COLECTIV Promisiuni repetate, termene amânate și pacienți trimiși în străinătate. Centrele pentru mari arși, la 11 ani de la Colectiv

Incendiul din clubul Colectiv, din 30 octombrie 2015, a arătat că sistemul medical românesc nu avea unde să-i trateze pe marii arși, iar zeci de răniți au fost duși în spitale din străinătate. Autoritățile au promis atunci centre dedicate, finanțate dintr-un împrumut de la Banca Mondială semnat încă din 2014.

La aproape 11 ani distanță, două dintre aceste centre sunt construite, dar niciunul nu primește încă pacienți.

64 de morți, 146 de internați

Incendiul a ucis 64 de tineri, dintre care 27 în noaptea tragediei, iar ceilalți au murit în spitale, în săptămânile următoare. Pe 1 noiembrie 2015, în spitalele din București și Ilfov erau internate 146 de victime. A doua zi aveau să rămână 137, dintre care aproximativ 80 în stare gravă și foarte gravă, după externarea a nouă persoane.

Pe 2 noiembrie, răniții erau împărțiți în 11 spitale: 27 la Spitalul de Arși, 21 la Bagdasar-Arseni, 20 la Spitalul Universitar, 15 la Spitalul de Urgență Floreasca, 14 la Elias, 12 la Spitalul Militar Central, câte 7 la Grigore Alexandrescu și Sfântul Ioan, 6 la Agrippa Ionescu, 5 la Sfântul Pantelimon și 3 la Dimitrie Gerota.

Un studiu al Ministerului Sănătății prezentat pe 25 noiembrie 2015 arăta că, din 147 de răniți internați, 99 aveau leziuni pulmonare, iar 66 dintre aceștia au dezvoltat complicația numită „plămân de șoc”. Mortalitatea generală a pacienților internați a fost de 22,44%: 21,29% în țară și 25,64% în străinătate.

Răniții, trimiși în spitale din Europa

Pe 5 noiembrie, secretarul de stat Raed Arafat a anunțat că Belgia, Olanda, Germania și Marea Britanie s-au oferit să preia pacienți în stare critică și gravă. În noaptea de 6 spre 7 noiembrie au fost transportați în străinătate 16 răniți, iar doi dintre ei, duși în Olanda, au murit, potrivit premierului interimar Sorin Cîmpeanu.

Pe 8 noiembrie, un avion C-17 pus la dispoziție de NATO a dus alți zece pacienți în spitale din Marea Britanie și Norvegia. Tot pe 8 noiembrie, un membru al trupei Goodbye to Gravity a murit în avionul care îl transporta spre Elveția.

La 26 noiembrie 2015, Ministerul Sănătății raporta 39 de pacienți transferați: 4 în Austria (un deces), 8 în Belgia, 8 în Olanda (două decese), unul în Franța (decedat), 5 în Germania (două decese), 9 în Marea Britanie (trei decese), unul în Norvegia și 3 în Israel (un deces). Trei dintre cei cinci pacienți ajunși în Germania plecaseră pe cont propriu, printre ei un cetățean german.

Cine plătea tratamentul

Ministrul Nicolae Bănicioiu a anunțat pe 8 noiembrie că statul va suporta toate costurile de transport și tratament ale pacienților transferați la recomandarea medicilor, indiferent dacă aceștia erau asigurați.

Pe 9 noiembrie, o hotărâre de Guvern a acordat 7.500 de euro pe lună însoțitorului unui pacient internat în străinătate și 6.000 de lei pe lună celui al unui pacient internat în București.

Pe 25 noiembrie, o ordonanță de urgență a permis decontarea tratamentului din străinătate și pentru cazurile care nu intrau sub Formularul 112. Ministerul estima costul unui pacient transferat la 90.000-100.000 de euro pe lună.

Cine pleca și cine rămânea în țară

Pe 5 noiembrie, Bănicioiu a declarat că nu se opune transferurilor, dar a avertizat că mulți pacienți sunt greu de transportat, din cauza leziunilor pulmonare severe.

În aceeași perioadă, ministrul a susținut că răniții primesc în București îngrijiri similare celor din Germania și că nu trebuie transferați. Afirmația a fost contestată public de un medic român de terapie intensivă care lucra într-o clinică universitară germană.

Ulterior, Bănicioiu preciza că nu a afirmat în niciun moment că România nu ar fi avut nevoie de ajutor.

Secretarul de stat Dorel Săndesc explica, pe 9 noiembrie, că pacienții cu prognosticul cel mai rezervat rămân în România, iar cei cu stare moderat-severă pot fi selectați pentru transfer.

