Multe dintre analizele dedicate retragerii SUA din Afganistan atrag atenția asupra bătăliei ”narațiunilor”, adică bătălia propagandei, care se dă acum între America, China, Rusia. Comandamentul presei americane în acest moment este să prezinte retragerea ca pe un succes, o încheiere necesară a unui război la fel de necesar. De aceea, apariția chiar în The New York Times a unui articol de opinie despre „Retragerea Imperiului American” nu poate decât să atragă atenția. Oare The New York Times, un bastion al progresismului intern și al neoconservatorismului din politica externă americană, a redevenit publicația de referință din ultimele decenii? Sau este o recunoaștere în treacăt a unui adevăr istoric – SUA sunt un imperiu. Iar imperiile, înainte de a se autoproclama ”ale binelui” sau de a fi etichetate ”ale răului”, au aceeași rațiune de a fi – expansiunea.
”Fostul secretar de Stat Dean Acheson spunea că Marea Britanie a pierdut un imperiu și nu a reușit să-și găsească un rol. În realitate, americanii au preluat vechiul rol al britanicilor, fără să accepte că acesta vine la pachet cu un imperiu”, scria istoricul Niall Ferguson. SUA sunt un imperiu informal uriaș, însă ”sunt un imperiu care nu îndrăznește să-și spună pe nume. Este un imperiu în faza de negare”, mai scria Ferguson.
Articolul de mai jos, publicat de The New York Times, pare să adauge un amănunt – SUA sunt un imperiu în faza de negare și de decădere.
”Unele dintre cele mai frapante imagini care au circulat pe internet după căderea Kabulului ne arată cum un jurnalist intră împreună cu mai mulți talibani într-un hangar cu elicoptere americane dezmembrate. Luptătorii talibani nu arătau așa cum ne imaginam: cu uniformele lor, cu armele și caschetele arătau exact ca soldații americani ce au fost înfrânți de îndelungata lor insurgență.
S-a scris pe Twitter că scena hangarului aduce aminte de sfârșitul Imperiului Roman, cu talibanii pe post de vizigoți sau vandali care adoptă fragmente din cultura romană chiar în timp ce distrug imperiul. Imaginile acestea mi-au dat o idee despre cum ar putea arăta lumea după dispariția imperiului american. La fel cum cultura romană nu a dispărut brusc după anul 476, nici bunele și relele făcute de americani nu vor dispărea. Va fi însă o lume care se va juca de-a americanismul printre ruinele principalelor noastre produse de export – bazele militare și mall-urile.
Imaginile cu talibanii îmbrăcați în uniforme militare americane nu anunță în mod necesar prăbușirea imediată a imperiului. Mai degrabă, înfrângerea din Afganistan poate fi asemănată cu înfrângerile suferite de romani departe de Roma – în Mesopotamia sau un pădurile germane, acolo unde imperiul s-a intins mai mult decât îi era plapuma. Cel puțin așa cred că va vedea lucrurile un viitor istoric al decăderii imperiului american, un Edward Gibbon al vremurilor lui.
Peste secole, imperiul american ar putea fi împărțit de istorici în trei imperii. Primul este imperiul apropiat, America continentală cu sateliții săi din Caraibe și Pacific. Urmează apoi imperiul format din regiunile ocupate și reconstruite după Al Doilea Război Mondial, puse sub umbrela militară americană – Europa de Vest, Japonia și țărmurile Pacificului.
În cele din urmă, avem Imperiul American Mondial, care există la nivel spiritual oriunde ajunge puterea culturală și comercială a Americii și, mai cu seamă, în statele cliente în care SUA au instalații militare. Într-un fel, acest al treilea imperiu este cea mai remarcabilă realizare a noastră. Însă faptul că este uriaș îl face să nu poată fi integrat complet, să se opună unui control american direct.
