Iminența unei regularizări a istoriei

Reprezentanții României, de la cei implicați în politica internă la cei din instituțiile internaționale, au mandate lipsite de responsabilitate instituțională și anvergura necesară. Responsabilitatea personală este de nepus în discuție, fie că prin aceasta se aduce atingere interesului și siguranței publice. Persoanele acestea, în mare parte, se află în treabă slujind unor interese proprii sau celor ale șefilor direcți. Interesul public, cel care ar trebui să guverneze legislația și aplicabilitatea acesteia, a dispărut de multă vreme inclusiv din invocarea jurnaliștilor sau a militanților civici.

Planul general al politicii noastre interne și externe este lipsit de integrarea așteptărilor societății, cea care asigură suportul financiar al expandatelor scheme de personal. Nu numai Parlamentul dă pe dinafară ca un aspirator imposibil de oprit, întregul sistem s-a transformat în veritabilă piață a muncii antisociale, împotriva statului de drept. In loc să reducem personalul, pe fondul digitalizării și politicilor publice democratice, stabilizate metodologic, orientarea este contrară. Captivitatea în care se află statul român, prin clasa birocraților și politicienilor, a exterminat în esență orice proiect public și perspectivele minime.

România se află blocată în propriile ițe securisto-comuniste, din care a fost împiedicată să iasă. Clasa conducătoare din comunism s-a transformat într-o nouă clasă, aspectele infracționale economico-politice de acum au corespondent în abuzurile de atunci. Puse sub lupă structurile, persoanele și ideile care le animă, regăsim același absurd și dezastru. Degradarea serviciilor publice, contorsionarea societății de către sistemul cu accente vădit criminale, impune strategii de retragere a fondurilor guvernamentale din toate zonele unde activitățile sunt sub standardele legale și de utilitate. Ministerele, aceste organisme de reglementare și control, au atins cote alarmante de absorbție a corupției devalizând bugetul public. Cifrele Curții de Conturi a României, privind delapidările, nu au mobilizat nici măcar o sprânceană a Parchetului General sau a președintelui țării. Competențele de eradicare a infracțiunii cu bani publici sunt delegate chiar infractorilor economici. Pe de altă parte, nici ministerele, nici Parchetul General, nici sistemul integrat al justiției nu au în funcțiune departamente de control intern.

Simularea legalității, a muncii, a competenței și a vocațiilor s-a transformat în însăși realitatea publică. Cu ajutorul sistemului expandat și în curs de a transforma în funcționar public o majoritate ineptă și cu înalt grad de risc în relația statului cu cetățenii, aceste armate au devenit manifestanți de serviciu, agitatori, adevărate clone ale serviciilor secete comuniste. Riscul unui conflict civil, pentru care s-au făcut deja exerciții, a ajuns un fel de soluție. În România orice proiect, în principiu, a fost și este imposibil, cu excepția celor provenind din toxicitatea structurilor. Singura modalitate pare a fi doar scurgerea fondurilor în numele unor proiecte a căror nerealizare este chiar scopul. In fapt, nimic nu mai funcționează decât dintr-o inerție ea însăși sistemică. Lupta anticorupție, de la judecătorii locale la ICCJ, este dusă pentru prostirea celor care cred că prin aceste mobilizări ale sistemului acesta va evolua în direcția bună. Aceasta este o maximă eroare, sistemul rămâne la fel de nereformat și antireformă.

România are nevoie de un punct zero, respectiv ceva apropiat de 1989, ulterior prăbușirii regimului ceaușist, însă fără o nouă confiscare a unei asemenea situații de necesară regularizare istorică.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.