În aceeași zi, un grup de medici reunit în Alianța Medicilor pentru modernizarea sistemului medical a acuzat autoritățile că au gestionat prost criza și a afirmat că „noi ca stat nu avem condiţii de a trata marii pacienţi arşi”.

Patru centre, promise încă din 2014

Centrele pentru arși au fost promise înainte de Colectiv. În 2014, o hotărâre de Guvern prevedea construirea a patru centre: două în București, unul la Timișoara și unul la Târgu Mureș.

Acordul de împrumut cu Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, în valoare de 250 de milioane de euro, a fost semnat la 17 iunie 2014 și ratificat prin Legea nr. 179/2014. Termenul de finalizare a proiectului era 31 decembrie 2024.

După incendiu, noul ministru al Sănătății, Patriciu Achimaș-Cadariu, a reluat promisiunea în noiembrie 2015, afirmând că „vom construi sau reabilita, după caz, centre destinate îngrijirii bolnavilor cu arsuri”. Succesorul său, Vlad Voiculescu, anunța și el, în 2016, că va debloca programul, din care 180 de milioane de euro erau disponibili pentru investiții.

Ani de amânări

În 2015, România avea 10 paturi funcționale pentru marii arși adulți, deși Ministerul Sănătății anunțase atunci 24, plus 10 paturi pentru copii.

Un ordin din 2017 obliga spitalele cu paturi pentru arși să-și reorganizeze spațiile la standarde moderne, dar aplicarea lui a fost amânată cu trei ani în mai 2022. În referatul de amânare, Ministerul Sănătății recunoștea că niciun spital din țară nu îndeplinea condițiile unui centru de arși.

La finalul lui 2019, un ordin de ministru a aprobat Mecanismul de transfer al marilor arși în străinătate, iar pe 27 august 2020 a fost inaugurată o unitate pentru arși la Spitalul Bagdasar-Arseni, capabilă să trateze doar arsuri de complexitate medie.

În același an, Ministerul Sănătății a renunțat prin ordin de ministru la centrul pentru adulți care urma să fie construit acolo cu bani de la Banca Mondială.

În iunie 2021, România a semnat o finanțare adițională de 150 de milioane de euro, destinată în principal centrelor de arși de la Spitalul Grigore Alexandrescu și de la Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș. Cu toate acestea, proiectul pornit în 2018 era blocat la finalul anului 2021, fără niciun progres.

Proiectul repornit, termenele amânate

După negocieri cu Banca Mondială, proiectul a fost reluat în 2022, iar termenul a fost prelungit până în 2026. Lucrările de la Timișoara au început pe 4 iunie 2023.

Contractul pentru centrul de la Grigore Alexandrescu a fost semnat în august 2023 de ministrul Alexandru Rafila, cu o valoare de 56 de milioane de euro și o durată de execuție de 26 de luni.

În martie 2025, Ministerul Sănătății raporta un stadiu de 60% la Timișoara și de 20% la București și Târgu Mureș, cu finalizarea estimată între sfârșitul lui 2025 și primul trimestru din 2026, iar în octombrie 2025, ministrul Alexandru Rogobete anunța finalizarea centrului de la Timișoara în decembrie și primul pacient în februarie-martie 2026. Ulterior, Târgu Mureș, în aprilie 2026, și centrul pentru copii din București, în decembrie 2026.

Clădiri gata, pacienți încă nu

Construcția de la Timișoara a fost finalizată în februarie 2026, după care au urmat dotarea cu echipamente și alocarea medicilor. În iulie 2026, Rogobete, ajuns între timp fost ministru, spunea că centrul de la Târgu Mureș e gata ca structură și poate primi pacienți din toamnă.

Managerul spitalului din Timișoara estima tot atunci că activitatea ar putea începe la începutul anului viitor, dacă testele și autorizările decurg conform planului. În noua clădire urmează să fie mutați marii arși, iar vechiul centru din clădirea Casa Austria va fi modernizat cu 50 de milioane de lei, cu lucrări din 2027, și va rămâne clinică de chirurgie plastică și reparatorie.

Pe 27 august 2026, Ministerul Sănătății anunța că la Timișoara clădirea este în etapa de recepție, iar la Târgu Mureș investiția este realizată în proporție de 95%. Finanțarea europeană pentru dotarea celor două centre urma să crească de la 25,18 la 185 de milioane de euro.

