Motto: ,,Cadavrele neîngropate la timp încep să întinerească” (Anatol Baconsky)
România este în comă. În jurul muribundului, numai nepricepuţi. Situaţia ţării noastre se aseamănă cumva cu a muribundului Alexandru Macedon, când, în timp ce se afla în agonie, generalii se certau în jurul lui pe hălcile de imperiu. Nici un moment de recunoştinţă, de smerenie, de bunăvoinţă în faţa agoniei conducătorului lor. Numai că, diadohii macedoneni aveau totuşi strategii reale, erau diplomaţi abili şi nu întâmplător lumea elenistică a micilor regate a rezistat preţ de vreo trei sute de ani, pentru că în primul rând a creat pieţe economice. Fără ele nu putea exista statul. Diadohii şi beizadelele lor, care hăpăiesc în jurul României muribunde, au un singur obiecitv: să o lase în pielea goală îndată ce crapă. Eventual să îi vândă şi hoitul dacă se găsesc interesaţi.
Cine sunt aceşti „diadohi” fără scrupule şi beizadelele lor? De unde vin? Care a fost crezul lor în viaţă? Este de fapt generaţia „tinerilor leninişti” din anii 1965-1975, ajunşi acum mari capitalişti, dar care distrug capitalismul. Şi odată cu el şi destinele noastre. România, după lovitura de stat din decembrie 1989, a intrat fără echivoc pe mâinile eşalonului secund, dar şi second-hand ca valoare morală – chiar şi faţă de comuniştii ilegalişti ai obsedantului deceniu. Sunt comuniştii de prăsilă, hoţii de duzină, şarlatanii ideologici şi de circumstanţă istorică, hapsâni şi leneşi, cancerigeni ai oricărei societăţi sănătoase moral.
Oferim mai jos câteva exemple ale unor pesonaje care aveau o altă credinţă şi o altă slujire în prima parte a vieţii, pe care au schimbat-o mai apoi, au modificat-o radical şi în final au dat-o uitării. Din „leninişti” au devenit „democraţi”; din roşii acum sunt albaştri şi europeni. Şi ţara este pe mâna lor. Şi acesta poate fi un răspuns legat de haosul şi dezastrul în care trăim.
Ca „tânăr leninist”, Ion Iliescu a scris despre: „plenara CC a PCR din noiembrie şi decembrie 1967” că „a stabilit o serie de măsuri privind creşterea rolului şi atribuţiilor UTC … activitatea UTC este parte integrantă a activităţilor generale ale partidului, se desfăşoară sub îndrumarea nemijlocită a organizaţiilor de partid. Construirea multilaterală a societăţii socialiste a deschis porţile unei largi promovări sociale a tinerilor… întreţinută şi alimentată prin comanda supremă a înţelepciunii partidului, un simptom al orânduirii noastre socialiste”(Ion Iliescu, ,,Forumul politic al tineretului”, ,,Tânărul Leninist”, ianuarie 1971, pp. 4-5).
Foarte interesant este cazul lui Adrian Năstase. Chiar uluitor. Oricum rămâne cea mai interesantă opinie pe care am citit-o în revista ,,Tânărul Leninist”, iar studentul de atunci afirma că: „Teoria marxistă este interesată de sensul evoluţiei societăţii socialiste şi de teoriile care o reflectă. Este evident că această societate s-a transformat în cei trei-patru sute de ani de existenţă, dar progresul uman împinge inevitabil acest sistem către dispariţie” (Adrian Năstase, ,,Ideologii occidentale la porţile viitorului”, ,,Tânărul Leninist”, nr. 10-octombrie, 1972, p.14). Democratul şi europeanul de azi, acelaşi Adrian Năstase, nu a uitat de „leninistul” care a fost deoarece proiecţia sa despre capitalism din anii 1970 o trăim cu toţii astăzi, după 20 de ani de la schimbarea de regim din 1989. În cazul României, Adrian Năstase a avut dreptate: capitalismul a dispărut, iar domnia sa a participat la uciderea lui alături de alţi „tineri leninişti” din generaţia sa.
Vartan Arachelian (ziarist şi scriitor, numit director adjunct la TVR în 1970) a fost „crescut şi educat în condiţiile României socialiste, făcând atingerea idealului comunist, care animă întreaga noastră societate, steaua sa polară, finalitatea supremă a întregii existenţe a generaţiei tinere… o necesitate… construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate” (Vartan Arachelian, ,,Tânărul Leninist”, nr. 3, martie-1971, p. 16).
Dan Marţian, ca democrat, a fost deputat în toate legislaturile dintre 1990 şi 1996, dar şi ambasador al României în Portugalia după 2000, însă ca „tânăr leninist” a afirmat că: „PCR a fost participant prodigios şi creator de istorie… PCR s-a afirmat ca factor decisiv al inţiativei sociale, al cunoaşterii şi investigării ştiinţifice a realităţii obiective şi a cerinţelor mereu în schimbare pe care le pune evoluţia societăţii socialiste în România” (Dan Marţian, prim-secretar al CC al UTC, ministru pentru problemele Tineretului, ,,Omagiu partidului”, ,,Tânărul Leninist”, nr. 4-aprilie, 1971, pp. 3-4).
Istoricul Dinu C.Giurescu este cunoscut astăzi ca un mare democrat şi disident al vechiului regim, dar a avut şi el, ca orice intelectual fabricat, o tinereţe leninistă despre care s-a şi confesat: „Mă gândesc la exemplul pe care îl dă însuşi secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care se află în contact sintetic şi direct cu realităţile nemijlocite ale vieţii noastre sociale, cu toate categoriile de oameni ai muncii” (Dinu C. Giurescu, ,,Tânărul Leninist”, nr. 4-aprilie, 1971, p. 21).
