Iluziile UE și ale Ucrainei ne conduc spre un viitor mai periculos

Liderii Europei, neoconservatorii americani apăruți după Războiului Rece și cei care mai visează la ”sfârșitul istoriei” lui Fukuyama vor pace prin victorie în Ucraina, după modelul ultimului război mondial. O asemenea pace nu este cea mai întâlnită în istorie și există un risc mare ca ea să ducă la un nou război, poate chiar unul mondial.

Conflictul Rusiei cu Vestul începe să aibă mai multe în comun cu Războiul de 30 din secolul 17 decât cu un război mondial modern. Războiul din Ucraina este faza fierbinte a unui conflict care a început, oficial, la Conferința de Securitate de la Munchen din 2007, când președintele Vladimir Putin a anunțat falimentul ordinii unipolare conduse de America. Se fac în curând 20 de ani de la acel moment. Au trecut mai bine de 15 ani de la summitul NATO de la București, considerat declanșatorul direct al războiului fierbinte din Ucraina. Avertismentul a venit chiar în acel an, cu războiul ruso-georgian. A urmat intervenția rusă în Siria și apoi războiul deschis din Ucraina. Este limpede că, chiar și în condițiile eșecului Rusiei în Siria (sau poate tocmai din cauza eșecului din Siria), Kremlinul va continua să forțeze pe frontul din Ucraina câtă vreme nu va ajunge la o pace în termenii solicitați Vestului.

Este periculos ca Europa să insiste pentru o victorie în Ucraina. Statele Unite asigură 70% din cheltuielile combinate ale tuturor statelor membre NATO. În 2023-2024, aceste cheltuieli au depășit 850 de miliarde de dolari; Germania, cel mai mare contributor european a avut un aport de doar 68 de miliarde de dolari. Ilustrarea dezechilibrelor din NATO prin procentul din PIB alocat apărării (un aspect pe care insistă inclusiv Donald Trump) este înșelătoare. Nu procentul din PIB va conta în cazul unui conflict fierbinte, ci sumele în cifre absolute puse în joc. Iar în momentul în care vorbim despre dolari, și nu procente, este limpede că Statele Unite sunt puterea de neînlocuit din spatele NATO, dar și vaca de muls pentru mulți dintre ”războinicii” europeni. Europa a cheltuit mai mulți dolari pentru Ucraina, arată statisticile, însă a făcut-o la nivel strict financiar, în vreme ce la nivel militar nu a oferit nimic. Iar ajutorul militar al tuturor statelor membre UE nu reușește să egaleze ajutorul militar american de până acum. Liderii europeni susțin că războiul ar trebui să continue și fără sprijinul SUA, însă este limpede că nu au capacitatea de a-și majora de peste două ori contribuția militară și financiară doar pentru a ține Ucraina în situația actuală – cu linia frontului la un pas de prăbușire și cu pierderi umane care în scurt timp nu vor mai putea înlocuite.

Europa s-a implicat în acest război fără o strategie credibilă. Strategia UE este ”solidaritatea” și afișarea ostentativa a virtuții europenilor în postări pe platforme sociale, stegulețe ucrainene și vorbe frumoase.

O strategie reală trebuia să aibă ținte principale, dar și un al doilea sau al treilea scenariu dezirabil, precum și o cale de ieșire. Europa nu are nimic: nici armată, nici producție militară și nici măcar suficiente fonduri pentru susținerea financiară a Ucrainei. Marea Britanie, care încearcă să se apropie de America lui Trump, arată o mai mare generozitate pentru bugetul apărării, dar aceasta înseamnă doar o creștere la 2,5% din PIB. Iar UE prevede doar o creștere până al 3% din PIB până în 2030. În aceste condiții, scrie Wolfgang Munchau, declarația șefei diplomației UE, estoniana Kaja Kalls, cum că ”lumea liberă are nevoie de un nou lider” și că acest lider va fi Europa ”este exemplul hilar al atitudinii mioape privind strategia UE”. ”Este tipic pentru orgoliul european absurd” ca UE să vorbească despre unitate și solidaritate în aceste condiții, dar și în contextul în care deciziile de politică externă și de securitate se iau prin consens, iar apărarea este exclusă din piața unică.