La începutul lui octombrie, aceasta era încă cea mai recentă raportare oficială pentru Târgu Mureș. Centrul pentru copii de la Grigore Alexandrescu avea finalizarea estimată în primăvara lui 2027.

Câte paturi vor avea centrele

Centrul de la Timișoara va avea șase boxe pentru arsuri severe, șase rezerve pentru pacienți intermediari și post-critici, cinci paturi de microchirurgie și chirurgie reconstructivă, o secție ATI cu 27 de paturi și un bloc operator cu 25 de săli.

Centrul de la Târgu Mureș va avea cinci paturi pentru pacienți critici, zece pentru terapie intermediară, microchirurgie și chirurgie reconstructivă și o secție ATI cu 44 de paturi.

Centrul pentru copii din București va avea 10 paturi pentru pacienți critici, 14 de terapie intermediară, 10 de microchirurgie, o secție ATI cu 36 de paturi și un bloc operator cu 8 săli.

Autorizat în 2022, închis în 2025

În 2022, secția de arși a Spitalului Floreasca a fost autorizată drept centru pentru mari arși, iar în aprilie 2024 un ordin al ministerului a coborât standardele pe care trebuiau să le îndeplinească secțiile de arși.

Centrul a fost închis în vara lui 2025, după cazul Laviniei Vlad, o pacientă cu arsuri pe 70% din corp, transferată în Belgia după 53 de zile de internare și infectată cu ciuperca Candida auris.

Redeschiderea, amânată

Ministerul a aprobat 23 de milioane de lei pentru reorganizarea unității, care urma să aibă patru paturi de terapie intensivă și cinci de chirurgie plastică și tratament pentru arși. În ianuarie 2026, ministrul estima redeschiderea în mai sau iunie 2026.

În septembrie 2026, unitatea era în continuare închisă. Surse din spital spuneau că s-a terminat doar proiectarea, urmând construcția și recompartimentarea.

35 de paturi pentru arsuri medii

În octombrie 2025, ministrul Sănătății afirma că România are 35 de paturi pentru arsuri medii, iar cele mai complexe unități funcționale de arși se află la Timișoara și la Bagdasar-Arseni. Pacienții cu arsuri grave sunt transferați în străinătate. Ministrul a recunoscut atunci deschis limita sistemului, afirmând clar: „Nu putem să-i tratăm”.

Potrivit Ministerului Sănătății, prin mecanismul de transfer au plecat în străinătate 100 de pacienți cu arsuri grave: 10 în 2019, 5 în 2020, 22 în 2021, 12 în 2022, 21 în 2023, 19 în 2024 și 11 în 2025.

200 de decese pe an

Un raport oficial al ministerului din 2021 arăta că aproximativ 10.000 de pacienți ajung anual la urgențe cu arsuri, circa 4.000 au nevoie de internare, 1.400-1.500 sunt cazuri medii și grave, iar arsurile provoacă aproximativ 200 de decese pe an.

Pacienți trimiși în continuare peste graniță

Transferurile au continuat și în 2026. În mai, doi militari răniți grav într-o explozie la un poligon de distrugere a muniției din Botoșani au fost duși într-o clinică de specialitate din Belgia.

Pe 10 iulie, doi pacienți de 25 de ani, unul dintre ei cu arsuri pe aproximativ 70% din corp, au fost transferați cu o aeronavă militară în Belgia și Germania.

Niciun loc liber în Capitală

În septembrie 2026, spitalele din Capitală nu mai aveau niciun loc liber pentru marii arși. La Bagdasar-Arseni erau cinci mari arși pentru doar trei locuri dedicate.

După explozia unei butelii, într-o curte din Sectorul 5, pe 22 septembrie, doi bărbați au fost răniți: unul avea 37 de ani, iar celălalt 57 de ani.

Cei doi au fost duși la Spitalul Universitar și la Bagdasar-Arseni. Toate cele cinci paturi pentru mari arși ale Spitalului Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri erau ocupate.

Patru centre promise, niciunul funcțional

Conform planului aprobat în 2014, România ar fi trebuit să aibă până la 31 decembrie 2024 patru centre pentru mari arși, dintre care unul pentru adulți în București, conform Legii nr. 179/2014, însă niciunul nu funcționează în prezent. Două sunt construite, unul este încă în lucru, iar centrul pentru adulți din București a fost abandonat în 2020.

În ianuarie 2026, Rogobete a reluat ideea unui centru pentru adulți în Capitală și a anunțat că a discutat deja cu Banca Mondială și cu primarul sectorului 4.

