Imprimantele 3D intră în bucătărie. Ce alimente pot produce și cât mai avem până să le folosim acasă

Imprimantele 3D alimentare pot transforma deja peste 26 de tipuri de ingrediente în produse comestibile, de la ciocolată și brânză până la alternative vegetale de carne. Tehnologia rămâne însă scumpă și greu de folosit zilnic. Specialiștii îi văd un potențial mai mare în spitale, centre pentru vârstnici și alimentația personalizată decât în bucătăriile oamenilor, cel puțin în următorii ani.

Principiul este asemănător celui folosit de imprimantele 3D clasice. În loc de filament din plastic, aparatul folosește ingrediente moi, sub formă de pastă. Acestea sunt împinse printr-o duză și depuse strat peste strat, potrivit unui model creat anterior pe computer. Pe această piață există deja mai mulți producători. Printre ei se numără compania ucraineano-bulgară Chocola3D, firma spaniolă Natural Machines și compania germană Print2Taste. Deocamdată, imprimantele sunt utilizate mai ales în domenii de nișă, de la cofetării până la spitale, scrie Euronews.

De la ciocolată și brânză la carne și proteine din mazăre

Chocola3D este dezvoltată din 2014, potrivit companiei, iar aparatele sale sunt folosite în prezent în Ucraina, Bulgaria, Germania și Estonia. Utilizatorii introduc în recipiente reîncărcabile paste realizate din ciocolată, brânză, carne, legume sau proteine din mazăre. Sistemul ar putea lucra cu peste 26 de materiale diferite.

Spre deosebire de imprimantele care funcționează cu capsule închise, aparatul nu îi obligă pe utilizatori să cumpere anumite rezerve. În schimb, aceștia trebuie să stabilească singuri parametrii potriviți pentru imprimare.

Prețurile diferă considerabil. În funcție de model și producător, o imprimantă alimentară poate costa de la câteva sute la câteva mii de euro.

Mario Jekle, specialist în tehnologia alimentară la Universitatea din Hohenheim, explică faptul că procesele folosite nu sunt complet noi. Diferența este modul în care sunt reunite și controlate digital.

„Mai întâi producem, de exemplu, o pastă fină. Această pastă este apoi modelată, exact cum faci acasă cu un poș atunci când pregătești produse fine de patiserie. Apoi totul este încălzit, exact cum ai face acasă într-un cuptor sau într-o tigaie”, explică cercetătorul pentru Euronews.

Noutatea constă mai ales în pregătirea digitală.

„Combinarea tuturor acestor lucruri și, mai ales, designul digital”, spune Jekle.

Forma produsului trebuie creată înainte pe computer. Unele cofetării folosesc deja tehnologia pentru figurine din marțipan destinate torturilor de nuntă. Cercetătorul consideră că imprimarea 3D este potrivită în special pentru produse personalizate sau serii mici, de până la aproximativ 200 de bucăți.

Una dintre dificultăți apare după imprimare. Ingredientul trebuie să fie suficient de lichid pentru a putea fi depus prin duză, dar ulterior trebuie să devină suficient de ferm pentru a fi consumat cu furculița și cuțitul. Acest lucru se poate face prin încălzirea produsului într-un cuptor sau chiar într-o cameră de imprimare încălzită.

O friptură vegetală ar putea fi „printată” în 15 minute

Într-o bucătărie a viitorului, procesul ar putea fi mult mai simplu. O persoană care vrea o alternativă vegetală la friptură ar trimite modelul către imprimantă, iar prepararea ar dura între cinci și 15 minute. Modelele digitale ar putea proveni „fie din baze de date, dintr-o aplicație sau din specificațiile cartușului”, spune Jekle.

Unul dintre principalele avantaje ar fi controlul foarte precis asupra ingredientelor. De exemplu, o alternativă vegetală la carne ar putea conține mult mai multe fibre decât carnea convențională, care nu conține fibre alimentare. Tehnologia ar putea permite și adaptarea produselor în funcție de nevoile nutriționale ale fiecărei persoane.

