillary Clinton, dar la limită.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.