Pentru înarmare și crearea unor armate puternice, Europa ar trebui să facă sacrificii, iar europenii cheltuiesc bani pentru altceva. Germania și multe alte state UE au sisteme sociale extrem de generoase, iar acum investesc sume uriașe în tranziție spre o ”energie verde”. În schimb, Statele Unite nu au alte ajutoare financiare decât vouchere alimentare pentru cei mai săraci, nu au un sistem de sănătate precum cel european și nu au o politica a tranziției energetică draconică, precum în Europa. Nu le poți avea pe toate în același timp.

În aceste condiții, în Europa a apărut ideea finanțării înarmării prin îndatorare. ”Din punct de vedere economic, este o nebunie” și, pe termen scurt, asta nu va descuraja vreun adversar. Credibilitatea politicilor de securitate depinde uriaș de capacitatea de a finanța aceste politici. Apărarea trebuie finanțată din venitul curent. Altfel, piețele te vor ataca mai repede decât Putin, scrie Munchau.

Un război cu sute de mii de victime precum cel din Ucraina este atipic pentru aceste vremuri dominate de globalizare, ”piețe” și financiarizarea economiilor, este un ”război ciudat” al unui război economic mult mai amplu și care va stabili adevărații învinși și învingători. In această paradigma a războiului economic, inițiativa europeană de a pune mâna pe rezervele ruse de circa 300 de miliarde de dolari înghețate echivalează cu un atac orbesc ”cu carne”, din acelea pentru care comentatorii vestici blamează Rusia. Poate însemna falimentul casei de compensare Euroclear din Belgia, căreia Rusia i-a încredințat aceste rezerve. În ”ordinea bazată pe reguli” promovată de Vest, asta ar însemna sute de procese, susținute poate, la un moment dat, și de țări sud-americane, și de țări asiatice, și de țări africane bogate în resurse, țări cu greutate și în care politicienii și afaceriștii nu se ocupă cu afișatul lacrimilor și floricelelor virtuale pentru Ucraina. UE ar fi nevoită să cheltuiască mai mult decât ajutorul pentru Ucraina pentru a recapitaliza ceea ce ar pierde și a reface încrederea lumii financiare. Iar același lucru este valabil și pentru folosirea excesivă a sancțiunilor prin transformarea dolarului american în armă.

Pe lângă toate aceste, scrie Anatol Lieven, pentru Responsible Statecraft, ”paranoia anti-Rusia sponsorizată la nivel oficial” va distrage atenția de la adevăratele pericole din societățile vestice, pericole care sunt interne: ”balcanizarea societăților și degradarea culturii publice pe fondul stagnării economice și al degradării instituțiilor”.

”Dacă europenii ar fi isteți, l-ar lua pe Zelenski deoparte, fără camere, și i-ar spune că jocul s-a încheiat, că trebuie să ajungă la o înțelegere cu Trump imediat. Ar trebui să insiste că acordul privind rezervele naturale ale Ucrainei, pe care Trump încerca să-l negocieze înainte de spectacolul din Biroul Oval, este în favoarea Ucrainei. Însă, până acum, se pare că Europa și Ucraina cer mai mult decât Trump este dispus să ofere, mai ales că administrația SUA nu este convinsă că Europa dorește pacea. Poate că Zelenski se simte mai bine în brațele europenilor, care îi spun cuvinte calde și îi fac promisiuni frumoase. Însă iluzia Europei și a Ucrainei că exista o cale către victorie ne va îndrepta inevitabil pe toți spre un viitor mai periculos”, scrie Wolfgang Munchau.