Totuși, Jekle estimează că utilizarea pe scară largă în gospodării este încă la cel puțin cinci până la zece ani distanță. În prezent nu există nici o rețea dezvoltată pentru furnizarea rezervelor alimentare necesare.

Cercetătorii încearcă și să folosească ingrediente cât mai puțin procesate. Echipa lui Jekle lucrează cu produse secundare rezultate din industria alimentară și agricultură. Aceste resturi rezultate în timpul producției convenționale pot fi transformate, cu ajutorul imprimării 3D, în alimente noi. Cu cât materia primă necesită mai puțină prelucrare înainte de imprimare, cu atât consumul de energie este mai mic. Acest lucru ar putea reduce atât impactul asupra mediului, cât și costurile.

De la medicamente pentru copii la mâncare pentru persoanele cu probleme de înghițire

Unele dintre cele mai avansate utilizări ale tehnologiei apar deja în medicină. La Centrul Medical Universitar Hamburg-Eppendorf, cercetătorii testează tablete masticabile cu aromă de zmeură, realizate în forme de inimă și stea. Acestea sunt destinate copiilor cu cancer și ar putea face mai ușoară administrarea tratamentelor în timpul chimioterapiei. Mulți copii au dificultăți din cauza gustului sau dimensiunii tabletelor obișnuite.

Spitalul testează și medicamente cu dozaj individualizat pentru pacienții cu boala Parkinson.

Imprimarea 3D ar putea fi folosită și în alimentația persoanelor în vârstă care au probleme de mestecare sau înghițire. Dorothee Volkert, cercetătoare în nutriție la Universitatea Friedrich-Alexander Erlangen-Nürnberg, a analizat posibilitatea de a reda alimentelor pasate forma lor inițială. Astfel, o mâncare cu consistență de piure ar putea fi imprimată sub forma unui cârnat, păstrând aspectul familiar al produsului.

Participanții la studiu au avut o reacție pozitivă. În plus, aceștia au consumat mai multe calorii și proteine decât înainte, deoarece preparatele puteau fi îmbogățite cu proteine și grăsimi.

Acceptarea alimentelor imprimate rămâne însă limitată. Un sondaj reprezentativ realizat de Bitkom în 2025, pe 1.004 persoane din Germania cu vârste de cel puțin 16 ani, arată că 24% ar putea lua în calcul consumul de carne cultivată produsă cu ajutorul imprimării 3D. În urmă cu șase ani, procentul era de 13%. Deschiderea este mai mare în rândul tinerilor. Aproximativ o treime dintre persoanele între 16 și 49 de ani ar încerca un astfel de produs. Procentul scade la 18% pentru grupa 50-64 de ani și la 14% în cazul persoanelor de peste 65 de ani.

„Procesul face posibilă oferirea unui aspect și a unei texturi similare cărnii convenționale, având în același timp o amprentă ecologică semnificativ mai mică”, explică Margareta Maier, de la Bitkom.

Prețul rămâne una dintre cele mai mari piedici. Doar 7% dintre cei intervievați ar accepta să plătească mai mult pentru carne imprimată 3D decât pentru cea convențională. Alte 17% dintre persoane consideră aceste produse un lux.

„De aceea, aceste produse nu sunt încă potrivite pentru piața de masă și sunt folosite în prezent în principal în industria de catering și în industria alimentară”, spune Maier.

Jekle atrage atenția că tehnologia nu este concepută pentru a înlocui producția alimentară obișnuită.

„Nu avem viziunea ca, în viitor, să înlocuim cu asta jumătate din producția alimentară. Este o utopie – și una greșită”, spune cercetătorul.

El vede însă un rol important pentru imprimarea 3D în cazul persoanelor care nu au timp să gătească și al celor cu nevoi alimentare specifice.

„Practic, ne oferă o modalitate de a produce alimente special pentru aceste grupuri mai mici și clar definite, care să conțină exact ceea ce au nevoie.”

Tehnologia ar putea contribui și la reducerea risipei alimentare. Porțiile ar putea fi calculate mai exact în funcție de necesarul fiecărei persoane.