Ce spune Viorica Dăncilă? Nu ea nu spune asta. Poate Marx! Poate Lenin! Poate Stalin! Poate Pol Pot! Poate Fidel Castro! Stânga nu vrea nimic pentru că ceva care nu există nu poate avea vreo vrere anume ci doar vrerea îndreptăţită de a se întrupa cumva într-o vrere. Lipsa unei Voinţe numite şi indicate, întrupată astfel într-o vrere, ar putea însufleţi Stânga în toate formele ei. Dar această Voinţă, nefiind ea înseşi vrerea cuiva anume, nici ea nu poate exista.
De ce această joacă serioasă în marginea unui nefiind? Pentru că acest nefiind este nefiind din pricina procesualităţii lumii. Căci nu poţi împărţi procesualitatea în nici un fel în porţii egale, porţiile fiind vălurite întotdeauna şi numai iluzoriu egale. Porţii sau părţi, sau felii sau mai degrabă valuri căci valurile explicitează aşa cum se cuvine iluziile noastre deşarte, înforţările noastre, gesturile noastre dramatice, heirupiste, lipsite de sare şi piper, melancolice sau inexplicabile, aşa, ca o ploaie cu broaşte, undeva, la margine de lume decadentă, însufleţită doar de bârfă, de păcăleală, de fabulă şi ambuscadă intelectuală.
Stânga nu există pentru că bipolaritatea nu există, asta e, ne zice savantul Georgescu Popescu Ionescu de la Turnu Măgurele, s-a demonstrat, universul e ca o hologramă, nu există bipolaritate. N-ar exista nici dreapta dar dacă fiinţa se poate explicita prin propriul ei travaliu, prin propria ei valorizare liberă şi asumată, atunci dreapta trebuie să existe nu pentru că ar fi o vrere a cuiva, nu pentru că o voinţă ar vrea să voiască existenţa dreptei ci pentru că dreapta este esenţa procesualităţii, fie a fiinţei, fie a naturii.
Căci nu e egalizare, nu o echilibrare, nu o egalitate produce vălurirea tuturor în universul vălurit ci tocmai libertatea şi asumarea. În definitiv, rostogolindu-se dintr-un iluzoriu echilibru, dintr-o fantomatica stare de egalitate cu alte pietre, o piatră anume, observată ca fiind o anume piatră, se rostogoleşte procesual, lipsind peisajul de iluzoriul echilibru, într-o libertate stranie a văluririi fără de oprire. Socialismul ar fi dar nefiind stânga, la fundament, socialismul este numai o ipostază a utopiei, o mască a unui nefiind. Instrumentarea socialismului e un fel de înregimentare în plictis, în habotnicie, în declamaţie sau în orbire vremelnică. Pus în mare pericol, Statul devine ireal în socialism iar socialismul, în perversitatea lui, potriveşte un trend de viitorime, straniu, de neconceput, numindu-l ţanţoş, comunism.
Dar stânga a fost tot timpul imperială. Are aceasta stare a ei, imperială. Este un mare ascuns al conceptului iluzoriu de stânga. E starea Imperială a Mediocrităţii care, speriată de inutilitatea ei in Univers, se iubiceşte cu fantasma stângii, dedulcindu-se la degustul puterii, pentru a se salva de singurătatea care o răpune, acolo, lăuntric, fără drept de apel. Stânga a fost întotdeauna imperială dar milioane de oameni s-au păcălit mortal crezând că iluzoria stângă i-ar salva din impropriul fiinţei în universul vălurit. Imperială fiind ca stare, stânga e convenabilă, din punct de vedere istoric, tuturor momentelor imperiale fie dinspre exterior spre interior, fie dinspre centru spre periferie şi viceversa. Stânga e mai mult decât masele frenetice cântând şi dănţuind fantomatic, cucerite de ideea plictisului total, dulce şi odihnitor prin dominaţia multului produs de cei mulţi.
Stânga e mai mult decât noi doi suntem la fel deşi nici fulgii de zăpadă, ce ciudat, nu seamănă unul cu altul, a fi la fel fiind de fapt a fi unul şi acelaşi! Imposibilitatea ar fi că, dacă Stânga chiar ar fi reală, liberă şi producătoare de sens, ar însemna că în universul vălurit ar fi doar o singură fiinţă ceea ce, ciupindu-mă de ureche, descopăr că este o mare nerozie. Acum, noi ce să zicem? Ne-am dus la o bere plini de gânduri ciudate. Păi noi credeam că socialismul e pentru alde noi, mereu puși pe șotii, pe plictis, pe băutelea, pe fumatelea și alte alea, mă înțelegi….
toata ideologia este moarta inca din momentul elaborarii ei pentru simplul motiv ca este element de divizare si control al multimilor. ori pe asa ceva nu se poate construi decit dezastrul care se manifesta in toata „splendoarea” lui.