Un angajament, nu un contract

Proiectul a intrat între timp în programul de guvernare al Cabinetului Luca Niculescu, care își asumă darea în folosință, împreună cu Banca Mondială, a celor trei centre în lucru și pornirea unui proiect nou pentru adulți în București. Este un angajament politic, nu un contract.

Guvernul a fost învestit pe 20 octombrie 2026, iar Rogobete a revenit la conducerea Ministerului Sănătății.

Blocajul, recunoscut oficial

Despre cauzele întârzierii, Ministerul Sănătății a recunoscut oficial că proiectul era blocat „fără nici un progres” la finalul lui 2021. Rogobete a pus blocajul pe seama nepăsării, a birocrației și a incompetenței și a rezumat deceniul scurs de la incendiu afirmând că „s-a vorbit foarte mult în acești 10 ani”.

El a mai spus că, dacă cele trei centre s-au putut ridica în ultimii trei ani, nu există nicio explicație pentru faptul că acestea nu s-au construit în primii șapte ani de după Colectiv.

Nici după deschidere capacitatea nu va acoperi însă toate cazurile. Dacă proiectul va fi dus la bun sfârșit, România ar urma să aibă 50-60 de paturi dedicate marilor arși. Monica Althamer, navigator de pacienți și fost secretar de stat în Ministerul Sănătății, avertizează că cele trei centre nu vor fi suficiente pentru numărul de mari arși pe care îi avem în fiecare an.

11 ani de la Colectiv

Ce s-a schimbat în sistemul sanitar privind spitalele pentru mari arși, după 11 ani de la tragedia de la Colectiv. Pe 30 octombrie 2015, în timpul unui concert al trupei Goodbye to Gravity, artificiile folosite în interior au aprins buretele de pe tavanul și stâlpii clubului Colectiv, amenajat în fosta hală a fabricii Pionierul din Sectorul 4 al Capitalei. În acea noapte au murit 27 de tineri, iar alți 37 au murit în spitale, în zilele și săptămânile care au urmat.

Protestele care au dus la căderea Guvernului

Potrivit Ministerului Afacerilor Interne, 162 de răniți au fost duși la spitalele din București chiar în prima noapte. Guvernul a decretat trei zile de doliu național, iar zeci de mii de oameni au ieșit în stradă sub sloganul „Corupția ucide”. Protestele au dus la căderea Guvernului Ponta.

În spitale, familiile răniților au auzit de la autorități că sistemul face față. Promisiunea centrelor pentru mari arși a trecut apoi de la un ministru la altul, fără ca vreunul să fie construit în primii șapte ani. Cei care și-au pierdut copiii nu au uitat însă.

Eugen Iancu și-a pierdut fiul, Alex, de 22 de ani, la trei săptămâni după ce tânărul scăpase din incendiu. A înființat Asociația Colectiv, a ridicat un monument în fața clubului și a obținut prin lege ca 30 octombrie să devină Ziua pacientului cu arsuri.

Mărturiile părinților

Într-un interviu pentru Europa Liberă, în 2022, spunea că în toți acești ani a asistat la neputința statului de a schimba ceva în tratarea marilor arși. După ce a vizitat în Olanda spitale care au fost construite după un accident aviatic cu multe victime, el afirma: „Nu îmi imaginez când va exista în România așa ceva”.

Alexandru Hogea avea 19 ani și era student în primul an. A reușit să iasă singur din club, cu arsuri pe o treime din corp, dar nu rănile l-au ucis, ci infecțiile luate în spital. La zece ani de la incendiu, tatăl său, Narcis Hogea, spunea pentru Recorder că trăiește zilnic nu doar cu durerea pierderii, ci și cu gândul că fiul său a murit degeaba.

Ce rămâne după 11 ani

Dincolo de cifre, cei 11 ani care au trecut de atunci arată mai ales neputință. Statul a creat un mecanism prin care pacienții cu arsuri grave sunt trimiși la tratament în străinătate, astfel au plecat 100 de pacienți între 2019 și 2025.

Trei centre au fost ridicate cu bani de la Banca Mondială, dar niciunul nu a primit încă pacienți, iar în septembrie 2026 spitalele din Capitală nu mai aveau niciun loc liber pentru marii arși. La împlinirea a zece ani de la Colectiv, chiar ministrul Sănătății a descris deceniul scurs ca fiind „Zece ani de durere, de ruşine, de neputinţă”.

Citește și: Zece ani de la Colectiv. ”Vocile lor au tăcut, dar noi putem încă să strigăm”