Oldman îşi răsuci braţele încet, pivotând în gol. Bramba nu reuşi să-i smulgă urechile. Rânji. Fluieră. Plescăi din buzele-i groase. Îl ştia el mai demult pe Oldman. Făcea tot felul de figuri, ticălosul. Pe vremuri luase forma unui automobil exact în faţa Băncii Centrale. În timpul unui jaf armat.
Ce vremuri. Nu te mai prosti! Așa strigă Bramba scoţând un şiş din carâmbul cizmei. Ştii că-mi trebuie urechile tale, pramatie! Tipii de la ASTRO vor să facă din ele un spaţiu virtual de grad 999. Mi-au spus că eşti singurul din zonă care are asemenea urechi mişto! Hai, nu te mai prosti! Băiete, ia-o din loc! Așa strigă copacul în care se preschimbase Oldman. O să-ţi fac de petrecanie, o să vezi! Bramba rânji şi se aruncă înainte. Brusc, sub el se căscă un canal de fugă clocotitor. Se înecă într-o clipă. Oldman lăsă apa să se scurgă de-a lungul trupului său metamorfozat după formulele lui Habral.
Apoi îşi reluă forma şi porni sprinten către cartierul virtual construit de cei de la ASTRO dintr-un schelet de mangustă. Dar ce-i cu povestea asta cu transformările astea genetice apocaliptice? Păi, uite, azi ești liberal, mâine ești pesedist. Genetică politică? De ce nu?! În laboratoarele românești. Acolo, în mare secret, ți se poate schimba codul genetic. Păi zilele trecute, a căzut guvernul. De ce, cum așa? Păi cum să cadă un guvern atât de bine înfipt? Bramba, ministrul muncii și cu Oldman, ministrul de război s-au caftit ce s-au caftit în ședințele de guvern până când și-au promis unul altuia răzbunare.
Laboratoarele genetice ale celor două ministere au tranșat chestiunea, au pus la cale un experiment genetic, au reușit. Acum însă, ce să vezi? Din cauza experimentului de mai sus, iarba noastră a început să crească aiurea-n tramvai. Pe case, pe burlane, pe vagoanele de metrou, pe hoteluri și pe stâlpii de înaltă tensiune. Povestea asta ne-a învrăjbit rău de tot, au curs acuzele din toate părțile, guvernul a căzut, am înțeles că vor fi alegeri anticipate. Iar eu? Uite, stau aici, pe bordură și mă uit la iarba asta modificată genetic de politicieni. Iarba crește cu o viteză amețitoare. Ai zice că, în curând, o să ne crească pe față și pe mâini.
Mai știi? Genetica e o știință ciudată, periculoasă, pe deplin surprinzătoare. În sfârșit, uite-l pe Bebe de la Arsenal. Are o pălărie plină de iarbă. Iarba-i atârnă peste nas, tot fornăie, săracul. Unde te duci? Mă duc la vot, zice Bebe de la Arsenal. Credeam că te duci la carnaval. Păi asta e cu alegerile astea, sunt un carnaval pe bune. Pe bune? O, da. Și ne înghesuim amândoi pe bordură, oarecum amărâți, oarecum surprinși, oarecum întrebători, oarecum înfricoșați, lăsând iarba să crească în voie, oriunde are ea chef.
L-am asociat pe Bebe de la Arsenal,cu palaria lui plina de iarba, micului explorator …in iarba, William. Pierdut in spatiu la intoarcerea pe pamant, se regaseste pe planeta necunoscuta Terra Willy! Bebe insa nu a avut sansa lui Willy de a avea amici pe robotul Buck si indragita creatura Flash. Bebe a ramas cu indracita creatura Bulai si cu robotelulul Klaus intrebandu-se -asa cum ziceti domnule Bufnila – de ce pana si iarba a fost modificata genetic? As vrea sa mai fiu la varsta micutului Willy caci ,la 10 ani, nu imi dau seama de modificarea genetica a politicienilor nostri.