Nu exista stanga sau dreapta. Toti sunt la furat!
AUTORUL TEXTULUI DELIREAZA CF. DEFINITIEI STARII DE DELIR : haotic, lipsit de sens, ghiveci lingvistic ce se vrea filozofic sau politic. Deoarece, doctrinele de stanga, nu sunt reprezentate neaparat, de Marx, Lenin, si de tipul din poza, etc. Nici, doctrinele de dreapta, nu apartin fix, unor persoane ce se declara astfel. In fapt, omenirea ar trebui sa se ghideze, dupa valorile universal valabile – biblice, care l-au diferentiat pe om de animalele feroce. Caci, omul a supravietuit si a biruit in lupta cu crima, ticalosia, nelegiuirea, salbaticia, degradarea fizica si psihica. Aici, este ideologia de stanga/dreapta,
Domnule Bufnila,misto articol:)))))
Spre informarea dumitale,daca tot l-ai pus pe Fidel Castro in geam,afla ca in Cuba,spre deosebire de restul tarilor comuniste masoneria a coexistat cu regimul,poate adevaratul secret al rezilientei regimului castrist!http://www.thebohemianblog.com/2016/12/fidel-castro-the-curious-case-of-freemasonry-in-cuba.html
iar ai exagerat cu iarba ?
Inima Creatiei
cind Oul Absolut s-a crapat in el insusi, Albusul a devenit Cerul iar Galbenusul a devenit Pamantul, Absolute.
atunci cind Galbenusul incepe sa se hraneasca cu Albusul, scade Cerul si Creste Pamantul pina cind el devine compatibil cu Pamantul Absolut, al Oului Absolut.
astfel devenit, el se naste in Realitate.
unde Cerul, Absolut, e Gol, dar un gol extrem de specific, ca el e pe masura acelui Pamant:)
si incepe sa se hraneasca cu Pamant, acela, specific, pina cind il papa pe tot, caz in care Cerul creste si tot creste pina devine compatibil cu Cerul Absolut.
Pamantul, Absolut, devine Cer
Cerul, Absolut, devine Pamant
putinta desavarsirii chiar de aici se hraneste, din Absoluta manifestare a Cerului care devine, fix atunci, Pamant.
ce presupune manifestarea desavarsirii? pai…manifestarea Oului Absolut, adica…stabilizarea dinamicii dintre Cer si Pamant, mai simplu spus, sa ajungi sa ti armonizezi miscarile cu ale Oului Absolut,
adica Inima ta sa bata in acelasi ritm cu Inima Oului Absolut:)))
la mijloc este Dorinta, adica se cere sa se maniefste un gol al Placerii de-a te misca in armonie cu Inima Oului Absolut, gol care se mai numeste dorinta…
Noua Referinta, sau…Vremea Dracilor
cel mai ciudat in tara asta e ca dracii au fost pusi pe piedestal si definiti ca referinte nationale.
e adevarat ca omenii deja nascuti sint impasibili in fata unei astfel de referinte, adica ei sint cum sint si asa se manifesta, nu altfel,
dar referinta asta influenteaza in mod fundamental noile nasteri in neam, chit ca asta suna ciudat rau:))
noii nascuti sint pe masura referintelor, ca daia se vor si naste aici, ca le place tare mult referinta care se manifesta pe meleagurile astea.
astia, odata nascuti, se manifesta ca ailalti de mai sus, adica…n ai ce sa le mai faci!, odata nascuti,
lor le vor placea dracii chit ca, atunci cind vor fi maturi, referinta o fi…sa zicem, un Sfant, sau ceva de genul asta…
in timp ce natia se perpetueaza prin seminte, ca Nonactiunea e o Samanta, in tara asta, azi, se incearca rezolvarea prezentului…exclusiv!
pai… si daca ar fi rezolvat prezentul!, el nu va fi o stare de echilibru de-aia care sa tinda sa fie numita Pace, ci una artificiala, care la prima actiune…artificiala pe masura ei, se va clatina din…mai jos decit din temelii!
cred ca… nu ma pricep absolut deloc sa pricep ce vor cei care conduc tara, dar…cred ca e ceva absolut normal.
exista un echilibru intre stanga si dreapta in cer,
exista un echilibru intre stanga si dreapta in pamant,
si exista un echilibru intre stanga, pamant si dreapta, cer
deci nu numai ca exista dreapta si stanga, dar exista si un echilibru intre ele
altfel, Natura se misca asemenea unui comunism pur, care se manifesta si pe vremea Apostolilor.
de fapt, copiind Natura, Civilizatia va face din comunismul pur, religie, atita tot ca va fi un comunism pur intors pe dos, adica va fi un Efect, nu o Cauza.