Campania electorală 2014 se va declanşa cu adevărat când USl-ul se va rupe, precum frânghia dintre două maşini, din care una o tractează pe alta. În cazul nostru, ambele maşini sunt defecte, însă au avut norocul de-a fi avut la dispoziţie o pantă foarte lungă şi prielnică. Până atunci, cele două agregate demne de a fi înlocuite vor fi date drept exemplu electoral de mişcare autonomă pentru interesul general. În plină austeritate, acest procedeu de tractare şi mimare a adevărului nu face doar apologia economiei de combustibil, dar schimbă toate datele tehnice ale politicii şi democraţiei. Principiul pare să spună tot mai subliniat că nu mai avem nevoie de partide, unul singur ajunge, acela fiind cel foarte bine călit în războaiele interne şi externe. În loc să producă uzuri, vechimea şi derapajele reprezintă paradoxal o carte de vizită pentru viitor.
Social-democraţia lui Victor Ponta se reduce, pe zi ce trece, doar la persoana lui, din lipsa altor merite politice. Şi plagiator care nu şi-a făcut autocritica, şi discipol etern al lui A. Năstase, liderul maxim la PSD-ului pare să aibă, în aceste condiţii, deschisă orice perspectivă. Nimic nu-l mai poate opri spre cele mai râvnite poziţii în fruntea Statului. Guvernarea lui a atins apogeul prin dezlănţuirea războinică a autorităţii împotriva amărâţilor de la Pungeşti care au devenit fără voie eminenţi activişti ecologişti. Dacă hemoragia tezelor de doctorat a ajuns încă o cale de parvenire, dublând analfabetismul, şi nici nu se poate astfel într-o ţară în care paranoia e nota dominantă, Victor Ponta nu poate fi considerat decât un simbol. Unul al degradării maxime, bănuită a fi în realitate, însă cu el afirmată în toată amploarea.
Oamenii-simbol, majoritatea victime, sunt literalmente spulberaţi de cozile de topor instaurând un fel de domnie naţională. E un fenomen în curs, căruia nu-i scapă nimeni. Dacă sistemele democratice europene ar funcţiona cât de cât, lucrul acesta ar fi imposibil. Ele nu au pot fi active cu un prim-ministru legat ombilical de corupţia statală, care nu începe şi nu sfârşeşte cu el. Evoluţia omului politic din teritoriu până la vârf nu are nicio atingere cu meritele care ar putea aduce România la calea firească. Corupţia din mediul politic se regăseşte peste tot, a devenit însuşi motorul nefast al realităţii momentului. Autismul administrativ şi grandomania se afirmă cu o forţă de temut, nimic nu mai poate pune stavilă degringoladei. Sprijinindu-se unele pe altele, găsind soluţii de cooperare şi asistenţă în caz de pericol, oazele corupţiei se regăsesc oriunde. Opinia publică nu mai există, a fost deturnată de această forţă subterană a Statului care a ameniţat-o continuu până a înfricoşat întreaga societate. Inducerea ideii că protestele sunt inutile, precum şi ţinerea lor sub monitorizarea unor instituţii având alte misiuni într-o democraţie, face loc unor frustrări ale căror consecinţe vor fi plătite la nesfârşit. Viaţa publică din România trebuie să iasă din acest cerc vicios al tăcerii şi imobilismului. Fără această ieşire schimbările nu vor putea avea loc, cu toată legislaţia aferentă.
La capătul celălalt al alianţei, care pare guvernată din absolut de miezul dur al îngheţului post-decembrist, Crin Antonescu visează la o carieră inerţială, sigură. Liberalismul din care provine nu este decât o combinaţie fără program, fără capacitate politică. O afacere pusă în operă. Cu maestrul dramaturg Quintus fluturat între fosta Securitate şi un liberalism aşteptat de peste 20 de ani, nu se mai poate crea nici măcar un catren de luat în serios. Parcă Ludovic Orban, prin comparaţie, are geniu atitudinal, reacţie promptă, mobilitate. De altfel, el a rămas cam singurul liberal din partidul rupt total de propria-i siglă. Crin Antonescu pare deja un Emil Constantinescu spre sfârşitul mandatului, învins de Securitate, numai că el nu a deschis niciodată tema Securităţii. Încercând să fie un băiat pe placul tuturor, el uită esenţialul, şi anume, că încă nu este preşedinte. Chiar dacă mai sunt nu foarte multe luni de zile până la alegeri, calea e mult mai lungă pentru Crin Antonescu. Un preşedinte pe placul tuturor, demagog evident, este o pacoste. Şansele lui Crin Antonescu la prezidenţiale par să scadă tot mai intens, el însuşi arătându-se a fi, la fel ca Victor Ponta, un produs al unor conjuncturi deloc democratice. Oameni de faţadă, şi unul, şi altul, de parcă tinereţea ar fi o garanţie fără termen, ei pot fi aliniaţi celorlalţi, respectiv creatorilor care i-au adus pe scenă. România chiar este o scenă pentru cultivarea prostului gust.
Nici stânga, nici dreapta nu au în acest moment staruri la cerinţele timpului. România europeană, măcinată de un sistem corupt, inept, profund legat de trecut, nu poate fi redresată de corifeii din rezerva de cadre securisto-comunistă. Chiar dacă nu au fost securişti sau activişti, lupii mai tineri au fost în solda unor interese dizarmonice pentru ţară. Chiar având o anume propensiune pentru Europa, aceasta ţine de salarizarea şi alte oportunităţi oferite de forul european. Lupta pentru Europa nu au dus-o decât cei care au plătit prin viaţa lor pentru ea. Toleranţa pentru actuala stângă şi dreaptă, greşit autointitulate aşa, ar trebui să înceteze, fiind nevoie de un reviriment critic total. Nu avem nici dreaptă, nici stângă politică. Avem numai erzaţul Securităţii, într-un ambalaj care induce în eroare.
Deşi iluzorie, apariţia unui nou partid fără legătură cu politica derulată până acum nu este încă târzie. Mergând pe actualele configuraţii nu se va ajunge nicăieri, o luăm de la capăt. Zgâlţâirea din temelii a imobilismului ar fi de dorit să se întâmple prin alegeri libere şi corecte decât prin amplificarea crizei. Actuala alianţă trebuie privită prin ceea ce este în spatele ei. Deja întreaga corupţie şi-a găsit în ea un protector natural şi invincibil, aproape sigur de rezultatul favorabil ei al viitoarelor alegeri.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.