„Președintele Donald Trump a plecat pentru întâlnirea cu Vladimir Putin cu instrucțiuni din partea elitei politicii externe americane privind influențarea de către Rusia a alegerilor din 2016”, scrie jurnalistul american Pat Buchanan pe blogul său, sub titlul ”Aplanarea conflictului cu Putin”.
”Să sperăm că Trump îi va ignora pe oamenii aceștia. Erorile lor sunt printre motivele pentru care americanii l-au ales președinte.
Ce președinte care încearcă să repare relațiile cu o superputere rivală ar începe să citească un rechizitoriu la adresa ei?
Președintele Eisenhower nu a început summitul cu Nikita Hrușciov acuzându-l că i-a înăbușit pe luptătorii maghiari pentru libertate în 1956 – o crimă mult mai mare decât piratarea corespondenței lui John Podesta (fostul șef de campanie al lui Hillary Clinton).
Președintele Kennedy nu a fost împiedicat de amplasarea rachetelor rusești în Cuba, în 1962, să întindă o ramură de măslin Moscovei în discursul sau înțelept din 1963, de la American University.
Președintele Nixon nu a denunțat în prima întâlnire cu Leonid Brejnev înăbușirea Primăverii de la Praga
Dacă Trump l-ar face cu ou și cu oțet pe Putin la prima întâlnire, atunci ce rost ar mai avea întâlnirea?
Ar fi bine ca Trump să caute să coopereze pentru încheierea războiului civil din Siria și pentru a împiedica un nou război în Coreea. Mai mult, când vine vorba de implicarea în afacerile altor state pentru ”schimbări de regim”, Putin ar putea să se vadă mai degrabă vizat decât orchestrând el asemnenea acțiuni.
Dacă Trump ar aduce în discuție piratarea e-mail-urilor în 2016, Putin ar putea să-l întrebe despre sprijinul SUA pentru lovitura de stat care a înlăturat guvernul ales democratic al Ucrainei, o țară cu care Rusia a fost legată timp de o mie de ani.
Să avem în vedere comportamentul american de după Războiul Rece, dupa ce Rusia a renunțat la imperiu, și-a retras trupele din Europa, a lăsat URSS-ul să se dizolve în 15 state și a întins o mână. Am adunat toate statele Pactului de la Varșovia și trei foste republici sovietice într-un NATO îndreptat împotriva Rusiei. Am adus trupe, nave și baze militare în țările baltice, în apropiere de Sankt Petersburg. I-am bombardat pe aliații sârbi ai Rusiei timp de 78 de zile și i-am forțat să cedeze provincia Kosovo.
Printre erorile elitei politice americane post-Război Rece se numără orgoliul, aroganța și absența celui mai mare dar pe care ni l-au făcut zeii – să ne privim pe noi înșine așa cum ne privesc ceilalți.
Oare nu putem vedea că rușii, care ne-au văzut drept prieteni după 1990, nu ne mai văd astfel și de ce Putin, un naționalist rus, are o rată de popularitate de 80% pentru că își apără țara?
La cum arată lumea acum, mai avem nevoie oare de alte certuri și dispute? Nu avem suficiente? Așa cum spun budiștii, ”nu rămâne în trecut, concentrează-te pe momentul prezent”.
Americanii au dreptate să fie furioși că Rusia le-a influențat alegerile din 2016. Dar asta s-a întâmplat și nu mai poate fi schimbat. Iar Putin nu va ceda Crimeea Ucrainei, o anexare care a fost cea mai susținuta decizie a președinției sale.
Avem și alte lucruri de făcut. În Siria și Irak, unde califatul ISIS este pe moarte, Rusia și SUA au un interes vital să evite orice ciocnire militară și să termine războiul. Asta înseamnă probabil că SUA vor cere îndepărtarea președintelui Assad.
Să ne uităm la China. Când președintele Trump i-a cerut să pună presiune pe Coreea de Nord în privința programului nuclear, China a intensificat comerțul cu Phenianul cu 37%. Acum chinezii ne spun să nu mai navigăm la mai puțin de 13 mile de insulele și recifele militarizate din Marea Chinei de Sud pe care le revendică și ne cer să renunțăm la tranzacția cu arme de 1,4 miliarde de dolari cu Taiwanul. Celor 7 milioane de oameni din Hong Kong li s-a spus că drepturile lor democratice asigurate prin transferul insulei de la Marea Britanie către China nu mai sunt de actualitate. Acum China ne spune să capitulăm în fața solicitării Coreei de Nord de a nu mai face exerciții militare cu Coreea de Sud și să renunțăm la sistemul antirachetă THAAD. Iar Beijingul impune sancțiuni Seulului pentru că a acceptat sistemul american.
Între timp, disputa cu Coreea de Nord devine critică. Dacă Kim Jong-un este atât de hotărât pe cât pare să contruiască o rachetă balistică intercontinentală care să atinga San Francisco sau Seattle, atunci fie vom accepta asta, fie vom recurge la opțiunea militară care ar putea duce la un război nuclear.
Trump nu poate accepta ca această obsesie legată de Putin pe care o are cercul guvernamental și al lobby-iștilor să ne împiedice să terminăm cu această ruptură. Dacă nu readucem Rusia în Occident, unde credeți că se va duce Rusia?”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.