Privind din această perspectivă, cele mai clare înfrângeri din epoca imperială americană, prima dată în Asia de Sud-Est, în anii 1960, apoi în Orientul Mijlociu și în Asia Centrală, după 11 septembrie 2001, s-au datorat ideii că America poate transforma imperiul său mondial într-o simplă extensie a imperiului creat după 1945 în Europa, ideii că America ar putea face aranjamente de tipul NATO în toată lumea, aplicând modelul postbelic din Japonia și Germania în Vietnam, în Irak și în Hindukuș.
America a mai înregistrat înfrângeri asemănătoare în încercarea de a-și americaniza rivalii, iar acelea au fost înfrângeri cu mai puțină vărsare de sânge, dar cu urmări strategice mai importante. Încercările noastre dezastruoase de a dezvolta Rusia în anii 1990 au dus la reacția putinistă, nu la o relație de tipul celei cu Germania sau cu Japonia, așa cum ne așteptam. Relația specială deloc inspirată cu China, ”Chimerica”, pe care am încercat-o în ultimele două decenii pare doar să fi ușurat ascensiunea Chinei până la statutul de rival, nu de vioară a doua într-o ordine mondială pașnică.
Ambele eșecuri și consecințele lor – revanșismul rus și creșterea puterii Chinei, combinate cu împotmolirea în Irak și înfrângerea din Afganistan – au slăbit imperiul mondial american în mod substanțial și au dus la dispariția veleităților post- 11 septembrie despre o dominație americană pe întregul glob.
Însă, câtă vreme Americii i-au mai rămas celelalte doua imperii, situația actuală pare să semene cu scenariul în care Roma a pierdut războaiele la frontieră cu parții și cu triburile germanice – o situație dificilă, dar reparabilă – fără ca imperiul să se prăbușească.
Înfrângerile suferite la frontierele cele mai îndepărtate pot avea însă consecințe în inima imperiului. Imperiul american nu poate fi distrus de talibani. Însă imperiul nostru exterior, din Europa de Vest și Asia de Est, va simți slăbiciunea SUA și asta ar putea accelera niște evoluții care să amenințe sistemul american de dupa 1945, evoluții care ar putea merge de la o antantă Rusia-Germania și până la reînarmarea Japoniei și invadarea Taiwanului de către China.
În mod inevitabil, aceste evoluții vor afecta nucleul imperiului, unde sentimentul declinului va alimenta disputele interne, va căsca și mai mult faliile ideologice, va alimenta senzația unui război civil iminent.
De aceea, ne-am putea gândi că am făcut bine să renunțăm la războiul din Afganistan, temându-ne însă de posibilele consecințe ale slăbiciunii și incompetenței de care a dat dovada la retragere. Aplicând-o la nivelul imperiului american ca întreg, această teamă ne ajuta să descoperim un mare adevăr: Ar fi mai bine dacă America ar renunța total la imperiul său, însă un imperiu nu poate redeveni o țară obișnuită fără o cădere spectaculoasă.”
america a fost dezvoltata cu munca fizica a irlandezilor si italienilor in principiu…odata cu munca s-au organizat si politica a fost determinata de interesele lor de grup…in al doilea razboi mondial politicienii americani irlandezi nu doreau sa intervina in favoarea angliei impotriva germaniei….anglia cu participarea lui roosevelt au implicat sua in razboi de partea rusiei si angliei prin momirea japoniei sa atace hawaii in dec 7 1941…dupa razboi aceeasi politicieni irlandezi erau o piedica in calea folosirii americii ca ciomag de lupta …jidanii odata cu asasinarea lui jfk au eliminat masina politica catolica si irlandeza..dupa aia sua au fost atrase in vietnam prin frauda si minciuni …tonkin gulf resolution …jidanii au reusit ca in 50 de ani sa stapineasca sistemul politic prin coruptie si terorism …naivitatea americanilor de rind ii face carne de tun …sint 200 de milioane de analfabeti din 330…in romania lui citu 44 la suta este analfabeta…