Dumitru Mazilu, om politic democrat după 1990 şi disident după 1987, când regimul comunist nu i-a mai hrănit idealurile şi privilegiile, a avut o cu totul altă părere în tinereţea sa leninistă: „Partidul nostru… a statornicit şi promovat acele criterii de valoare care au permis… elaborarea şi însuşirea ştiinţei conducerii… cum a relevat tovarăşul Nicolae Ceauşescu” (Dumitru Mazilu, ,,Partidul, conducerea ştiinţelor şi ştiinţa conducerii”, ,,Tânărul Leninist”, nr. 4-aprilie, 1971, p. 20)
Scriitorul şi poetul Ion Mărgineanu, pe vremea când nu era poet şi scriitor, ci numai începător al carierei de partid, a intrat şi el în privilegiata demografie a „tinerilor leninişti”, scriind despre: „Îndemnurile pe care conducătorul iubit al partidului şi statului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, le adresează tineretului găsesc un larg şi puternic ecou, mărturie fiind prezenţa acestuia în marea operă de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate” (Ion Mărgineanu, ,,Ştafeta generaţiilor, ,,Tânărul Leninist”, nr. 3-martie, 1972, p. 27).
George Ivaşcu, care a făcut şi puşcărie sub comunişti, a fost reabilitat ca „tânăr leninist” şi iată-l, drept urmare, scriind astfel: „Corolar al acestei nobile deveniri umane, de multilaterală cuprindere a întregului univers a ceea ce înseamnă omul politic în accepţia cea mai largă a termenului: Nicolae Ceauşescu” (George Ivaşcu, ,,O istorie activă”, ,,Tânărul Leninist”, nr. 4-aprilie, 1972, p. 36).
Ion Gavra, pe când era student anul II, la Facultatea de Filologie din Cluj, afirma ca „tânăr leninist”: „tineretul nostru trăieşte deplin angajat în spaţiul epopeii socialismului ce se desfăşoară pe întreg teritoriul ţării noastre” (Ion Gavra, ,,Tânărul Leninist”, mai-1973, p. 15).
Mircea Angelescu, ca secretar CC al UTC: „Încheiem un sfert de veac de eră nouă stăpâniţi de sentimentul tonifiant pe care ţi-l dă împlinirea unui Ideal. Optimist, cu o deplină încredere în viitorul luminos al ţării, întregul popor şi-a manifestat cu prilejul recentului congres ferma sa adeziune faţă de politica ştiinţifică a partidului nostru comunist, pentru că în această politică îşi vede întruchipate propriile lui idealuri de progres şi civilizaţie” (Mircea Angelescu, ,,Tineretul – factor activ în viaţa ţării”, ,,Tânărul Leninist”, nr. 8, august 1969, p. 22).
Prof. dr. inginer Valter Roman, tatăl lui Petre Roman, în calitate de „senior leninist”, afirma despre generaţiile tinere că sunt „destinate să împlinească obiectivele stabilite de partid în opera de edificare a societăţii socialiste” (Valter Roman, ,,Imperativul culturii contemporane”, ,,Tânărul Leninist”, nr. 8, august 1969, p. 60).
Prof. dr. docent Alexandu Balaci (altfel renumit istoric literar, italienist ,dar şi membru al Academiei Române), ca vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă: „Cultura socialistă nu reprezintă un depozit de cunoştinţe, de idei, de experienţe, ci o valorificare şi o creaţie a tot ceea ce este mai înaintat, mai progresist şi mai luminos pentru om” (Alexandru Balaci, ,,Tradiţii nobile”, ,,Tânărul Leninist”, nr. 8, august 1969).
Scriitorul Domokos Geza, ca bătrân ilegalist, cerea tinerilor iubitori de cultură să trăiască „în ziua de astăzi, la necesităţile de astăzi ale poporului, ale orânduirii socialiste” (Domokos Geza, ,,Tânărul Leninist”, noiembrie 1969, p. 88).
Grigore Zanc (după 1990 filosof, scriitor, politician, senator PSD de Cluj în legislatura 2000-2004) spunea în august 1972: „Vrem să realizăm o societate în care personalitatea noastră să se poată manifesta plenar. Afirmaţia lui Marx şi Engels «numim comunism mişcarea reală care sprijină mişcarea actuală» mi se pare în acest sens extrem de semnificativă” (Grigore Zanc, ,,Spiritul critic”, ,,Tânărul Leninist”, august 1972, p. 13).
Dacă nu lustrezi la vremea potrivită un slujitor fervent al unui regim dictatorial tocmai încheiat, acesta se va erija instantaneu în mare democrat şi cunoscător al strategiilor de economie capitalistă. Dar ei nu sunt decât nişte propagandişti de profesie, strategi ai haosului, ai apelor tulburi, pregătiţi să-şi aranjeze social beizadelele şi neamurile. Treptat, societatea se va polariza într-un strat foarte restrâns, transpartinic, al câtorva familii de vechi nomenclaturişti, care vor avea tot, iar ceilalţi vor deveni sclavi pe plantaţia celor dintâi, întreţinându-le fărădelegile, traiul opulent prin ţări exotice şi belşugul unei vieţi îndelungate.
Altfel spus, „cadavrele neîngropate la timp încep să întinerească!”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.