De la hanul vechi la hotelul modern
Pe terenul pe care avea să se ridice mai târziu Hotelul Splendid se afla inițial Hanul Piteșteanului. Vreme de secole, viața urbană a Bucureștiului gravita în jurul hanurilor, unde călătorii găseau un loc de popas, iar negustorii făceau afaceri și se întâlneau între ei; acestea au început însă să dispară pe măsură ce orașul intra, în ultimele decenii ale veacului al XIX-lea, într-un amplu proces de modernizare urbană.
Hanul Piteșteanului a devenit, într-o primă etapă, Hotel Orient. Spre finalul aceluiași secol, când Bucureștiul se consolida drept capitală a unei Românii moderne, clădirea nu mai făcea față noilor cerințe, astfel că locul ei a fost luat, în 1898, de Hotelul Splendid, ridicat chiar lângă Palatul Regal, scrie bucuresti.ro.
O poziție privilegiată
Amplasat pe Calea Victoriei, care era, la acea vreme, cea mai importantă arteră a Capitalei, Hotelul Splendid era mai mult decât un simplu loc de cazare. Devenise un adevărat reper al Bucureștiului, fiind situat în apropierea Palatului Regal, a Ateneului Român, apoi a Pieței Palatului, dar și a numeroaselor magazine, restaurante, hoteluri, instituții și alte clădiri reprezentative.
Hotelul Athénée Palace, Hotelul High-Life și Hotelul Imperial dădeau împreună centrului Capitalei un aer cosmopolit.
Cel mai spațios hotel din Capitală
Adevărata perioadă de glorie a Hotelului Splendid a venit în anii interbelici. Partea nordică a clădirii a fost supraînălțată între 1925 și 1927, lucrare care i-a schimbat considerabil atât înfățișarea, cât și capacitatea, clădirea devenind cea mai spațioasă unitate hotelieră din București.
Un deceniu mai târziu, ghidurile turistice ale vremii continuau să îl prezinte ca fiind un hotel de primă mână. Avea circa 250 de camere, care erau amenajate potrivit celor mai exigente standarde ale acelor vremuri, iar prin dimensiune și amplasare depășea condiția unei simple clădiri. Hotelul era, fără îndoială, un semn al bunăstării, al deschiderii spre turismul internațional și al dorinței Capitalei de a se apropia de marile orașe europene.
Rivalul Athénée Palace
Proiectul a fost atribuit arhitectului Arghir Culina, nume cu greutate în arhitectura bucureșteană a epocii, cunoscut mai ales pentru clădiri hoteliere și imobile de locuit cu accente moderniste și în stil Art Déco. În această etapă de prefacere a arhitecturii Capitalei se încadra și Hotelul Splendid. Era într-o vreme în care Bucureștiul se înnoia, iar construcțiile mai vechi cedau treptat locul unora noi și mult mai funcționale.
Athénée Palace era considerat unul dintre cele mai rafinate hoteluri bucureștene, dar Splendid l-a detronat după extinderea din anii `20, atât prin dimensiunea sa, cât și prin numărul de camere. A rămas lider până spre sfârșitul deceniului patru, când Hotelul Ambasador, deschis în 1939 cu aproximativ 300 de camere, i-a luat locul.
În anii lui cei mai buni, Hotelul Splendid a rămas, pentru acea epocă, un adevărat simbol al Bucureștiului, nu doar datorită poziției sale centrale și dimensiunilor impresionante, ci și datorită calității serviciilor. Era chiar în miezul unui univers urban ce avea să fie șters, însă nu peste mult timp, într-un mod violent. Tocmai datorită acestei prestanțe, dispariția Hotelului Splendid devine aproape dramatică: se prăbușea un reper de modernitate, lux, dar și de aspirație de a fi în rândul marilor orașe europene.
Raidurile aeriene din 1944
Bombardamentele aeriene din 1944 au lovit puternic Capitala. Hotelul Splendid își găsește sfârșitul în acest episod dramatic, când au fost afectate zone întregi, printre acestea Gara de Nord, cartierele Cotroceni, Grivița și Ghencea, Calea Victoriei și zona Gării Băneasa.
Clădirea Hotelului Splendid a suferit avarii atât de mari încât a devenit practic imposibil de restaurat. O mărturie tulburătoare despre înfățișarea Bucureștiului imediat după un raid aerian îi aparține academicianului Gheorghe Zane, care a descris un oraș devastat, în care Athénée Palace era cuprins de flăcări, alte clădiri mocneau, iar Hotelul Splendid, aflat ceva mai sus pe bulevard, era aproape complet prăbușit. Trotuarele erau pline de cioburi, vitrinele fiind sparte, toate zonele din jur păstrau urmele ruinelor și ale exploziilor.
Fotografiile au rămas mărturie a acestor distrugeri, hotelul fiind și el imortalizat în imagini, ca și alte clădiri, de altfel, lovite din aceeași zonă. Clădirea Athénée Palace a putut fi refăcută și a supraviețuit. Hotelul Splendid, nu! Hotelul nu a pierit pentru că ar fi fost demolat, el a devenit ruină din pricina războiului.
Cum a fost reconfigurată zona
Ruinele hotelului au mai putut fi zărite, o vreme, pe Calea Victoriei, resturile fiind demolate abia în anii de după conflict, perioadă în care întreaga zonă a fost reorganizată complet. Abia după 1944, terenul rămas gol și a fost integrat treptat în noul peisaj urban care urma să își schimbe din nou înfățișarea.
Nu doar hotelul a dispărut, ci, odată cu el, ci și configurația zonei: strada Știrbei Vodă a fost prelungită până la Calea Victoriei, ceea ce a modificat traseele pe care le știau bucureștenii dinainte de război, iar piața de lângă Ateneul Român și Palatul Regal a căpătat, la rândul ei, o nouă înfățișare. Construcțiile rămase în picioare au devenit noile repere ale centrului Capitalei, iar Athénée Palace, fost rival al Hotelului Splendid, a ajuns să domine, revendicând întreaga zonă după dispariția rivalului de altădată. Splendid a rămas doar în amintiri, planuri și imagini vechi.
Terenul astfel eliberat a fost preluat mai târziu de planurile urbanistice ale regimului comunist, care a ridicat aici, în anii `50, construcții după model stalinist, integrate în ansamblul „Piața Palatului R.P.R.”.
O confuzie frecventă
Hotelul Splendid nu are legătură cu Hotelul Splendid Parc, acesta fiind o clădire distinctă, care a fost ridicată pe fostul traseu al străzii Știrbei Vodă, la numărul 4, și dată în folosință în 1935. I-a fost atribuit tot arhitectul Arghir Culina, însă existența i-a fost scurtă, fiind și el distrus în bombardamentele din același an, 1944.
Ce a mai rămas dintr-un simbol
Splendid nu mai există, a intrat în legendă și ne vom aminti de izbânda sa de a fi reușit să țină pasul cu exigențele unei capitale europene. Războiul i-a fost fatal, dar vom ști că a fost punct de reper pe această bucată din Calea Victoriei, că a trecut cu bine peste schimbările primilor ani ai secolului XX și că pe locul în care se afla cândva s-a impuns cu respect, izbutind să schimbe înfățișarea Bucureștiului și să devină un reper al său.